Fermierii din UE, sufocați de birocrație. Peste 50.000 de cerințe complică activitatea agricolă

Fermierii din Uniunea Europeană se confruntă cu proceduri administrative complicate, raportări repetate și controale efectuate de instituții diferite. Un studiu realizat de Rețeaua PAC a UE identifică peste 50.000 de cerințe de reglementare asociate activităților agricole și programelor de sprijin. Cercetarea, desfășurată în șase state membre, arată că lipsa coordonării dintre autorități generează obligații suplimentare pentru agricultori. Specialiștii propun simplificarea procedurilor și îmbunătățirea schimbului de informații între instituții.

Fermierii din UE trebuie să respecte mii de cerințe administrative pentru activitățile agricole

Fermierii din Uniunea Europeană sunt obligați să respecte numeroase reglementări privind accesarea subvențiilor, protecția mediului, sănătatea animalelor și desfășurarea activităților agricole, iar aplicarea acestora prin sisteme administrative diferite complică îndeplinirea obligațiilor legale.

Potrivit cercetării realizate de Rețeaua PAC a UE, au fost identificate peste 50.000 de cerințe asociate agriculturii la nivel comunitar. Italia înregistrează cel mai mare număr de obligații identificate, fiind urmată de Portugalia, Spania și Franța.

Autorii studiului precizează că această cifră nu reprezintă numărul de reguli pe care trebuie să le respecte individual fiecare agricultor. Obligațiile diferă în funcție de statul membru, profilul exploatației și participarea la programele de finanțare.

Diferențele dintre țări sunt explicate în principal prin existența unor scheme opționale de sprijin, nu prin reglementările generale obligatorii.

Cercetarea a urmărit interacțiunea dintre Politica Agricolă Comună (PAC), legislațiile naționale și celelalte reglementări europene aplicabile sectorului agricol.

Analiza a inclus 128 de interviuri și 12 studii de caz realizate în Republica Cehă, Germania, Franța, Italia, Portugalia și Slovacia.

Rezultatele indică faptul că numeroase reglementări urmăresc obiective similare, însă aplicarea lor de către instituții diferite determină repetarea unor proceduri administrative.

Agricultorii transmit aceleași informații către instituții diferite și sunt supuși unor controale repetate

Una dintre principalele dificultăți identificate de cercetători este lipsa unui schimb eficient de informații între autoritățile responsabile de administrarea programelor agricole, ceea ce obligă fermierii să completeze formulare similare și să utilizeze platforme digitale separate.

În Slovacia, crescătorii de animale trebuie, în anumite situații, să comunice deplasările animalelor și alte informații către mai multe instituții, deși o parte dintre aceste date sunt deja disponibile în registrele naționale.

Studiul arată că documentația necesară pentru anumite transporturi de animale, în special în cazul exporturilor, poate ajunge la 15 documente.

Situații asemănătoare au fost semnalate și în Franța, unde producătorii de vin sunt obligați să furnizeze informații despre suprafețele cultivate cu viță-de-vie pentru obținerea subvențiilor europene, participarea la programe naționale și certificarea producției.

Viticultorii francezi au relatat inclusiv situații în care aceeași podgorie a fost verificată de instituții diferite la intervale scurte de timp.

Deși controalele vizau aspecte distincte, informațiile analizate erau corelate, iar verificările nu erau coordonate între autoritățile implicate.

Termenele diferite pentru raportarea pesticidelor pot expune agricultorii la amenzi

Aplicarea simultană a legislației naționale și a cerințelor Politicii Agricole Comune generează dificultăți suplimentare atunci când fermierii trebuie să respecte termene diferite pentru raportarea acelorași categorii de informații.

În Republica Cehă, anumite obligații privind evidența pesticidelor prevăd un termen de șapte zile conform normelor naționale, în timp ce unele dispoziții asociate PAC stabilesc un interval de cinci zile.

Aceste diferențe cresc riscul apariției unor erori administrative și pot conduce la sancționarea agricultorilor care nu respectă termenele aplicabile.

În Franța, cercetătorii au identificat și situații în care obligațiile de raportare trebuie îndeplinite în perioadele cu activitate agricolă intensă, inclusiv în timpul campaniilor de plantare.

Autorii studiului consideră că introducerea unor termene mai flexibile ar permite agricultorilor să își respecte obligațiile administrative fără să își întrerupă activitățile desfășurate pe teren.

Registrele agricole și bazele de date oficiale conțin clasificări care nu coincid

Problemele administrative nu se limitează la formulare și termene de raportare, deoarece diferențele dintre sistemele de evidență utilizate de instituțiile publice pot afecta inclusiv accesul fermierilor la finanțare.

În Franța, același curs de apă poate avea încadrări diferite în registrele utilizate pentru agricultură și în cele destinate protecției mediului.

În Italia, neconcordanțele dintre registrele viticole și bazele de date folosite pentru administrarea subvențiilor pot provoca întârzieri în procesarea solicitărilor de sprijin financiar.

În anumite cazuri, aceste diferențe pot împiedica aprobarea cererilor depuse de producători.

Normele de protecție a mediului pot intra în conflict cu măsurile pentru combaterea bolilor plantelor

Analiza arată că reglementările europene și naționale din agricultură urmăresc, în general, obiective compatibile, în special în domeniile protecției solului, sănătății plantelor și sănătății animalelor.

Dificultățile apar mai ales atunci când instituțiile responsabile aplică aceleași obiective prin proceduri administrative și mecanisme de control distincte.

Cercetătorii au identificat însă și situații în care obligațiile impuse agricultorilor pot avea efecte contradictorii.

De exemplu, măsurile de urgență adoptate pentru limitarea răspândirii bolilor plantelor pot obliga fermierii să utilizeze pesticide.

În același timp, participarea la anumite programe voluntare de protecție a mediului presupune reducerea utilizării substanțelor chimice în agricultură.

Astfel, agricultorii pot ajunge să gestioneze simultan cerințe care urmăresc obiective diferite, deși fiecare dintre acestea este justificată printr-un cadru de reglementare specific.

Cercetătorii propun raportarea unică a datelor și coordonarea inspecțiilor agricole

Pentru reducerea sarcinilor administrative, echipa de cercetare recomandă modificarea modului în care instituțiile gestionează informațiile solicitate agricultorilor, fără diminuarea standardelor prevăzute de legislația europeană.

Una dintre propunerile principale presupune introducerea unui mecanism prin care fermierii să transmită o singură dată datele necesare, urmând ca autoritățile competente să le utilizeze în comun.

Studiul recomandă, de asemenea, îmbunătățirea interoperabilității sistemelor informatice și coordonarea inspecțiilor, astfel încât verificările efectuate de instituții diferite să nu genereze controale repetate fără o necesitate administrativă.

Alte măsuri propuse vizează elaborarea unor instrucțiuni clare pentru agricultori, simplificarea formularelor și reducerea numărului de operațiuni necesare pentru transmiterea documentelor online.

Aceste schimbări ar putea avea o importanță deosebită pentru exploatațiile agricole mici, care dispun de resurse administrative limitate și nu își permit întotdeauna să angajeze specialiști pentru gestionarea obligațiilor de conformare.

Studiul nu estimează economiile financiare rezultate din simplificarea procedurilor

Deși identifică mai multe soluții pentru reducerea birocrației, cercetarea nu stabilește câte ore de muncă sau ce sume ar putea economisi fermierii prin aplicarea măsurilor recomandate.

Autorii avertizează că digitalizarea procedurilor nu garantează automat diminuarea sarcinilor administrative.

Atunci când platformele informatice ale instituțiilor nu sunt conectate corespunzător, agricultorii pot fi obligați să introducă aceleași informații în mai multe sisteme, ceea ce generează activități suplimentare.

Rezultatele cercetării sunt relevante pentru discuțiile privind simplificarea Politicii Agricole Comune și reducerea obligațiilor administrative asociate accesării sprijinului european.

În locul unei reduceri generale a numărului de reglementări, autorii recomandă concentrarea eforturilor asupra aplicării acestora, a colaborării dintre instituții și a eliminării procedurilor care solicită în mod repetat aceleași informații.

Propunerile urmăresc facilitarea respectării cerințelor legale și a accesului la programele de sprijin agricol, fără modificarea obiectivelor de protecție a mediului, sănătate animală și siguranță a producției.