Noul regulament ANRE pentru companiile din domeniul gazelor. Dispar firmele fără capacitate reală. Cum se vor acorda autorizațiile

ANRE a aprobat un nou regulament radical pentru autorizarea operatorilor economici din sectorul gazelor naturale, care înlocuiește vechiul Ordin 132/2021. Actul normativ impune reguli stricte privind structura proprie de personal, obligativitatea deținerii sudorilor autorizați și a echipamentelor tehnice verificate, reglementează dur regimul antreprenorului general și reduce la jumătate termenul de conformare pentru companiile active.

În ultima ședință extraordinară a Comitetului de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a fost aprobat un nou Regulament pentru autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități în domeniul gazelor naturale, a anunțat instituția vineri, 29 mai 2026.

Acest nou act normativ abrogă și înlocuiește integral Ordinul nr. 132/2021 cu modificările ulterioare. Reforma adusă de noul pachet de reguli vine cu modificări substanțiale privind condițiile stricte de acces pe piață, cerințele de personal calificat, dotarea tehnică minimă, tipologia autorizațiilor și regulile aplicabile antreprenorilor generali.

Președintele ANRE, George Niculescu, a explicat că noul regulament reprezintă mai mult decât o simplă actualizare tehnică, propunând o nouă metodă de abordare a modului în care se vor executa lucrările în domeniul gazelor naturale. Acesta a subliniat că autorizația emisă de instituție trebuie să certifice o capacitate reală de execuție în condiții de siguranță.

Oficialul a precizat că măsuri precum suplimentarea cerințelor de personal, introducerea obligativității de a avea sudori autorizați angajați direct în structura proprie a firmelor și clarificarea regimului antreprenorului general au un singur obiectiv: ca fiecare metru de conductă de gaze naturale din România să fie realizat exclusiv de cineva care deține competența, echipa și dotarea tehnică necesare pentru a face treaba bine și sigur.

„Noul regulament aduce mai mult decât o simplă actualizare tehnică. El aduce o metoda de abordare a modului în care se vor putea executa lucrări în domeniul gazelor naturale: autorizația ANRE trebuie să certifice o capacitate reală de a executa lucrări în siguranță.

Creșterea cerințelor de personal, introducerea obligativității sudorilor autorizați în structura proprie a operatorilor și clarificarea regimului antreprenorului general sunt măsuri care servesc unui obiectiv unic: fiecare metru de conductă de gaze naturale din România să fie executat de cineva care are competența, echipa și dotarea să o facă bine, în siguranță.

Predictibilitatea regulilor și calitatea reală a operatorilor autorizați sunt cel mai ieftin instrument de siguranță pe care îl avem la dispoziție”, a transmis George Niculescu.

ANRE introduce noi tipuri de autorizații și modifică regulile privind structura de personal

Noul regulament introduce două tipuri de autorizații inexistente anterior, care acoperă o categorie de infrastructură cu relevanță strategică crescândă: PGNLT, pentru proiectarea instalațiilor din terminale de GNL, și EGNLT, pentru execuția acestora.

Această extindere a nomenclatorului de autorizații reflectă dezvoltarea accelerată a infrastructurii de gaze naturale lichefiate la nivel național și european și asigură un cadru de reglementare adecvat pentru operatorii care lucrează în acest segment.

Unul dintre cele mai semnificative semnale de politică de reglementare este revenirea la cerința dovedirii structurii minime de personal prin raport per salariat din REGES la momentul depunerii cererii de autorizare, renunțându-se la mecanismul declarativ introdus prin Ordinul nr. 7/2023, care permitea dovedirea personalului cel mai târziu la prima lucrare.

Logica reglementatorului este clară: autorizația trebuie să reflecte o capacitate reală a firmei, nu una potențială.

Companiile sunt obligate să angajeze sudori proprii și să dețină aparate verificate

Noul regulament ridică pragul minim de instalatori autorizați pentru toate tipurile de autorizații de execuție de la 2 la 3 specialiști, măsura fiind aplicabilă autorizațiilor EPI, ET, EDSB, EDIB, EGNL, EGNLT și EIH. Această modificare vizează creșterea capacității tehnice reale a operatorilor autorizați și reducerea riscului de suprasolicitare a personalului minim pe șantiere simultane.

Totodată, textul introduce, în premieră, obligația de a dovedi existența în structura de personal a sudorilor autorizați, cu cerințe diferențiate pe tipuri de autorizație. Pentru EPI, ET, EIH se cer minimum 2 sudori autorizați în oțel, cu copii ale autorizațiilor acestora.

Pentru EDSB este nevoie de minimum 1 sudor autorizat în oțel plus 2 sudori autorizați în polietilenă pentru ambele procedee, respectiv cap-cap și electrofuziune. La EDIB și EGNL se solicită minimum 1 sudor autorizat în oțel plus 1 sudor autorizat în polietilenă pentru ambele procedee, în timp ce pentru EGNLT se cer un sudor în oțel și 2 sudori în polietilenă.

Concomitent, se renunță la mecanismul anterior care permitea subcontractarea îmbinărilor nedemontabile către un operator extern autorizat.

Complementar, noul regulament impune operatorilor care solicită autorizații EDSB, EDIB, EGNLT și EGNL să dovedească dreptul de proprietate sau de folosință asupra aparatelor de sudură pentru conducte din polietilenă, atât pentru procedeul cap-cap, cât și pentru electrofuziune, cu condiția ca aparatele să dețină verificarea tehnică periodică în termen de valabilitate.

Reglementările impun noi documente obligatorii și clarifică regimul juridic al antreprenorilor

Noul regulament extinde semnificativ documentația obligatorie la depunerea cererii de autorizare, introducând trei cerințe noi cu caracter general:

• Curriculum Vitae pentru echipa managerială și personalul cu rol de coordonare a activității autorizate, element de transparență privind competența de conducere a operatorului;
• declarațiile scrise ale instalatorilor autorizați prin care aceștia confirmă acordul de a-și utiliza autorizația în favoarea operatorului economic solicitant, eliminând ambiguitățile privind apartenența reală a personalului;
• declarația privind respectarea Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, ca angajament explicit privind protecția lucrătorilor pe șantier.

De asemenea, noul regulament introduce un articol dedicat regimului antreprenorului general, acoperind o lacună legislativă semnificativă din cadrul anterior. Prevederile stabilesc că antreprenorul general care deține sau nu deține autorizație ANRE poate subcontracta lucrările de gaze naturale exclusiv către operatori autorizați ANRE și numai cu acordul beneficiarului.

Antreprenorul general are obligația de a coordona lucrările printr-un angajat propriu care deține calitatea de instalator autorizat ANRE, cu tipul de autorizație corespunzător lucrărilor. El răspunde solidar cu subcontractorul pentru lucrările de proiectare, execuție și exploatare realizate.

De asemenea, noul regulament clarifică regimul lucrărilor de verificare și revizie a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale, stabilește că documentele și fișele de evidență se emit în numele contractorului general chiar dacă lucrarea este subcontractată și definește conținutul minim obligatoriu al contractului.

Regulamentul interzice cumulul de roluri pe șantier iar termenele de conformare scad

Noul regulament introduce o prevedere de incompatibilitate cu relevanță directă pentru calitatea lucrărilor: responsabilul tehnic cu execuția nu poate semna documentele întocmite în această calitate pentru lucrările la care a participat personal ca instalator autorizat sau sudor autorizat.

Separarea funcțiilor de execuție și de supervizare tehnică devine astfel obligatorie.

În final, este prevăzut un termen de conformare redus la 3 luni pentru titularii autorizațiilor existente.

Operatorii economici care dețin autorizații emise în baza Ordinului nr. 132/2021 au la dispoziție doar 3 luni de la intrarea în vigoare a noului regulament pentru a face dovada îndeplinirii noilor cerințe stricte privind structura minimă de personal și dotarea tehnico-materială, față de termenul de 6 luni prevăzut în reglementarea anterioară.