Siguranța alimentară: o responsabilitate care începe înainte de producție și continuă până la consumator(P)

Tudor Suciu, Business Manager Health & Nutrition în cadrul SGS România, analizează modul în care prevenția, controlul riscurilor și verificarea independentă contribuie la siguranța alimentelor și la consolidarea încrederii consumatorilor.

Siguranța alimentară nu reprezintă doar o obligație legală, ci o responsabilitate directă față de sănătatea umană. Consumatorul vede produsul final la raft, însă nivelul real de încredere se construiește printr-un ansamblu complex de procese care încep odată cu selecția materiilor prime și continuă până la farfurie. Într-un context marcat de cerințe legislative tot mai stricte, lanțuri globale de aprovizionare și riscuri emergente, prevenția devine cel mai valoros instrument aflat la dispoziția companiilor din industria alimentară. Conform noilor tendințe la nivel european, accentul se mută tot de la verificarea produsului finit către demonstrarea controlului riscurilor pe întregul ciclu de viață al acestuia.

Analizele de laborator joacă un rol esențial în acest ecosistem. Testarea microbiologică permite identificarea agenților patogeni cu impact major asupra sănătății publice, precum Listeria monocytogenes sau Salmonella. În paralel, investigațiile chimice urmăresc reziduuri, contaminanți, alergeni, aditivi, PFAS, micotoxine și alte substanțe care pot afecta conformitatea și siguranța în consum. Tot mai multă atenție este acordată metalelor grele și particulelor de microplastic, subiecte care se regăsesc constant pe agenda autorităților și a consumatorilor. Evoluția legislației europene privind contaminanții demonstrează că organizațiile trebuie să monitorizeze permanent noile cerințe și să adapteze programele de control în consecință.

La fel de importantă este corectitudinea informațiilor furnizate cumpărătorului. Eticheta reprezintă principalul canal prin care sunt comunicate ingredientele, alergenii, valorile nutriționale, termenul de valabilitate și instrucțiunile de utilizare. O eroare aparent minoră de etichetare poate genera consecințe importante, de la inducerea în eroare a consumatorului până la sancțiuni și retrageri de produse. Dincolo de aspectele legale, transparența contribuie la consolidarea încrederii și la diferențierea într-o piață în care reputația se construiește greu și se poate pierde rapid.

Siguranța produsului depinde însă și de materialele care intră în contact cu alimentul. Ambalajele trebuie să protejeze produsul fără a transfera substanțe nedorite care ar putea compromite calitatea sau pune în pericol sănătatea. Odată cu dezvoltarea economiei circulare și creșterea ratei de utilizare a materialelor reciclate, evaluarea riscurilor asociate migrației chimice devine tot mai importantă. În acest context, programele de verificare și control contribuie la menținerea unui echilibru între obiectivele de sustenabilitate și cerințele de siguranță.

Lanțul de aprovizionare marchează o altă zonă critică. Rețeaua de furnizori, depozitarea, transportul și distribuția pot influența direct integritatea produsului. O întrerupere a lanțului frigorific, documentația incompletă sau lipsa trasabilității pot transforma rapid o neconformitate punctuală într-un incident cu daune reputaționale majore. De aceea, activitățile de inspecție și audit realizate la furnizori, în centre logistice sau în unități de procesare contribuie la identificarea vulnerabilităților înainte ca acestea să afecteze consumatorul sau continuitatea afacerii.

Industria alimentară este tot mai influențată de cerințele privind responsabilitatea socială, protecția mediului și reducerea risipei. Gestionarea eficientă a resurselor, limitarea cantităților de produse care ajung la gunoi, monitorizarea practicilor din lanțul de aprovizionare și demonstrarea conformității cu obiectivele de sustenabilitate au devenit criterii importante pentru partenerii comerciali și investitori. Auditurile sociale și evaluările de mediu completează astfel abordarea tradițională a siguranței alimentare, oferind o perspectivă mai amplă asupra performanței organizaționale.

Pentru a gestiona această complexitate, numeroase organizații implementează scheme de certificare recunoscute internațional. Principiile HACCP stau la baza sistemelor moderne de management al siguranței alimentare, iar organizațiile pot utiliza standarde și scheme recunoscute internațional precum ISO 22000, FSSC 22000, IFS sau BRCGS. Aceste sisteme oferă un cadru structurat pentru managementul proceselor, trasabilitate și îmbunătățire continuă. În practică, certificarea nu reprezintă doar confirmarea respectării unor cerințe, ci și un instrument care demonstrează maturitatea organizației și capacitatea acesteia de a furniza produse sigure în mod constant. În acest demers, companiile colaborează frecvent cu organizații independente de testare, inspecție, audit și certificare, precum SGS România, pentru a menține un nivel ridicat de control și încredere.

În industria alimentară, încrederea nu se construiește în momentul în care produsul ajunge pe raft, ci cu mult înainte. Ea este rezultatul unor decizii corecte luate atunci când riscurile încă pot fi prevenite, nu doar al unor controale efectuate după ce produsul a fost realizat. Capacitatea de a anticipa și demonstra controlul riscurilor devine una dintre resursele importante ale competitivității. Pentru producători, siguranța alimentară nu mai este doar o condiție pentru a putea vinde un produs, ci o componentă a încrederii pe care își construiesc afacerea și relațiile cu partenerii și consumatorii.

Tudor Suciu

Business Manager Health & Nutrition, SGS România