Fenomenul ascuns din păduri: cât carbon pot stoca, de fapt, copacii

Un studiu recent indică faptul că arborii ar putea avea o capacitate mai redusă de a stoca dioxid de carbon responsabil de încălzirea globală decât se presupunea până acum. Cercetarea atrage atenția asupra faptului că fotosinteza nu se traduce automat prin creșterea lemnului, proces esențial pentru captarea pe termen lung a carbonului din atmosferă.

Copacii ar putea stoca mai puțin carbon decât estimările actuale

Oamenii de știință au analizat 137 de situri din Statele Unite ale Americii și au observat că, în multe cazuri, copacii își încetează creșterea cu luni înainte ca fotosinteza să se oprească. Această diferență temporală sugerează că absorbția de carbon nu este întotdeauna urmată de stocarea sa în biomasă lemnoasă.

Pădurile sunt considerate un element important în reducerea efectelor schimbărilor climatice, însă eficiența lor depinde de cantitatea de dioxid de carbon transformată în lemn, proces care permite menținerea carbonului captat pentru perioade îndelungate. Alte forme de utilizare a carbonului de către arbori au, de regulă, o durată mai scurtă de stocare.

Modelele climatice utilizate în prezent pornesc adesea de la ipoteza că nivelul fotosintezei reflectă direct ritmul de creștere al arborilor, ceea ce influențează estimările privind capacitatea pădurilor de a acționa ca absorbant de carbon.

Diferențe între fotosinteză și creșterea lemnului

„În prezent, majoritatea modelelor presupun că, dacă există fotosinteză, există și creștere. Noi am constatat că nu este cazul”, a declarat Mukund Palat Rao, specialist în ciclul carbonului la Observatorul Pământului Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia și autor principal al studiului. „Doar pentru că există mai multă fotosinteză nu înseamnă neapărat o creștere mai mare a copacilor în viitor.”, a ami spsus el, potrivit The Guardian.

În estul Statelor Unite, cercetătorii au constatat că aproximativ 36% din absorbția anuală de carbon are loc după ce creșterea arborilor se oprește la finalul verii. În California, proporția este de aproximativ 26%, ceea ce indică o separare parțială între procesele de absorbție și cele de creștere.

Analizele detaliate realizate în patru locații au arătat că formarea lemnului este influențată de perioadele cu umiditate redusă și temperaturi scăzute, condiții care devin mai rare pe fondul schimbărilor climatice, marcate de valuri de căldură și secete tot mai frecvente.

Factori climatici care influențează formarea lemnului

Potrivit cercetătorilor, în momentele în care apar seceta și temperaturile ridicate, activitatea de creștere a arborilor se oprește rapid, chiar dacă fotosinteza continuă într-un ritm ușor diminuat.

„În momentul în care există condiții de secetă și căldură, activitatea de creștere se oprește destul de instantaneu, în timp ce fotosinteza pare să continue într-un ritm ușor redus.”, a explicat Mukund Palat Rao.

Această diferență sugerează că o parte din carbonul absorbit nu ajunge în structura lemnoasă, fiind direcționat către alte procese ale plantei sau către componente cu durată mai scurtă de stocare, precum frunzișul.

Implicații pentru modelele climatice și absorbția de carbon

O analiză recentă a mai arătat că eforturile globale de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă trebuie accelerate, inclusiv prin tehnologii noi, pentru a ține pasul cu ritmul emisiilor. În prezent, metodele naturale, precum pădurile, reprezintă cea mai mare parte a acestor eforturi, în timp ce soluțiile tehnologice contribuie marginal la volumul total de CO2 eliminat anual.

Cercetătorii implicați în studiu analizează în continuare dacă fenomenul de decuplare dintre fotosinteză și creșterea lemnului se regăsește și la alte specii de arbori sau în alte regiuni geografice.

Ei avertizează că modelele climatice care presupun o legătură constantă între fotosinteză și creșterea biomasei ar putea supraestima capacitatea viitoare a pădurilor de a stoca carbon, mai ales în condițiile în care cererea atmosferică de umiditate este în creștere.