Ce spune Legea 221/2019 – Legea anti-bullying
Legea nr. 221/2019, care modifică Legea educației naționale nr. 1/2011, definește noțiunea de violență psihologică, cunoscută sub denumirea de bullying. Actul normativ stabilește că orice comportament de hărțuire, intimidare, excludere sau umilire a unui elev, indiferent de formă, reprezintă o încălcare gravă a dreptului la demnitate și siguranță.
Bullyingul poate îmbrăca numeroase forme, de la jigniri, porecle, ironii, ridiculizări și excluderi intenționate din grupul de colegi, până la agresiuni fizice, cum ar fi lovirea, împingerea sau distrugerea bunurilor personale.
De asemenea, bullying-ul reprezintă și comportamentele indirecte, precum intimidările, amenințările ori răspândirea de zvonuri cu scopul de a umili sau izola un elev.
În prezent, acest fenomen s-a extins și în mediul online, unde comentariile jignitoare, distribuirea de fotografii fără consimțământ sau grupurile de hărțuire pe rețelele sociale intră în sfera cyberbullyingului, recunoscut expres de lege.
Bullyingul nu este o „joacă de copii”, ci o formă reală de violență care produce efecte emoționale și comportamentale serioase asupra elevilor. Din acest motiv, comportamentele de acest tip trebuie identificate, raportate și sancționate fără întârziere.
Ce obligații are școala
Conform legislației în vigoare, școala are obligația legală de a interveni imediat atunci când observă sau este sesizată cu privire la un comportament de tip bullying. Intervenția se face prin diriginte, consilierul școlar sau conducerea unității de învățământ, care au datoria de a asigura protecția elevului agresat și de a restabili un climat de siguranță și respect reciproc.
Dacă profesorul diriginte nu reacționează sau minimalizează situația, părintele poate solicita convocarea Comisiei pentru prevenirea și combaterea violenței psihologice-bullying, structură obligatorie în fiecare școală conform Ordinului Ministerului Educației nr. 4343/2020. Această comisie analizează cazul, propune măsuri imediate și monitorizează aplicarea lor.
Legea oferă părinților posibilitatea de a acționa oficial
Părinții pot depune o sesizare scrisă la conducerea școlii, cerând o intervenție rapidă și transparentă. Dacă nu se iau măsuri, părinții se pot adresa Inspectoratului Școlar Județean, iar în cazurile în care hărțuirea continuă, la Ministerul Educației.
În situațiile grave, precum agresiunile fizice, hărțuirea sexuală sau amenințările directe, poate fi sesizată Poliția, întrucât faptele respective devin infracțiuni sancționate penal.
Există și situații concrete care arată cum poate fi aplicată legea. Spre exemplu, dacă un elev este jignit sau ironizat de către colegi, iar cadrul didactic spune vorba doar despre „glume între copii”, părintele are poate formula o plângere oficială. În cazul în care școala nu reacționează, Inspectoratul Școlar Județean trebuie să analizeze cazul și să dispună măsurile necesare.
În cazul în care un copil este agresat fizic, iar incidentul este trecut cu vederea, părinții pot solicita anchetarea cazului, sancționarea elevului agresor și, dacă este cazul, mutarea acestuia într-o altă clasă. De asemenea, copil care a fost supus agresiunii poate beneficia de consiliere psihologică. De consiliere poate beneficia și elevul agresor, pentru a preveni repetarea comportamentului violent.
Niciun copil nu trebuie să fie umilit, exclus sau agresat la școală
Așadar, legea anti-bullying transmite un mesaj clar: niciun copil nu trebuie să fie umilit, exclus sau agresat la școală, iar protecția sa nu este o opțiune, ci o obligație legală.
Instituțiile de învățământ, cadrele didactice și autoritățile educaționale trebuie să asigure un mediu sigur, echilibrat și bazat pe respect.
Intervenția rapidă, comunicarea între școală și familie și aplicarea corectă a legii sunt esențiale pentru ca fiecare copil să poată învăța și să se dezvolte fără frică.
