Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsInflația ridicată din România, criticată politic și explicată prin decizii interne
Inflația a devenit un subiect central în dezbaterea publică, pe fondul datelor oficiale care plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană. Europarlamentarul Cristian Terheș a reacționat public, susținând că nivelul ridicat al inflației este consecința directă a politicilor guvernamentale.
„România are, a opta lună la rând – de când a venit Guvernul Bolojan -, cea mai mare inflație din UE, de peste 3 ori mai mult decât media europeană. A venit timpul unor politici economice conservatoare!”, a scris Terheș pe pagina de Facebook.
Acesta a invocat datele Eurostat, potrivit cărora inflația în România a ajuns la 9,0% în martie 2026, comparativ cu media europeană de 2,6%. În același timp, Institutul Național de Statistică indică valori chiar mai ridicate, între 9,87% și 9,9%.
Europarlamentarul a argumentat că evoluția inflației nu este întâmplătoare, indicând o creștere abruptă începând cu iulie 2025.
„Această evoluție nu este întâmplătoare. Din iulie 2025, momentul instalării Guvernului Bolojan, inflația a crescut brusc de la 5.66% în iunie la aproape 8%, stabilizându-se ulterior la un nivel ridicat, în jur de 9-10%”, a precizat acesta.
În analiza sa, Terheș a definit inflația drept un fenomen care reduce puterea de cumpărare și a acuzat statul de politici care ar fi amplificat presiunea economică asupra populației.
„Pe scurt, inflația înseamnă scăderea puterii de cumpărare: cu aceiași bani, ca urmare a scumpirii prețurilor, românii cumpără mai puțin decât înainte”, a explicat acesta.
Totodată, el a susținut că diferența majoră față de media europeană indică o cauză internă, nu externă.
„Dacă în UE media inflației e de 2.6%, iar în Românie se apropie de 10%, înseamnă că principala cauză a inflației nu stă în factorii externi (război etc.), ci în proasta guvernare din România”, a mai afirmat europarlamentarul.
În același context, acesta a criticat politicile fiscale și bugetare, acuzând creșterea taxelor și a cheltuielilor publice.
„Rezultatul este vizibil: prețuri mai mari, firme sub presiune și o scădere reală a nivelului de trai”, a mai transmis Terheș.
Inflația și indicatorii economici confirmă deteriorarea nivelului de trai
Dincolo de declarațiile politice, datele economice confirmă o evoluție negativă a principalilor indicatori macroeconomici, în contextul inflației ridicate. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană atât la inflația generală, cât și la inflația alimentară.
În februarie 2026, rata anuală a inflației a ajuns la 8,3%, de aproape patru ori peste media UE, de 2,1%. Nicio altă țară nu se apropie de acest nivel, următoarele poziții fiind ocupate de Slovacia (4,0%) și Croația (3,9%).
Presiunea este și mai evidentă în cazul alimentelor. În ianuarie 2026, inflația alimentară din România a fost de 7,6%, în timp ce media europeană s-a situat la 2,5%. Evoluția indică o accelerare a scumpirilor după vara anului 2025, când ritmul anual a crescut constant până la aproape 9%.
Această dinamică a afectat direct consumul intern. După o perioadă de creștere moderată în prima jumătate a anului 2025, consumul a intrat pe scădere din august și a rămas în teritoriu negativ până în 2026, ajungând la -6,2% în februarie.
În paralel, investițiile finanțate din bugetul de stat au înregistrat un recul semnificativ. În primele două luni din 2026, acestea au totalizat 2.596 milioane lei, față de 5.718 milioane lei în aceeași perioadă a anului anterior, ceea ce reprezintă o scădere de 55%.
Inflația erodează accelerat veniturile: salariile și pensiile pierd teren în fața prețurilor
Impactul inflației asupra nivelului de trai devine evident atunci când sunt analizate evoluțiile puterii de cumpărare, atât în cazul salariilor, cât și al pensiilor. Datele arată o deteriorare constantă, care s-a accentuat după jumătatea anului 2025, odată cu creșterea rapidă a prețurilor.
În cazul câștigului salarial mediu net, dinamica a fost una descendentă pe parcursul ultimului an. După un început relativ stabil, în care puterea de cumpărare a salariilor se menținea încă în teritoriu pozitiv – cu 3,2% în aprilie 2025 și 2,0% în mai – tendința s-a inversat rapid. În iunie, ritmul a încetinit la 1,3%, iar din iulie indicatorul a intrat pe scădere, marcând -2,4%. Declinul s-a accentuat în lunile următoare, ajungând la -5,0% în august, -5,3% în septembrie și menținându-se la un nivel similar, de -5,0%, în februarie 2026.
Această evoluție indică faptul că majorările salariale nu au mai reușit să țină pasul cu inflația, iar veniturile reale ale angajaților s-au diminuat constant. În termeni concreți, aceeași sumă de bani a început să acopere tot mai puține bunuri și servicii, în special în contextul scumpirilor accelerate la produse de bază.
Situația este și mai pronunțată în cazul pensiilor, unde contrastul dintre perioadele analizate este semnificativ. În a doua parte a anului 2024, puterea de cumpărare a pensiei medii a înregistrat valori excepțional de ridicate, depășind constant pragul de 30%. Astfel, indicatorul a fost de 32,9% în septembrie, 32,8% în octombrie, 32,3% în noiembrie și 32,6% în decembrie, reflectând o perioadă în care veniturile pensionarilor creșteau într-un ritm superior inflației.
În prima parte a anului 2025, deși nivelurile au rămas pozitive, s-a observat o tendință de temperare. Indicatorul s-a situat la 16,8% în ianuarie, 16,9% în februarie, 17,0% în martie și aprilie, după care a început să scadă treptat: 16,4% în mai, 16,1% în iunie, 13,8% în iulie și 11,7% în august. Această reducere a ritmului a anticipat schimbarea de trend care avea să urmeze.
Punctul de inflexiune a fost atins în septembrie 2025, când puterea de cumpărare a pensiilor a trecut brusc în teritoriu negativ, coborând la -8,2%. Tendința s-a menținut în lunile următoare, cu valori aproape identice: -8,1% în octombrie, noiembrie și decembrie, respectiv -8,3% în ianuarie și februarie 2026.
Această inversare rapidă, de la un plus de peste 30% la un minus de peste 8% într-un interval relativ scurt, reflectă o deteriorare severă a situației financiare a pensionarilor. În termeni practici, pensia medie acoperă semnificativ mai puține cheltuieli decât în perioada anterioară, în raport cu nivelul general al prețurilor, ceea ce amplifică presiunea asupra categoriilor vulnerabile.
