Adrian Negrescu, avertisment pentru industria alimentară: „Încrederea pierdută se recâștigă mult mai greu decât se pierde”

Protestele oierilor și recentele alerte europene privind loturi de carne de pui provenite din România ridică semne de întrebare asupra impactului pe care astfel de episoade îl pot avea asupra exporturilor românești. O analiză Frames avertizează că problemele identificate la unii operatori riscă să afecteze încrederea în produsele „made in Romania”, inclusiv în cazul companiilor care respectă standardele de siguranță alimentară.

Exporturile de alimente au crescut în 2026

Asociațiile oierilor au cerut autorităților să găsească soluții pentru reluarea exporturilor de animale vii, în condițiile în care afacerile lor depind de vânzările pe piețele externe. Disputa are loc în contextul alertei europene privind pesta micilor rumegătoare și al restricțiilor aplicabile exporturilor.

În paralel, pe 15 septembrie, autoritățile cehe au anunțat identificarea Salmonella în două loturi de carne de pui provenite din România și comercializate în rețeaua Lidl. Pe 11 septembrie, Italia notificase prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (RASFF) identificarea Salmonella Enteritidis în carne proaspătă de pui produsă în România, în urma unui control oficial.

Situația apare într-un moment în care exporturile românești de alimente și animale vii au crescut, iar deficitul comercial din acest sector s-a redus la 2,25 miliarde de euro în primele șapte luni ale anului.

„Este singura categorie majoră în care exportul crește de peste 20 de ori mai repede decât importul”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Datele INS arată că, în primele șapte luni din 2026, exporturile totale ale României au însumat 58,27 miliarde de euro, iar importurile 77,55 miliarde de euro. Deficitul balanței comerciale s-a situat la 19,28 miliarde de euro, cu 214,7 milioane de euro sub cel înregistrat în perioada similară din 2025.

În cazul alimentelor și animalelor vii, exporturile au urcat la 4,51 miliarde de euro, în creștere cu 7,9%, în timp ce importurile au ajuns la 6,76 miliarde de euro, cu numai 0,3% peste nivelul din anul precedent.

România are un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro în relația cu UE

Analiza Frames scoate însă în evidență o diferență importantă între comerțul României cu statele UE și cel cu țările din afara blocului comunitar.

Din cele 4,51 miliarde de euro reprezentând exporturi de alimente și animale vii, 2,40 miliarde de euro au mers către statele Uniunii Europene, iar 2,11 miliarde în afara UE. În schimb, din importurile de 6,76 miliarde de euro, 5,89 miliarde au provenit din Uniune.

Astfel, România înregistrează un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro în relația cu UE și un excedent de 1,24 miliarde de euro în relația cu restul lumii.

„Aceasta nu este o curiozitate statistică. Este definiția numerică a problemei: România vinde marfă brută — cereale, semințe oleaginoase, animale vii — în afara Uniunii, unde concurează pe preț, și cumpără produs procesat, ambalat și cu marcă din interiorul Uniunii, unde se concurează pe încredere și specificație. Diferența dintre cele două fluxuri este exact valoarea adăugată pe care nu o captează”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Carnea de pui, unul dintre sectoarele importante pentru export

Potrivit analizei, producția românească de carne de pui a ajuns la aproximativ 550.000 de tone în 2024, cu 35% peste nivelul de acum zece ani. În primul semestru din 2025, producția a mai crescut cu 13,7%.

Sectorul acoperă aproximativ 98% din consumul intern, iar exporturile au ajuns la 270 de milioane de euro în 2024, față de 140 de milioane de euro în urmă cu un deceniu.

Există însă diferențe mari între valorile obținute în funcție de piața de destinație. Bulgaria a cumpărat 25.833 de tone pentru aproape 45 de milioane de euro, echivalentul a aproximativ 1.740 de euro pe tonă. Franța a cumpărat 12.157 de tone, dar valoarea a fost de 46 de milioane de euro, respectiv aproximativ 3.780 de euro pe tonă.

Frames consideră că accesul la piețele care plătesc mai mult este strâns legat de încrederea cumpărătorilor.

„Diferența dintre industriile care reușesc și cele care nu reușesc nu este calitatea produsului. Este capacitatea de a construi scară, brand și acces la piețele care plătesc mai mult. Iar accesul la acele piețe — adică exact la piața intracomunitară, unde România are astăzi un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro — depinde, în ultimă instanță, de un singur activ: încrederea cumpărătorului”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Alertele europene privind produsele provenite din România

Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje al UE a înregistrat în 2024 peste 5.250 de notificări privind calitatea și siguranța produselor la nivel european, în creștere cu 12%.

Potrivit Frames, baza publică RASFF cuprinde și alerte referitoare la produse din România. În ultima perioadă, loturi de carne de pui exportate din România au fost semnalate de Italia, Grecia, Bulgaria și Cehia pentru prezența unor tulpini de Salmonella. Analiza menționează și notificări privind carnea de porc, lactatele sau băuturile.

„Marea majoritate a producătorilor români respectă standardele”, spune Adrian Negrescu. „Dar unii profită de lipsa de transparență și de intervenție promptă și publică a autorităților competente. Consumatorii au dreptul să știe care sunt care aceștia. România are nevoie de un sistem centralizat de verificare a producătorilor și de dezvăluire a celor care derapează și ne pun sănătatea în pericol. Datele există. Trebuie doar să le facem accesibile”, a mai spus acesta.

Analiza precizează însă și că un studiu privind notificările RASFF referitoare la România a constatat că numărul acestora este redus în comparație cu Polonia și Ungaria, în condițiile în care și exporturile românești sunt semnificativ mai mici. Totodată, nu poate fi stabilită o corelație strictă între notificările privind producătorii români și evoluția exporturilor alimentare ale României.

Problema identificării producătorilor

Una dintre problemele semnalate de Frames este modul în care informațiile despre operatorii implicați ajung la consumatori.

„Pentru că RASFF nu identifică operatorul, o notificare nu poate fi atașată firmei responsabile. Ea se atașează, în percepția cumpărătorului, originii. Rezultatul este o externalizare perfectă a costului: producătorul cu probleme suportă o fracțiune infimă din consecința reputațională, iar restul se distribuie pe toți ceilalți exportatori români din aceeași categorie”, arată specialiștii.

Adrian Negrescu susține că autoritățile ar trebui să faciliteze identificarea și verificarea produselor vizate de alerte.

„Ajungem astfel într-o situație absurdă: un consumator suficient de perseverent poate afla singur informații esențiale pentru trasabilitatea unui produs, pentru că RASFF indică numărul ștampilei ovale, o combinație unică de litere și cifre prin care poate fi identificată unitatea autorizată care a manipulat produsu, dar acestea nu îi sunt prezentate într-o formă simplă și imediat accesibilă. Iar când vorbim despre alerte sanitare repetate și despre riscuri pentru sănătate, transparența nu mai este o chestiune de imagine, ci una de siguranță alimentară. Autoritățile trebuie să intervină ferm, să verifice dacă produsele provenite de la operatorii semnalați ajung și pe piața din România și să se asigure că orice risc este identificat și eliminat înainte de a ajunge la consumatori”, afirmă consultantul.

Frames: Riscul este ca problemele unor operatori să afecteze întreaga industrie

Analiza propune, printre altele, publicarea voluntară de către producători a unor date privind conformitatea, agregarea publică de către autorități a informațiilor rezultate din controale și, la nivel european, extinderea informațiilor publicate în RASFF pentru identificarea operatorilor în cazurile cu risc grav confirmat.

Frames subliniază că majoritatea producătorilor români respectă standardele și că, în cele mai multe dintre notificările documentate, loturile vizate au fost reținute, returnate sau retrase înainte de a ajunge la consumatori.

„Problema nu este siguranța alimentară. Problema este că, într-un sistem în care neconformitatea nu poate fi atribuită unei firme, ea se atribuie unei țări — iar conformitatea, la rândul ei, nu poate fi recompensată. Asta nu este o chestiune de imagine. Este diferența dintre 1.740 și 3.780 de euro pe tonă, înmulțită cu fiecare tonă pe care România o vinde în afara Uniunii pentru că nu reușește să o vândă înăuntru”, mai arată analiza Frames.

Adrian Negrescu avertizează că lipsa unei delimitări clare între operatorii care respectă standardele și cei în cazul cărora apar probleme poate avea consecințe asupra întregului sector.

„Aici este pericolul major. O problemă de siguranță alimentară insuficient explicată și gestionată poate deveni foarte repede o criză de încredere. Iar încrederea pierdută de consumatori și de partenerii comerciali se recâștigă mult mai greu decât se pierde. Dacă nu separăm rapid și transparent producătorii care respectă standardele de cei la care apar probleme, riscăm ca nota de plată să fie achitată de întreaga industrie alimentară românească și, în final, de economia României”, a mai spus Adrian Negrescu.