Moștenirea în Germania ascunde o regulă pe care mulți români o află prea târziu

O moștenire deschisă în Germania nu înseamnă automat doar bani, locuințe sau economii rămase în conturile unei persoane decedate. Legislația germană prevede că patrimoniul succesoral poate cuprinde atât bunuri și drepturi, cât și datorii, iar moștenitorul trebuie să fie atent la termenul în care poate decide dacă acceptă sau refuză succesiunea. Pentru românii care trăiesc în Germania, lucrurile pot deveni mai complicate atunci când persoana decedată, membrii familiei sau bunurile se află în mai multe state.

Cine moștenește dacă nu există testament

Într-o astfel de situație, întrebarea esențială nu este doar ce bunuri sunt lăsate în urmă, ci și ce legislație se aplică succesiunii. Cetățenia română nu este, în sine, suficientă pentru a stabili că moștenirea va fi reglementată de dreptul românesc.

În funcție de circumstanțele concrete, regulile germane sau cele ale altui stat pot deveni relevante pentru succesiune. Atunci când nu există un testament valabil, succesiunea în Germania este stabilită potrivit regulilor moștenirii legale din Bürgerliches Gesetzbuch, Codul civil german.

Descendenții se află în prima categorie de moștenitori, iar copiii aflați pe același grad de rudenie primesc, în principiu, cote egale. Dacă unul dintre copii a decedat înaintea părintelui, descendenții săi pot veni la moștenire în locul acestuia, potrivit celor relatate de ziarulromanesc.de.

Soțul sau soția rămasă în viață are, de asemenea, drepturi succesorale

Cota care îi revine nu este însă identică în toate situațiile, deoarece depinde de rudele care mai există și de regimul matrimonial aplicabil.  De exemplu, BGB stabilește, în principiu, o cotă de un sfert pentru soțul supraviețuitor atunci când acesta moștenește alături de descendenți de ordinul întâi. Alte prevederi, inclusiv cele referitoare la regimul matrimonial, pot influența însă partea efectivă primită.

Legea germană prevede și o formă de protecție pentru anumite rude apropiate care au fost excluse din testament. Faptul că o persoană nu este desemnată drept moștenitor nu înseamnă în toate cazurile că nu mai poate primi nimic.

Potrivit §2303 BGB, decedații, soțul sau soția și, în anumite condiții, părinții pot avea dreptul la Pflichtteil, cunoscut drept rezervă succesorală, atunci când au fost înlăturați de la moștenire printr-o dispoziție pentru cauză de moarte.

Datoriile pot face parte din moștenire

Una dintre regulile importante pentru cei care moștenesc în Germania este aceea că patrimoniul succesoral trece la moștenitor prin efectul legii, fără ca acest lucru să elimine posibilitatea de a refuza moștenirea. §1942 BGB prevede că moștenirea este dobândită de moștenitor, însă acesta păstrează dreptul de a face Ausschlagung, adică de a o refuza. Dacă termenul legal pentru refuz este depășit, §1943 BGB stabilește că moștenirea este considerată acceptată.

Această regulă este relevantă mai ales atunci când situația financiară a persoanei decedate nu este cunoscută. Patrimoniul succesoral poate cuprinde locuințe, autoturisme, bani sau alte bunuri, dar și obligații financiare. În cazul în care există suspiciuni privind datorii semnificative, verificarea situației succesorale înainte de expirarea termenului pentru refuz devine importantă.

Termenul obișnuit pentru refuzarea moștenirii este de șase săptămâni. Acesta începe, în principiu, din momentul în care moștenitorul află despre existența succesiunii și despre motivul pentru care este chemat să moștenească. Pentru anumite situații internaționale există însă o perioadă mai lungă: termenul ajunge la șase luni dacă defunctul avea ultimul domiciliu numai în străinătate sau dacă moștenitorul se afla în străinătate la începutul termenului.

Refuzul succesiunii trebuie realizat în forma prevăzută de legislația germană. Nu este suficient ca persoana să nu răspundă la notificări sau să transmită un simplu mesaj prin care spune că nu dorește bunurile. Respectarea procedurii și a termenului legal este esențială pentru ca refuzul să producă efectele prevăzute de lege.

Ce se întâmplă când românii au bunuri în două țări

Pentru românii care locuiesc în Germania și au proprietăți sau alte bunuri în România, stabilirea legii aplicabile poate ridica probleme suplimentare. Regulamentul european privind succesiunile folosește, ca regulă generală, reședința obișnuită a persoanei la momentul decesului pentru determinarea legii care guvernează succesiunea.

Astfel, în cazul unui cetățean român care și-a stabilit efectiv viața în Germania și avea acolo reședința obișnuită, dreptul german poate ajunge să se aplice succesiunii chiar dacă persoana deținea, de exemplu, un apartament sau un teren în România. Stabilirea reședinței obișnuite presupune însă analizarea circumstanțelor concrete. Pentru persoanele care au păstrat în România centrul vieții familiale și sociale, situația poate necesita o examinare mai atentă.

Ce arată regulamentul european

Regulamentul european oferă totodată cetățenilor posibilitatea de a face o alegere privind legea aplicabilă succesiunii. Articolul 22 din Regulamentul UE nr. 650/2012 permite unei persoane să stabilească faptul că întreaga sa succesiune va fi guvernată de legea statului a cărui cetățenie o deține. În aceste condiții, un cetățean român care locuiește în Germania poate alege, dacă sunt îndeplinite condițiile regulamentului, ca succesiunea sa să fie guvernată de legea română.

Alegerea trebuie exprimată în forma corespunzătoare într-o dispoziție pentru cauză de moarte, de regulă prin testament. Pentru familiile în care există apartamente, terenuri, conturi bancare sau alte bunuri atât în România, cât și în Germania, stabilirea din timp a opțiunii privind legea aplicabilă poate avea efecte juridice importante și poate necesita consultarea unui notar sau a unui specialist în succesiuni transfrontaliere.