Elena Udrea, confesiuni despre anii de detenție și credința care a ajutat-o să reziste
Elena Udrea și-a deschis din nou sufletul, într-o discuție cu Damian Drăghici în podcastul realizat de acesta.
Fostul ministru al Turismului a vorbit despre suferințele prin care a trecut în perioada în care a fost încarcerată, dar și despre impactul pe care această experiență l-a avut asupra vieții sale personale și spirituale. Elena Udrea a rememorat episoadele repetate de arestare și eliberare, dar și momentul în care a fost nevoită să execute pedeapsa de trei ani și jumătate de închisoare.
Udrea a explicat că a fost arestată de mai multe ori de-a lungul anilor. Ea a povestit că a trecut prin situații repetate în care a fost reținută, eliberată, apoi arestată din nou. A amintit și perioada în care a fost arestată în Costa Rica, deși fusese deja condamnată în România, subliniind că atunci a fost eliberată după ce Curtea Constituțională a decis că fusese judecată ilegal.
Cu toate acestea, a mai spus că situația sa nu a fost clarificată imediat, iar ulterior a fost din nou reținută pentru a executa pedeapsa de trei ani și jumătate de închisoare.
Udrea a reflectat și asupra faptului că poate experiența ar fi fost mai ușor de suportat dacă ar fi executat pedeapsa mai devreme, înainte de nașterea fiicei sale, Eva, însă a adăugat că, în acest caz, poate că nu ar mai fi avut-o pe aceasta.
„Am fost arestată de vreo patru ori. M-au arestat, mi-au dat drumul. M-au arestat, mi-au dat drumul. M-au arestat în Costa Rica, condamnată fiind, mi-au dat drumul pentru că Curtea Constituțională a spus că am fost judecată ilegal.
După care, mă rog, numai eu n-am mai fost rejudecată. Mi-au dat drumul ca să mă ia iarăși și să execut până la urmă trei ani și jumătate de închisoare.
Deci, oricât am amânat momentul, oricât am tot scăpat, până la urmă a trebuit să mă duc să execut. Poate era mai ușor dacă executam în 2015 când nu era Eva, dar poate nu o mai aveam pe Eva”, a spus Elena Udrea.
Apropierea și mai puternică de Dumnezeu în timpul detenției
În cadrul dialogului, Damian Drăghici a întrebat-o dacă experiența prin care a trecut a apropiat-o mai mult de Dumnezeu. Elena Udrea a răspuns afirmativ, dar a spus că și-a pus adesea întrebarea dacă acea experiență a fost una prin care trebuia să treacă sau dacă, dimpotrivă, a ajuns acolo din cauza unor greșeli personale.
Da, dar îmi pun și această întrebare. Era o experiență prin care eu trebuia să trec sau din greșeli, din greșeli am atras-o?”, a fost replica Elenei Udrea.
Fostul ministru a povestit că a purtat mult timp Biblia cu ea, inclusiv în perioada dificilă petrecută în Costa Rica, când s-a aflat în detenție și era singură, având un copil mic. Deși avea cartea religioasă aproape permanent, a spus că, în afară de câțiva psalmi, nu a reușit să citească aproape nimic din ea în acei ani.
Abia în perioada detenției din România a reușit să citească integral Biblia, proces care i-a luat aproximativ un an și două luni. Udrea a explicat că a citit câte un capitol pe zi și că a terminat lectura chiar în noaptea de Înviere din anul 2024, moment pe care l-a considerat un semn special. Ea a descris experiența drept una unică și a spus că a continuat să citească Biblia aproape zilnic și după aceea, încercând să aprofundeze semnificațiile textului. De fiecare dată când revine asupra paginilor, a adăugat ea, descoperă noi înțelesuri.
Elena Udrea a afirmat că, în perioada detenției, credința a avut un rol esențial pentru ea. Potrivit acesteia, Dumnezeu a reprezentat singura alinare și singura speranță reală în momentele dificile, fiind sprijinul care a ajutat-o să nu-și piardă nădejdea.
„Eu am citit Biblia, deși o purtam cu mine cam peste tot și mai ales în perioada destul de grea din Costa Rica, în care am fost și acolo închisă și, mă rog, singură, cu copil mic. Purtam Biblia după mine permanent.
Nu am reușit, în afară de psalmi, nu am reușit să citesc din Biblia aceea, nimic în toți acești ani. Destui. Am citit Biblia în închisoare, mi-a luat un an de zile și două luni să o termin, dar am tăiat-o fix în noaptea de înviere, citind câte un capitol pe zi.
Deci fix în noaptea de înviere am terminat de citit Biblia. Asta nu putea să fie decât un semn. În 2024 am terminat-o și a fost o experiență, mi se face pielea de găină, unică și am continuat să o citesc și o citesc aproape zilnic și să cuget la ea, să încerc să înțeleg mai mult și de câte ori deschid Biblia și citesc în ea, sau aproape de fiecare dată, găsesc noi înțelesuri.
Dumnezeu a contat enorm pentru mine în perioada aceea, pentru că singura alinare, singura nădejde, ca să nu-ți piez nădejdea, singura nădejde puternică, adevărată era Dumnezeu”, a spus Elena Udrea.
Rugăciunea, marcată de dorul pentru fiica sa
În continuarea discuției, Damian Drăghici a întrebat-o dacă s-a rugat mult în perioada petrecută în închisoare. Udrea a spus că s-a rugat foarte mult, însă a recunoscut că rugăciunile sale erau, în mare parte, marcate de disperare. Ea a explicat că nu reușea să-și liniștească sufletul, deoarece gândurile îi erau permanent îndreptate către fiica sa, Eva.
Fostul ministru a spus că și-a dat seama că rugăciunea nu putea funcționa pe deplin în acele condiții, deoarece nu avea liniștea interioară necesară. A povestit că, la prima eliberare, a avut sentimentul că poate continua lupta chiar și din închisoare, însă situația s-a schimbat atunci când a realizat că nu mai era singură și că responsabilitatea față de copilul său era mult mai mare.
Udrea a subliniat că iubirea și suferința unei mame sunt cele mai puternice sentimente pe care le poate trăi o femeie. Ea a spus că ar fi fost dispusă să renunțe la tot ce a trăit în viață dacă ar fi știut că fiica ei nu suferă și că ar fi putut rămâne lângă ea. În opinia sa, iubirea de mamă este una dintre cele mai puternice forme de iubire lăsate de Dumnezeu pe pământ.
În același context, Udrea a spus că se gândește adesea la suferința Fecioarei Maria atunci când l-a văzut pe Iisus pe cruce. Ea a adăugat că mulți dintre copiii de astăzi cresc într-un mediu protejat și nu ajung să înțeleagă pe deplin realitatea și dificultățile vieții.
„Mult, mult de tot (m-am rugat – n.red.), dar din păcate rugăciunea mea era de disperare. Nu mă puteam liniști, nu puteam să am sufletul liniștit pentru că tot timpul mă gândeam la Eva. Și mi-am dat seama că nu poate să funcționeze rugăciunea în condițiile alea.
Nu aveam relaxarea. Prima dată când m-au lăsat, am zis, a, ok, vreți să ne luptăm? Ne luptăm și din închisoare, nicio problemă. Acum nu mai eram singură. (…)
Iubirea și suferința de mamă sunt cele mai puternice sentimente pe care le poate avea o femeie. Aș fi dat tot ce am trăit eu în viață să știu că Eva nu suferă, că sunt lângă ea și că nu suferă. Atât de mare este iubirea de mamă. Este iubirea, după mine, lăsată de Dumnezeu pe pământ.
Mă gândesc mereu la Fecioara Maria, la ce a trebuit să îndure ea când l-a văzut pe Iisus pe cruce. Copiii de astăzi, mulți dintre ei cresc ca într-un borcan, dintr-un laborator, nu înțeleg realitatea”, a afirmat Elena Udrea, în podcastul realizat de Damian Drăghici.
