Noile reguli pentru ambalaje devin obligatorii din 12 august 2026. Ce obligații trebuie să respecte companiile

Noile reguli privind ambalajele devin aplicabile în toate statele membre ale Uniunii Europene începând cu 12 august 2026. Regulamentul european PPWR introduce obligații directe pentru producători, importatori și comercianți, fără a mai necesita transpunerea în legislația națională. Potrivit unei analize realizate de PwC, firmele trebuie să își adapteze din timp produsele, documentația și lanțurile de aprovizionare pentru a evita sancțiunile și blocajele operaționale.

Noi reguli pentru ambalaje intră în vigoare din august 2026. Companiile riscă blocarea produselor și sancțiuni dacă nu se conformează

Noile cerințe privind ambalajele și deșeurile de ambalaje vor produce efecte directe în toate statele membre ale Uniunii Europene începând cu 12 august 2026, odată cu aplicarea Regulamentului european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR). Potrivit PwC, actul normativ, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 22 ianuarie 2025, înlocuiește vechiul sistem bazat pe directive și stabilește un cadru unic de reguli obligatorii, aplicabile uniform în toate statele membre.

În acest context, companiile sunt obligate să își adapteze din timp procesele interne, produsele și lanțurile de aprovizionare pentru a respecta noile cerințe. În lipsa acestor măsuri, firmele riscă blocarea comercializării produselor, retragerea acestora de pe piață și aplicarea unor sancțiuni administrative semnificative.

PwC recomandă în special retailerilor, importatorilor și producătorilor din sectorul bunurilor de larg consum (FMCG) să își planifice din timp investițiile, bugetele și modificările de design ale produselor, în funcție de calendarul etapizat prevăzut de regulament.

Prima etapă începe la 12 august 2026, moment în care devin obligatorii mai multe cerințe esențiale.

Printre acestea se numără întocmirea Declarației de Conformitate UE și a Dosarului Tehnic pentru fiecare ambalaj introdus pe piața europeană. Fiecare producător sau importator va avea obligația legală de a demonstra, prin documente tehnice și rapoarte de testare, că ambalajele respectă toate cerințele regulamentului. Inspectorii de mediu vor putea solicita aceste documente în orice moment, iar lipsa lor va împiedica imediat comercializarea produselor.

În aceeași etapă va intra în vigoare și interdicția privind utilizarea substanțelor PFAS peste limitele tehnice stabilite în ambalajele destinate contactului cu alimentele, indiferent dacă acestea sunt fabricate din hârtie, carton sau plastic.

Tot din 12 august 2026 devine obligatorie înregistrarea în sistemul de răspundere extinsă a producătorului (EPR). Orice companie care introduce pentru prima dată pe piață ambalaje, inclusiv ambalaje de transport, pentru comerț electronic sau pentru servire, va trebui să fie înscrisă în Registrul național al producătorilor. Fără această înregistrare, comercializarea produselor va deveni ilegală.

Calendarul continuă până în 2038 și schimbă proiectarea, reciclarea și reutilizarea ambalajelor

Regulamentul european stabilește un calendar de implementare care se întinde pe mai mulți ani și introduce obligații suplimentare privind compostabilitatea, etichetarea, reciclarea și reutilizarea ambalajelor.

Începând cu 12 februarie 2028, pliculețele de ceai și cafea, capsulele de cafea din plastic și etichetele adezive aplicate direct pe fructe și legume vor trebui să fie compostabile industrial.

Ulterior, de la 12 august 2028, toate ambalajele introduse pe piața Uniunii Europene vor trebui să poarte o etichetă armonizată, bazată pe pictograme standardizate, care să indice clar compoziția materialului și să faciliteze colectarea și sortarea corectă a deșeurilor. Aceleași simboluri vor trebui afișate și pe recipientele de colectare din magazine și din spațiile publice.

O nouă etapă importantă începe la 1 ianuarie 2030, când criteriile privind proiectarea ambalajelor devin considerabil mai stricte.

Din acel moment, toate ambalajele vor trebui să respecte noile standarde de reciclabilitate și să fie încadrate în clasele de performanță A, B sau C. Ambalajele clasificate în categoria D, considerate nereciclabile din punct de vedere tehnic, nu vor mai putea fi introduse pe piață.

Tot atunci vor intra în vigoare și cerințele privind conținutul minim de plastic reciclat. De exemplu, sticlele PET vor trebui să conțină minimum 30% plastic reciclat post-consum, ambalajele sensibile la contact fabricate din alte materiale plastice vor avea obligația unui prag de 10%, iar alte tipuri de ambalaje din plastic vor trebui să includă cel puțin 35% material reciclat.

Regulamentul introduce și o serie de interdicții privind ambalajele de unică folosință. Vor fi eliminate foliile și caserolele din plastic utilizate pentru fructe și legume proaspete comercializate în cantități sub 1,5 kilograme. De asemenea, restaurantele și cafenelele nu vor mai putea utiliza farfurii, pahare și tăvi de unică folosință pentru consumul la fața locului, iar hotelurile vor trebui să renunțe la recipientele miniaturale pentru șampon, gel de duș sau loțiuni.

În același timp, regulamentul introduce regula privind spațiul gol în ambalajele de transport și cele destinate comerțului electronic. Cutiile utilizate pentru livrare nu vor mai putea avea un spațiu liber mai mare de 50%, ceea ce va obliga operatorii să renunțe la ambalajele supradimensionate umplute cu aer, hârtie sau perne din plastic.

Tot de la începutul anului 2030 vor deveni obligatorii și obiectivele privind reutilizarea ambalajelor. Cel puțin 10% din băuturile alcoolice și nealcoolice vor trebui comercializate în ambalaje reutilizabile, iar 40% dintre ambalajele de transport, precum paleții, lăzile din plastic sau bidoanele, vor trebui integrate în sisteme de reutilizare.

În etapele finale, standardele devin și mai restrictive. Din 2035 nu va mai fi suficient ca un ambalaj să fie doar proiectat pentru reciclare, ci acesta va trebui să fie colectat, sortat și reciclat efectiv la scară largă în Uniunea Europeană. Din 2038 vor mai putea fi comercializate doar ambalajele încadrate în clasele superioare de performanță A și B.

„Dacă până acum discuția privind ambalajele era concentrată în principal în zona obligațiilor de mediu și a gestionării deșeurilor, PPWR mută tema la nivelul strategiei de business. Ambalajul devine un factor care influențează accesul pe piață, costurile operaționale, relațiile cu furnizorii, politica de preț și performanța ESG a produsului. Cu alte cuvinte, începând cu 12 august 2026, întrebarea nu va mai fi doar dacă un ambalaj este reciclabil, ci dacă produsul poate fi comercializat legal și profitabil în condițiile noilor reguli”, potrivit PwC.

PwC: Regulamentul schimbă modelul de business și obligă companiile să își reorganizeze activitatea

PwC arată că efectele regulamentului vor depăși cu mult simpla conformare juridică. În practică, companiile vor trebui să reevalueze întregul lanț valoric asociat ambalajelor, de la proiectarea produselor și alegerea materialelor până la relațiile contractuale cu furnizorii, politicile comerciale și structura costurilor operaționale.

În plus, noile cerințe privind reciclabilitatea, conținutul minim de material reciclat, reutilizarea și trasabilitatea vor impune colectarea și gestionarea unor informații care, în multe organizații, nu sunt monitorizate în prezent în mod sistematic. Din acest motiv, conformarea va necesita colaborarea permanentă dintre departamentele de achiziții, operațiuni, logistică, sustenabilitate, financiar și juridic.

Compania de consultanță subliniază că impactul financiar va fi la fel de important. Sistemele de răspundere extinsă a producătorului vor recompensa ambalajele care îndeplinesc criteriile de sustenabilitate și vor penaliza ambalajele greu reciclabile sau ineficiente. În aceste condiții, deciziile privind proiectarea ambalajelor vor influența direct costurile și profitabilitatea companiilor.

Pentru marile lanțuri comerciale, regulamentul aduce modificări semnificative ale modelului de afaceri. Retailerii care comercializează produse sub marcă proprie vor deveni, din punct de vedere legal, producători și vor avea obligația de a verifica furnizorii, de a solicita documentația tehnică și de a suporta eco-taxele aferente.

În paralel, supermarketurile cu suprafețe mai mari de 400 de metri pătrați vor trebui să aloce până la 10% din spațiul de vânzare pentru stații de reumplere, ceea ce implică investiții suplimentare și noi responsabilități privind siguranța alimentară și igiena recipientelor utilizate de consumatori.

Totodată, limitarea spațiului gol din cutiile utilizate pentru comerțul electronic va determina retailerii online să investească în soluții informatice și echipamente capabile să optimizeze dimensiunea ambalajelor folosite pentru livrări.

PwC avertizează că principala provocare pentru mediul de afaceri este timpul rămas până la aplicarea primelor obligații. Deși multe dintre măsurile cu impact operațional major vor fi introduse treptat până în 2038, mecanismele de conformitate și cerințele documentare devin obligatorii încă din august 2026.

„Experiența ultimilor ani arată că modificarea specificațiilor tehnice, identificarea unor materiale alternative, renegocierea contractelor cu furnizorii și adaptarea proceselor logistice necesită perioade semnificative de timp. În plus, disponibilitatea limitată a anumitor materiale reciclate și diferențele de infrastructură existente între statele membre pot genera dificultăți suplimentare în implementare”, potrivit PwC.

În acest context, compania recomandă realizarea unui audit complet al portofoliului de produse și al tuturor tipurilor de ambalaje utilizate, revizuirea contractelor cu furnizorii pentru a asigura accesul la documentația tehnică necesară și evaluarea costurilor de adaptare, inclusiv pentru investițiile în stații de reumplere, sisteme dedicate comerțului electronic și modificarea designului ambalajelor.

„Pentru companiile care încep pregătirile din timp, regulamentul poate reprezenta o oportunitate de optimizare a costurilor și de diferențiere pe piață. Pentru cele care amână analiza impactului, riscul ar putea însemna limitarea accesului pe piață, creșterea costurilor operaționale și pierderea avantajului competitiv”, încheie PwC.