Hidroelectrica și gigantul francez EDF ar putea construi hidrocentrala Tarnița. Proiectul datează de pe vremea lui Ceaușescu

Acționarii Hidroelectrica au aprobat asocierea companiei de stat cu gigantul francez EDF pentru dezvoltarea proiectului CHEAP Tarnița, o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj cu putere de 1.000 MW, ce datează din perioada comunistă. Parteneriatul prevede înființarea unei societăți mixte 50%-50% și este condiționat de garantarea unui ajutor de stat. Proiectul, considerat strategic pentru tranziția energetică și integrarea surselor regenerabile, va beneficia de studii de fezabilitate actualizate.

Hidroelectrica se asociază cu EDF pentru relansarea proiectului CHEAP Tarnița

Acționarii Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, au aprobat asocierea companiei de stat cu gigantul energetic francez Électricité de France (EDF) pentru implementarea proiectului Centralei Hidroelectrice cu Acumulare prin Pompaj (CHEAP) Tarnița, un proiect care datează încă din perioada comunistă.

Decizia a fost luată în cadrul Adunării Generale a Acționarilor (AGA) și prevede înființarea unei societăți mixte în participație (Joint Venture Company – JVC), cu cote egale de 50% pentru fiecare parte, care va dezvolta proiectul. Hidroelectrica este controlată de Ministerul Energiei, cu aproximativ 80% din capital, iar EDF a impus ca o condiție a colaborării garantarea de către stat a unui ajutor de stat pentru faza de operare a centralei, odată ce aceasta va fi pusă în funcțiune.

Proiectul CHEAP Tarnița are o putere estimată la 1.000 MW, iar costurile investiționale erau evaluate la peste un miliard de euro în urmă cu mai bine de 15 ani. În prezent, Hidroelectrica și EDF estimează costul fazei de prefezabilitate la circa 400.000 euro, iar faza de fezabilitate și dezvoltare până la decizia finală de investiție la aproximativ 30 de milioane de euro.

Documentele AGA arată că Hidroelectrica și EDF și-au exprimat interesul comun de a fi dezvoltatori și co-investitori în proiect, notează profit.ro. Cele două companii consideră că o astfel de centrală reprezintă o soluție durabilă pentru sprijinirea tranziției energetice, reducerea emisiilor și integrarea surselor regenerabile de energie.

Mecanismele de sprijin pentru proiectele CHEAP

EDF a solicitat adoptarea unui cadru de reglementare care să permită implementarea unei scheme de venituri de sprijin pentru proiect, precum rezervarea de capacitate, contracte pentru diferență (CfD) sau feed-in tariff, astfel încât decizia de continuare a proiectului să fie justificată.

În esență, există trei mecanisme principale de ajutor de stat pentru proiectele de stocare a energiei:

1. Mecanismul de rezervare a capacității prevede remunerarea unităților de producție și stocare pentru a rămâne în funcțiune și a putea furniza energie în sistemul energetic național în momentele de vârf. Subvențiile sunt suportate de consumatori prin facturi și funcționează prin licitații, așa cum se întâmplă de ani buni în Polonia.
2. Contractele pentru diferență (CfD) sunt utilizate pentru stimularea investițiilor în noi capacități regenerabile, precum eoliene și fotovoltaice. În România, aceste contracte se aplică și pentru proiecte nucleare, garantând investitorilor un preț minim de vânzare a energiei, iar diferențele dintre prețul de piață și cel garantat sunt compensate sau returnate, după caz.
3. Feed-in tariff asigură un preț de vânzare mai mare decât cel de piață pentru energia regenerabilă produsă, remunerarea suplimentară fiind calculată în funcție de costurile tehnologiei utilizate. Sistemul a fost aplicat cu succes în Germania și este comparabil cu schemele de tip certificate verzi din România.

Aceste mecanisme sunt menite să reducă riscurile investitorilor, oferindu-le predictibilitate financiară, și să stimuleze realizarea proiectelor de stocare a energiei, considerate esențiale pentru flexibilitatea sistemului energetic și integrarea surselor regenerabile intermitente.

Ordonanța din 2014 și istoria acestui proiect

Sprijinul pentru proiectele CHEAP din România nu este nou. În 2014, guvernul condus de Victor Ponta și ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a adoptat o ordonanță care stabilește măsuri de sprijin pentru construirea și operarea centralelor cu acumulare prin pompaj cu putere mai mare de 15 MW.

Măsurile prevăd că lucrările sunt de interes național și de utilitate publică, terenurile necesare pot fi ocupate fără taxe, CHEAP-urile sunt scutite de tarife de transport și sistem, certificate verzi și taxa de cogenerare, iar Transelectrica finanțează liniile de evacuare a energiei necesare conectării centralei la sistemul energetic național.

De asemenea, Transelectrica trebuie să încheie contracte de furnizare a serviciului de consumator dispecerizabil pentru restabilirea sistemului în caz de blackout și alte servicii concurențiale similare.

În februarie anul trecut, autoritățile române au anunțat interesul EDF și Itochu pentru proiect, discuțiile vizând fezabilitatea și conectarea la sistemul energetic național. Vechiul studiu de fezabilitate, realizat între 2008 și 2014, se află în patrimoniul Hidro Tarnița SA, companie de stat creată în 2013 și aflată între timp în faliment, după eșecul atragerii de investitori privați în perioada 2014-2017.

Studiul include analize tehnice, topografice și geotehnice, precum și soluții pentru racordarea la SEN, iar importanța lui crește în contextul noii asocieri Hidroelectrica – EDF, deoarece legislația permite relansarea proiectului prin actualizarea indicatorilor tehnico-economici, fără întocmirea unui nou studiu.

Proiectul original prevedea construirea centralei pe parcursul a 5-7 ani, la circa 30 km de Cluj-Napoca, pe valea Someșului Cald, cu patru grupuri de 250 MW fiecare. Scopul era echilibrarea sistemului energetic național, anticipând intrarea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, precum și creșterea capacității eoliene și solare, cu producție intermitentă.

Criticii susțin că proiectul ar putea fi dificil de amortizat în condițiile pieței

Deși proiectul CHEAP Tarnița este considerat strategic pentru flexibilizarea sistemului energetic românesc și integrarea energiei regenerabile, unii experți atrag atenția asupra eficienței financiare. Criticii susțin că proiectul ar putea fi dificil de amortizat în condițiile pieței și că investițiile masive necesită garanții și mecanisme de suport solide pentru a fi sustenabile.

Totuși, parteneriatul cu EDF, care aduce experiență internațională în domeniul centralelor cu acumulare prin pompaj, crește șansele ca proiectul să fie realizat și să beneficieze de scheme de sprijin europene sau naționale, inclusiv licitații pentru capacități flexibile sau subvenții pentru decarbonizare.

Vechiul studiu de fezabilitate, blocat temporar de SAPE, ar putea fi valorificat în actuala asociere, reducând costurile și timpul necesar pentru obținerea aprobărilor tehnice și economice.

În plus, inițiativa vine într-un moment în care Uniunea Europeană impune standarde tot mai stricte privind tranziția energetică și reducerea emisiilor, ceea ce face ca hidrocentralele cu acumulare să fie componente esențiale ale infrastructurii energetice durabile.