Regula pe care puțini români o cunosc când pleacă la muncă în UE. Cine nu are nevoie de permis

Cetățenii Uniunii Europene pot, în general, să lucreze într-un alt stat membru fără să obțină un permis de muncă. Această regulă se aplică și persoanelor care desfășoară activități independente, acestea putând să lucreze în alte țări ale UE fără un astfel de document.

Dreptul de a munci în Europa, explicat simplu. Cine poate lucra fără permis și cine depinde de legislație

Există însă situații în care se aplică reguli speciale. Un astfel de caz este Liechtenstein, unde autoritățile stabilesc cote pentru limitarea numărului persoanelor care pot locui și munci pe teritoriul țării. Sistemul se aplică cetățenilor tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, precum și celor din Norvegia și Islanda.

În Elveția, majoritatea cetățenilor UE nu trebuie să obțină un permis de muncă pentru a putea lucra. Drepturile acestora sunt stabilite prin acordul dintre Uniunea Europeană și Elveția privind libera circulație a persoanelor.

Acordul prevede, de asemenea, dreptul cetățenilor elvețieni de a se stabili și de a lucra în orice stat membru al Uniunii Europene. Înainte de plecarea la muncă într-o altă țară, este necesară verificarea procedurilor și condițiilor aplicabile în statul respectiv.

Pentru detalii privind regulile din țara în care urmează să fie desfășurată activitatea, lucrătorii se pot adresa oficiului local pentru ocuparea forței de muncă. O altă sursă de informare este un consilier european în materie de ocupare a forței de muncă.

Drepturile cetățenilor din afara UE

Persoanele care provin din state din afara Uniunii Europene pot avea, în anumite situații, dreptul de a lucra în UE. În unele cazuri, acestea beneficiază de condiții de muncă egale cu cele acordate cetățenilor europeni.

Dreptul de a lucra depinde de țara de origine a persoanei sau de statutul acesteia, inclusiv atunci când este membru de familie al unui cetățean al Uniunii Europene. Pentru cetățenii din afara UE, regulile nu sunt identice în toate situațiile, iar accesul la piața muncii este stabilit în funcție de legislația și acordurile aplicabile.

Situația cetățenilor turci

Pentru cetățenii Turciei, dreptul de a locui și de a munci într-un stat membru al UE este determinat de normele naționale ale țării-gazdă. Atunci când sunt angajați legal într-un stat membru, aceștia beneficiază de aceleași condiții de muncă precum cetățenii țării respective.

După un an de muncă legală, cetățeanul turc are dreptul de a solicita reînnoirea permisului de muncă la același angajator, cu condiția existenței unui loc de muncă disponibil. După trei ani de muncă legală, poate schimba angajatorul și poate accepta o altă ofertă de muncă ce presupune utilizarea acelorași calificări profesionale.

După patru ani de muncă legală, cetățeanul turc dobândește acces liber la orice loc de muncă remunerat în statul membru respectiv. Aceste drepturi sunt legate de durata muncii legale și de condițiile prevăzute de normele aplicabile.

Țările care au acorduri cu Uniunea Europeană

Condiții de muncă similare celor aplicabile cetățenilor țării-gazdă sunt prevăzute și pentru resortisanții anumitor state care au încheiat acorduri cu Uniunea Europeană. Lista include Algeria, Maroc și Tunisia, precum și Rusia.

Aceleași prevederi vizează cetățenii din Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord. În această categorie intră și Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Serbia și Ucraina.

Pe listă se află, de asemenea, Andorra și San Marino, precum și cetățenii celor 79 de state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific. Drepturile și condițiile aplicabile sunt legate de acordurile încheiate între aceste state și Uniunea Europeană.

Persoanele din state fără acorduri cu UE

Pentru cetățenii statelor care nu au încheiat acorduri cu Uniunea Europeană, posibilitatea de a lucra într-o țară membră este stabilită de legislația națională a statului în care persoana dorește să se angajeze. Prin urmare, condițiile de acces la piața muncii pot varia de la o țară la alta.

Există și reguli distincte pentru persoanele care au legături de familie cu cetățeni ai Uniunii Europene. Aceste persoane nu au nevoie de permis de muncă pentru a putea lucra.

În plus, ele beneficiază de dreptul la egalitate de tratament. Acest drept include accesul la avantajele sociale și fiscale disponibile în condițiile prevăzute de normele aplicabile.