Fabricile românești, în fața unei oportunități de miliarde. Ce arată analiza lui Adrian Negrescu

Analistul Adrian Negrescu susține că industria cu dublă utilizare, cunoscută drept „dual-use”, poate deveni un al doilea motor pentru reindustrializarea României, într-un moment în care investițiile în apărare deschid accesul la fonduri importante pentru dezvoltarea unor capacități industriale strategice.

România are 16,68 miliarde de euro pentru apărare. Miza pentru fabricile românești este uriașă

Industria românească are acces la fonduri importante pentru dezvoltarea capacităților destinate apărării și tehnologiilor cu dublă utilizare, însă atragerea acestor bani depinde de nivelul de tehnologizare al fabricilor și de capacitatea companiilor de a intra în lanțurile de producție.

Analistul Adrian Negrescu prezintă, într-o analiză Frames & Factory 4.0, evoluția industriei dual-use și oportunitățile pe care investițiile în apărare le pot aduce economiei românești.

„Analiză Frames & Factory 4.0: Industria dual-use, a doua șansă a reindustrializării României: miliardele pentru apărare pot reporni fabricile, dar doar dacă industria românească recuperează decalajul tehnologic În 2020, Frames și Factory 4.0 estimau că digitalizarea și robotizarea vor crea peste un milion de locuri de muncă noi în România până în 2030. Șase ani mai târziu, contextul s-a schimbat.

Pe lângă digitalizare a apărut un al doilea motor, mai puternic și mai urgent: industria cu dublă utilizare (dual-use), în care tehnologiile de fabricație civile sunt folosite și pentru apărare și securitate. Pentru prima dată după 1989, România are la dispoziție miliarde de euro pentru a reconstrui capacități industriale strategice. Întrebarea este dacă fabricile românești au nivelul tehnologic necesar pentru a atrage acești bani sau dacă vor rămâne în afara lanțurilor de producție”, a scris analistul Adrian Negrescu.

Tehnologiile Industry 4.0 pot susține industria de apărare

Analiza Factory 4.0 & Frames arată că tehnologiile utilizate pentru creșterea productivității în fabricile civile pot fi folosite și în sectoarele strategice. Automatizarea, robotica, ingineria digitală, sistemele conectate și capacitățile avansate de producție pot deveni instrumente importante pentru industriile în care securitatea, reziliența și adaptarea rapidă au un rol esențial.

„De la productivitate civilă la capacitate strategică. Potrivit experților de la Factory 4.0 & Frames, tehnologiile Industry 4.0 nu mai servesc doar la creșterea productivității în fabricile civile: automatizarea, robotica, ingineria digitală, sistemele conectate și capacitățile avansate de producție pot susține și sectoarele strategice, unde securitatea, reziliența și adaptarea rapidă sunt critice.

De la lanțurile de aprovizionare securizate, la suveranitatea industrială, competitivitatea economică și pașii practici prin care companiile își pot adapta tehnologiile și capacitățile de producție pentru aplicații strategice, discuția nu mai este teoretică. Aceeași linie de producție care face componente pentru industria auto poate produce, cu investiții și certificări suplimentare, piese pentru blindate, drone sau sisteme antiaeriene”, a punctat analistul.

O parte dintre capacitățile existente în economia civilă ar putea fi astfel adaptate pentru producția destinată apărării, cu condiția realizării investițiilor și obținerii certificărilor necesare.

„Un atelier de prelucrări mecanice de precizie poate deveni furnizor pentru muniție. O firmă de software industrial poate lucra pentru sisteme de comandă-control. Condiția este ca fabrica să fie robotizată, digitalizată și capabilă să garanteze trasabilitate completă. Banii: cea mai mare injecție de capital industrial din ultimele decenii Principala sursă de finanțare este mecanismul european SAFE. România beneficiază printr-un împrumut de maximum 16,68 miliarde de euro, a doua alocare ca mărime dintre statele membre. Structura banilor contează: 12,48 miliarde de euro sunt destinate achiziției de echipamente militare și cu utilizare duală, iar 4,2 miliarde de euro infrastructurii duale, inclusiv unor sectoare ale autostrăzilor A7 și A8. SAFE este un instrument bazat pe împrumuturi, nu pe granturi nerambursabile, așa că eficiența economică a banilor este esențială. Primele fonduri au sosit: Comisia Europeană a efectuat pe 26 august 2026 prima plată către România, de aproximativ 2,5 miliarde de euro, adică 15% din suma totală”, mai scrie analistul economic.

Contractele pentru apărare aduc producție și investiții în România

Primele contracte menționate în analiză indică și modul în care o parte dintre fondurile pentru apărare pot ajunge în industria românească. Unul dintre cele mai importante exemple este reprezentat de proiectele derulate de Rheinmetall.

„Primele contracte arată direcția. Pachetul de contracte semnat de Rheinmetall în 2026 ajunge la aproximativ 5,7 miliarde de euro. Cel mai mare vizează 298 de mașini de luptă ale infanteriei, pentru aproximativ 3,337 miliarde de euro, cu producția finală la Mediaș. În România vor fi realizate și componente importante: carcasa blindată, protecția balistică, sistemul de armament, comunicațiile și software-ul de comandă și control. Tot la Mediaș, producția de serie a blindatelor COBRA II a început în 2026, iar primele 12 vehicule fabricate integral acolo au fost livrate Armatei în iulie; până la finalul contractului, peste 780 de vehicule urmează să fie produse în România”, transmite analistul Adrian Negrescu.

Rheinmetall construiește o fabrică de pulberi

Un alt proiect important este investiția de la Victoria, județul Brașov, unde este construită o fabrică de pulberi. Investiția este legată de producția destinată muniției și implică, potrivit analizei, și furnizori locali.

„În paralel, la Victoria (Brașov), Rheinmetall construiește o fabrică de pulberi. Investiția totală este estimată la 535 de milioane de euro, iar proiectul ar urma să creeze în jur de 700 de locuri de muncă. Miza strategică este mare, pentru că România nu mai dispune în prezent de o capacitate funcțională de producție a pulberilor pentru muniție în regim de autonomie strategică. Pentru economie, la fel de important este că Rheinmetall va fi obligat să implice furnizori locali: firme de prelucrări metalice, din zona petrochimică și din mecanica fină.

Nu toate contractele aduc însă producție în România. Achiziția a 231 de sisteme MANPAD Mistral, inclusiv 934 de rachete, în valoare de 625,6 milioane de euro, se face printr-o achiziție europeană comună. Sindicatele au criticat și cumpărarea a 12 elicoptere Super Puma H225M, în valoare de 865 de milioane de euro, fără clauze de offset sau măcar de localizare a producției. Diferența dintre un contract cu producție locală și unul fără se traduce direct în locuri de muncă, taxe plătite în România și competențe industriale”, afirmă Marius Hărătău, managerul Factory 4.0”, arată analiza.

Industria românească, într-un moment dificil

Investițiile anunțate pentru industria de apărare vin într-o perioadă în care industria românească se confruntă cu scăderi ale producției și ale ocupării.

„Potrivit experților, miliardele pentru apărare vin într-un moment dificil pentru industria românească. Producția industrială a scăzut cu 3,3% în primul semestru din 2026, iar industria mai reprezintă aproximativ 15% din PIB, față de 23,8% în 2015. Anul trecut, ocuparea în industrie a scăzut cu aproape 25.000 de persoane față de anul anterior, aproximativ 2,5% din totalul angajaților din sector.

Radiografia tehnologică: o industrie cu două viteze. Contractorii mari din apărare nu caută doar capacitate de producție. Au nevoie de furnizori cu procese automatizate, trasabilitate digitală și securitate cibernetică. La toți indicatorii-cheie ai tehnologizării, România pornește de pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. La robotizare, ultimele date publice pentru România arată o densitate de 21 de roboți la 10.000 de angajați în industria prelucrătoare. Media UE ajunsese la 219 unități la 10.000 de angajați în 2023, Germania are 429, iar Coreea de Sud, liderul global, 1.012. O fabrică medie din UE are, așadar, de aproximativ zece ori mai mulți roboți decât una din România”, mai scrie Negrescu.

Negrescu: La digitalizare, IMM-urile sunt veriga slabă

Datele indică un decalaj semnificativ între România și alte economii în ceea ce privește automatizarea producției. În același timp, robotizarea existentă în România este concentrată în special în industria auto.

„Robotizarea românească este concentrată în industria auto, care are peste 55% din instalările de roboți colaborativi. Între timp, cursa globală a accelerat: în 2024 au fost instalați 542.000 de roboți industriali în lume, de peste două ori mai mulți decât acum zece ani, dar Europa a avut doar 16% dintre aceste instalări, față de 74% în Asia.

La digitalizare, IMM-urile sunt veriga slabă. Doar 44,3% dintre IMM-urile românești ating un nivel cel puțin de bază de intensitate digitală, față de 71,4% în UE, iar ținta europeană pentru 2030 este de peste 90%. Decalajul se adâncește la tehnologiile care schimbă productivitatea. Cloudul este folosit de 24,9% dintre firme, față de 52,7% în UE. Sistemele ERP, esențiale pentru trasabilitatea cerută în producția pentru apărare, sunt prezente la aproximativ 22% dintre firme, față de circa 46% media UE”, mai arată economistul.

România are un decalaj important la inteligența artificială

Pe lângă robotizare și digitalizarea proceselor de producție, utilizarea inteligenței artificiale reprezintă un alt indicator menționat în analiza Frames & Factory 4.0.

„La inteligența artificială, România este pe ultimul loc în Europa. În 2025, doar 5,2% dintre companiile cu cel puțin zece angajați foloseau tehnologii AI, față de aproape 20% media UE. Creșterea a fost rapidă, de la 1,4% în 2021, dar UE a crescut în același ritm, de la 7,7%, iar raportul de aproximativ unu la patru a rămas neschimbat. În industrie situația e și mai gravă: potrivit datelor Eurostat analizate la începutul lui 2025, doar 1,3% dintre firmele din industria prelucrătoare foloseau AI, față de 10,57% media UE. Nici companiile mari nu fac excepție: doar 20,8% dintre ele foloseau cel puțin o tehnologie AI, cel mai mic procent dintre statele analizate, față de 55% în UE.

Paradoxul este că România nu duce lipsă de talent tehnologic. Are un sector IT evaluat la aproximativ 23,6 miliarde de euro, echivalentul a 6,67% din PIB, și companii cu expertiză în AI precum UiPath, Bitdefender, Endava sau Bosch România. Problema este că acest know-how ajunge prea puțin în fabrici. Există și semnale încurajatoare: firmele românești care adoptă AI o fac serios, iar profilul lor de utilizare este mai industrial și mai operațional decât media europeană. Obstacolul principal rămâne capitalul uman: doar 31,8% dintre români au competențe digitale de bază, cel mai mic procent din UE”, a subliniat analistul Adrian Negrescu.