China produce mai mult decât are nevoie economia. De ce fabricile continuă să funcționeze chiar și când prețurile se prăbușesc

Piețele de materii prime din China se confruntă cu o situație neobișnuită. Prețurile au coborât puternic, uneori chiar sub costurile de producție, dar fabricile nu se închid, iar oferta rămâne ridicată, alimentând presiunile deflaționiste din economie.

Prețurile au ajuns în unele cazuri sub costurile de producție, dar oferta nu scade

De la materialele folosite în industria solară până la oțelul pentru construcții, mai multe piețe din China se confruntă cu o ofertă prea mare în raport cu cererea.

În mod normal, mecanismul economic ar trebui să fie relativ simplu. Atunci când prețurile scad până la nivelul la care producția nu mai este rentabilă, fabricile cu cele mai mari costuri își reduc activitatea sau se închid. Oferta scade, piața începe să se echilibreze, iar prețurile își revin.

În China, acest mecanism nu funcționează însă la fel, potrivit Bloomberg.

Boom-ul imobiliar care a alimentat ani la rând cererea pentru cantități uriașe de materiale s-a încheiat. În același timp, proiectele de infrastructură nu mai pot absorbi volume aparent nelimitate de oțel și ciment. Cu toate acestea, producția multor materii prime continuă să rămână ridicată.

Una dintre explicații vine chiar din modul în care companiile chineze au început să utilizeze piețele financiare.

Producătorii chinezi folosesc contractele futures pentru a continua activitatea chiar și când prețurile scad

Producătorii din China au devenit utilizatori tot mai sofisticați ai piețelor futures. Atunci când prețurile cresc, companiile pot vinde în avans producția și își pot fixa astfel marjele pentru lunile următoare.

Situația poate ajunge astfel aparent contradictorie. Prețul curent al unei materii prime poate coborî ulterior sub costurile de producție, însă fabrica continuă să funcționeze deoarece o parte din producție a fost deja acoperită prin contracte încheiate anterior la prețuri mai avantajoase.

Pierderile care în mod normal ar determina reducerea producției sunt astfel amânate.

Un alt factor important îl reprezintă autoritățile provinciale. Închiderea unei fabrici neprofitabile poate părea o decizie logică din punct de vedere economic, însă consecințele locale pot fi considerabile.

Oficialii trebuie să țină cont de locurile de muncă, veniturile fiscale, creditele bancare și stabilitatea socială. Din această perspectivă, menținerea unei întreprinderi neprofitabile poate fi preferată închiderii acesteia.

Fabricile găsesc alte surse de venit pentru a continua producția

Producătorii de metale încearcă și ei să găsească venituri suplimentare care să le permită să mențină fabricile în funcțiune.

Topitoriile de cupru reprezintă un astfel de exemplu. Creșterea prețurilor unor produse chimice, pe fondul războiului din Iran, a făcut ca produsele secundare precum acidul sulfuric să devină o sursă importantă de venituri.

Un mecanism asemănător poate fi observat în industria aluminiului. Prețurile reduse ale aluminei afectează companiile care produc această materie primă, însă în același timp reduc costurile procesatorilor care o folosesc.

Astfel, surplusul existent într-o parte a lanțului industrial poate deveni un avantaj pentru următoarea etapă de producție.

Costurile mai mici permit fabricilor să reziste mai mult

Problema este amplificată și de scăderea continuă a costurilor de producție.

Producătorii aflați sub presiune încearcă să obțină prețuri mai mici de la furnizori. La rândul lor, aceștia reduc prețurile materiilor prime pentru a-și proteja cota de piață.

Pragul de la care producția devine imposibil de susținut financiar continuă astfel să coboare. Fabricile care în alte condiții ar fi fost obligate să reducă activitatea pot continua să producă.

Aici apare paradoxul actual al pieței chineze de materii prime. În teorie, prețurile mici ar trebui să elimine treptat supracapacitatea. În practică, contractele futures amână efectele pierderilor, autoritățile locale încearcă să evite închiderea fabricilor, iar materiile prime mai ieftine reduc costurile pentru industriile din aval.

În aceste condiții, fiecare producător poate aștepta ca un concurent să fie primul care își reduce capacitatea. Cât timp acest lucru nu se întâmplă la o scară suficient de mare, industria continuă să livreze mai multe materii prime decât poate absorbi economia.

Efectul se transmite mai departe prin prețuri. Oferta abundentă menține costurile reduse și prelungește presiunile deflaționiste într-o economie care se confruntă deja cu o inflație slabă.