Revoluția din 1989 și schimbarea perspectivei asupra evenimentelor din acele zile
Revoluția din 1989 este punctul de plecare al dialogului dintre Mirel Curea și Ion Cristoiu, într-o ediție care se distanțează explicit de formatul obișnuit „Dosare de presă” și își asumă o miză istorică.
Moderatorul podcastului explică de la început că discuția este construită „sub semnul evenimentului istoric și, totodată, sub semnul unei sintagme”, anunțând astfel intenția de a reanaliza faptele cunoscute. În acest context, Curea subliniază că invitatul nu este jurnalistul, ci istoricul Ion Cristoiu, accentuând schimbarea de rol și de abordare.
„Bună ziua! Emisiunea noastră de astăzi nu va mai fi Dosare de presă, așa cum poate unii dintre dumneavoastră v-ați obișnuit, ci va sta sub semnul evenimentului istoric și, totodată, sub semnul unei sintagme. Iată care sunt faptele.
Invitatul de astăzi, nemaifiind vorba despre Dosare de presă, nu este jurnalistul Ion Cristoiu, ci istoricul Ion Cristoiu. Bună ziua, maestre! Mulțumesc frumos că v-ați făcut timp să vorbim despre o carte pe care eu o consider senzațională”.
Introducerea este completată de o referire directă la volumul recent publicat, despre care moderatorul afirmă că îl consideră „senzațional”, punând accent pe munca de documentare depusă. Ion Cristoiu răspunde concis, marcând faptul că discuția se mută de la actualitatea imediată la reflecția asupra cărților și a istoriei:
„Da, mai vorbim și despre cărți…”.
Mirel Curea contextualizează apariția lucrării, amintind că autorul a anunțat-o anterior în jurnalul său video și a vorbit despre efortul susținut din spatele celor două volume.
De la suspiciunile din 1990 la o sinteză istorică amplă
Discuția continuă cu o contextualizare a muncii din spatele celor două volume dedicate Revoluției din 1989. Mirel Curea amintește că autorul a anunțat apariția cărții în jurnalul său video și a vorbit despre efortul susținut depus pentru documentare. Moderatorul subliniază că ideile centrale nu sunt noi, ci formulate încă din primele luni ale anului 1990.
Curea explică faptul că, în anii ’90, Ion Cristoiu a adunat informații pe măsură ce acestea apăreau, iar acum le-a reunit într-o construcție coerentă, beneficiind de distanța oferită de timp. El evocă momentul în care Cristoiu a afirmat public, pentru prima dată, că evenimentele nu pot fi definite drept o revoluție clasică.
„Ați anunțat această carte în jurnalul dumneavoastră video și ați povestit despre munca zdravănă pe care ați depus-o la cele două volume ale lucrării Decembrie 1989 – un talmeș-balmeș bine regizat. Ați spus două lucruri despre care știam că ați avut suspiciuni încă din ianuarie 1990 și pe care le-ați pus acum cap la cap în această carte, nu doar pe baza mărturiilor de atunci.
În anii ’90, la început, adunați informațiile pe măsură ce apăreau. Acum le-ați strâns pe toate la un loc, împreună cu concluziile pe care le permite perspectiva istorică.
Domnul Cristoiu a fost martor la primul moment în care dumneavoastră ați spus: „Bă, n-a fost nicio revoluție, a fost o lovitură de stat.” Ați scris un editorial pe o pagină întreagă în Zig-Zag, într-o duminică după-amiază, cu multe întrebări. Îmi aduc foarte bine aminte…”, a spus Curea.
Ion Cristoiu intervine pentru a preciza exact contextul acelui prim demers public:
„În Expres, 19 februarie 1990”.
Moderatorul confirmă perioada și amintește că jurnalistul a activat atunci pentru scurt timp la Expres, înainte de a se concentra pe activitatea de la Zig-Zag.
Rolul presei și consolidarea tezei loviturii de stat explicate de Cristoiu
Ion Cristoiu explică faptul că preocuparea sa pentru Revoluția din 1989 a avut și o componentă editorială care nu este vizibilă direct în carte. Acesta arată că, din poziția de director al săptămânalului Zig-Zag, a coordonat o abordare sistematică a subiectului.
„În calitate de director la Zig-Zag, am lucrat intens pe această temă, mai ales acolo. La Expres numa am scris acel articol care a devenit ulterior emblematic pentru perioada respectivă — o recunoaște și Alex Stoenescu, și cei care au studiat decembrie ’89”.
Istoricul precizează că direcționarea editorială a Zig-Zag-ului a fost esențială pentru susținerea unei teze alternative, prin publicarea constantă de documente, investigații și interviuri.
„O investigație șocantă. Pentru că aveam viziunea oficială a unui eveniment în care poporul, cu brațele goale, a răsturnat dictatura. Or, investigația ta arăta că nu era vorba doar de brațe goale, ci și de sânge. Ceea ce spunea foarte multe.
Astfel, teza loviturii de stat a fost susținută de o gazetă întreagă. Noi am publicat, număr de număr, documente, investigații, mistere, interviuri”.
Investigațiile din teritoriu și contestarea versiunii oficiale despre teroriști
Mirel Curea aduce în discuție propriile investigații realizate la Alba Iulia, relatând că acestea au produs rezultate neașteptate.
Ion Cristoiu caracterizează materialele ca fiind revelatoare pentru înțelegerea dimensiunii violente a evenimentelor.
„Pentru că aveam viziunea oficială a unui eveniment în care poporul, cu brațele goale, a răsturnat dictatura. Or, investigația ta arăta că nu era vorba doar de brațe goale, ci și de sânge. Ceea ce spunea foarte multe”, mai spune Ion Cristoiu.
Discuția se mută asupra unor episoade concrete, inclusiv asupra morților din taburile USLA. Moderatorul menționează afirmațiile contestate de investigațiile publicate în Zig-Zag, iar Ion Cristoiu precizează că publicația a fost prima care a pus sub semnul întrebării existența teroriștilor.
„Am răsturnat niște afirmații care ar fi trebuit să rămână neclintite în istorie. Morții din taburile USLA…”, adaugă Curea.
Mirel Curea face referire la declanșarea focului din unități ale armatei, iar Cristoiu completează cu exemple concrete:
„Sibiul, care erau…”, „Sibiu și Cugir.”.
Actualitatea Revoluției din 1989 în interpretarea istorică
Ion Cristoiu face referire la o cronică semnată de Cornel Nistorescu, care evidențiază surpriza față de faptul că teza loviturii de stat era formulată public încă din februarie 1990. Istoricul explică de ce subiectul l-a preocupat constant timp de trei decenii.
„Da. „Teroriștii”. Noi am fost primii care am pus la îndoială, în Zig-Zag, existența teroriștilor. Este foarte interesant: într-o cronică destul de bună a lui Cornel Nistorescu, apărută astăzi în Cotidianul, în primul rând se face o dezvăluire. El era director la Expres și povestește cât de șocat a fost de faptul că eu puneam la îndoială, încă de la 19 februarie 1990, teza revoluției. O să explic și șocul, adică semnificația actuală.
Această carte are o rară semnificație actuală. În al doilea rând, el se miră de ce m-am preocupat eu continuu, timp de 30 de ani, de acest subiect. Pentru că această carte nu este rezultatul unei cercetări de un an, făcută cu gândul „hai să scriem o carte”, ci rezultatul unei munci de 30 de ani, în care m-am preocupat și el se miră. Însă haideți să pornim tocmai de la această mirare și de la actualitate.
Decembrie ’89 este unul dintre cele mai mari evenimente ale secolului, nu doar pe plan românesc, ci și pe plan mondial. actualitatea lui decembrie ’89, valabilă și astăzi are două componente. Cum cade un regim? Vezi Afganistanul, vezi și alte regimuri, adică cum se prăbușește un regim…”.
În opinia sa, Revoluția din 1989 rămâne un eveniment de importanță majoră, nu doar la nivel național, ci și internațional. El subliniază relevanța actuală a subiectului prin prisma modului în care se prăbușesc regimurile politice.
„Eu consider decembrie ’89, nu ca victoria cuiva, ci ca prăbușirea unui regim. În 24 de ore s a prăbușit un regim considerat, prezentat și de occidentali chiar și de români ca fiind solid”.
