EXCLUSIV Revoluția din 1989. Gelu Voican Voiculescu: Securitatea practic se ocupa de întreaga Românie, fiind oarecum deasupra legii

În cadrul noii ediții a „Evenimentului Istoric” de pe canalul de YouTube „HAI România!”, Gelu Voican Voiculescu recunoaște caracterul simulat al procesului de la Târgoviște, explicând de ce „lichidarea” soților Ceaușescu a fost o necesitate revoluționară, ci nu un act de justiție, în ciuda reținerilor lui Ion Iliescu. Voiculescu povestește, totodată, momentul tensionat al arestării șefilor Securității, inclusiv a generalului Iulian Vlad, chiar în ajunul Anului Nou, și relația complexă dintre Armată și fosta Securitate în zilele fierbinți ale preluării puterii.

Gelu Voican Voiculescu spune că procesul de la Târgoviște a fost simulat și că lichidarea Ceaușeștilor a fost o necesitate revoluționară

În cadrul noii ediții a „Evenimentului Istoric”, difuzată pe canalul de YouTube „HAI România!”, Gelu Voican Voiculescu a recunoscut că procesul de la Târgoviște, în care au fost judecați Nicolae și Elena Ceaușescu, a avut un caracter simulat, subliniind că „lichidarea” cuplului prezidențial a fost o necesitate revoluționară, nu un act de justiție, în ciuda reținerilor lui Ion Iliescu.

Voiculescu a povestit și despre tensiunea momentelor de la sfârșitul anului 1989, când s-au realizat arestările șefilor Securității, inclusiv generalul Iulian Vlad, chiar în ajunul Anului Nou. El a explicat că relația dintre Armată și Securitate era una complexă, în zilele fierbinți ale preluării puterii, și că experiența sa de 24 de ani în urmărire informativă i-a oferit o perspectivă unică în acele momente, deosebindu-l de ceilalți membri ai noii puteri, care nu aveau cunoștințe despre securitatea națională.

Andronic a remarcat că majoritatea celor din noua conducere se cunoșteau între ei și aveau amintiri comune, menționând legături familiale și politice cu personalități istorice precum Aurel Dragoș Munteanu sau Petru Groza. Voiculescu a subliniat că ceea ce îl diferenția de ceilalți era tocmai viziunea sa și capacitatea de a acționa în domenii în care ceilalți nu aveau experiență.

Andronic: – Mare parte dintre cei care făceau parte din noua putere se cunoșteau, cum ați spus și de Aurel Dragoș Munteanu și așa mai departe. Aveau amintiri comune, trăiseră într-o formă sau alta prin direct sau prin părinți, cum e cazul lui Petre Roman, fuseseră până la urmă cum îl cheamă Groza? E nașul lui Petre Roman. Petre Roman a povestit cum când eram mic mergea în casa doctorului Petru Groza, care este primul prim-ministru al României. Deci asta vă spun, dumneavoastră, din punctul meu de vedere, sunteți altceva. Aveți un alt rol. Vă implicați în niște zone în care băieții ăștia nu prea știu ei cum e cu securitatea, cum e cu siguranța, cum e cu… Acum vorbesc de securitatea națională, nu neapărat de securitate.

Voiculescu: – Aveam experiența 24 de ani de urmărire informativă.

Andronic: – Ei nu o aveau, adică și persecuția asta pe care o suferă Ion Iliescu e așa un fel de colivie de aur. Nu i s a întâmplat nimic major. Faptul că nu mai ai acces în anumite zone și că nu mai ești membru al CC al PCR nu e neapărat o tragedie. Ceea ce încerc eu să spun este că dumneavoastră sunteți altceva decât ei.

Voiculescu: – Da, eu aveam o viziune. Asta mă deosebește. Aveam o viziune.

Andronic: – Dumneavoastră erați exact ca nu știu cum să zic, picătura de cerneală într-un hârdău cu apă. Schimbă culoarea apei. Este părerea mea și de aia vă explic de ce am încercat să vă explic public, să vă fac și eu o confesiune de ce insist pe anumite momente pentru că n au mai supraviețuit mulți din cei care au fost în acele momente. Nu sunt mulți cei care sunt dispuși să spună, de exemplu, Ion Iliescu, că tot vorbim de el, revine, cred că are vreo patru, cinci versiuni despre ce s-a întâmplat. În fiecare carte mai schimbă câte ceva amănunte. Le-am citit, dar nu nu vreau să-l judecăm. Cum a fost cu arestarea generalului Iulian Vlad?

Gelu Voican Voiculescu afirmă că Iulian Vlad a împiedicat folosirea armamentului împotriva populației și că Securitatea domina România

Referitor la arestarea generalului Iulian Vlad, Voiculescu a amintit că acesta fusese prezent la sediul MAPN încă din 22 decembrie și că, deși exista o tensiune între el și unele persoane, Vlad a luat măsuri care au împiedicat folosirea armamentului împotriva populației.

Totuși, încrederea în șeful Securității nu putea fi completă, mai ales după ani de urmăriri și condamnări politice, iar Voiculescu a precizat că atribuțiile serviciilor de securitate erau inițial strict pentru apărarea ordinii, fără a implica acțiuni împotriva propriului popor.

El a explicat că ordinul general al lui Ceaușescu prevedea ca deținuții să nu fie politici, iar Securitatea ar fi trebuit să urmeze acest principiu. În același timp, Voiculescu a subliniat că Securitatea acționa ca o forță paralelă față de Armată, cu scopul de menținere a ordinii și apărare a averii publice, adesea prin metode care depășeau legea. Aceasta explica și „psihologia fricii” instaurată de serviciile secrete în perioada respectivă, care controla întreaga societate.

În privința gesturilor publice ale lui Vlad, Voiculescu a menționat că generalul evita să iasă la televizor pentru a demonstra că Securitatea respecta anumite reguli, preferând să raporteze la radio, unde impactul era mai limitat. Orice declarație mai clară ar fi însemnat să recunoască implicarea directă a oamenilor săi, ceea ce ar fi compromis întreaga strategie.

Voiculescu: – Generalul Iulian Vlad a fost prezent încă din 22 cu noi la MAPN și făcuse niște gesturi anterioare pentru care chiar Brucan, cu care era într-o inimiciție personală, îi recunoștea meritul ăsta că n-a lăsat trupele să tragă, că n-a dat muniție, că a retras armamentul la Rastel din 18 decembrie și multe alte lucruri.

Andronic: – Nici măcar ofițerul de serviciu n-avea voie să aibă pistolul la el.

Voiculescu: – Da. Tot Silviu Bârcan a spus: „Era de departe cel mai deștept om din securitate.” și așa ceva. Nu știu să citez exact, dar asta era esența. Dar nouă, și nici eu nu făceam excepție. De ce aș fi avut eu mare încredere în șeful securității despre care nu știam nimic, al securității care mă hăituise 24 de ani, m-a închis de câteva oam, m-a condamnat și așa mai departe. Pentru că eu pot să vă arăt și înscrisul în care securitatea spune „O să ne adresăm miliției să-i facă dosar pentru infracțiune cutare cu asta, pentru deconturi incorecte, pentru nu știu ce.”

Andronic: – Adică vă băgau o zona de drept comun. Infractor de drept comun.

Voiculescu: – Păi da, pentru că ordinul general era să nu fie deținuți politici. Asta era linia lui Ceaușescu.

Andronic. – Da, trebuia să faceți altceva.

Voiculescu: – Bun, noi eram suspicioși față de Iulian Vlad și îi ceream, și eu de două ori am făcut o și ceilalți m au admirat pentru îndrăzneală…

Andronic: – Dovezi de loialitate?

Voiculescu: – Nu, i-am spus: „Domnule, securitatea înseamnă apărare. Asta-i menirea ei.” Trebuie să fi avut un plan pentru o situație ca asta. Ce se întâmpla conform acelui plan? Pentru că ați văzut că se trăgea în anumite puncte, existau focare. Și el se eschiva. Spunea „Ceaușescu s-a crezut infailibil…” N-am văzut, dar se vorbește de planul Z, planul ZZ, planul ZZZ. Mai este ordinul 2600 din 1 iulie 89, care stabilește sarcini de represiune pentru miliție, securitate și așa mai departe și în care nu se vorbește de cooperare cu armata. Ei aveau un plan unic, dar fără armată. Pe o parte e normal, pentru că armata e făcută să lupte cu inamicul din exterior. Armata nu luptă contra propriului popor, pe când trupele de securitate exact menirea asta aveau, menținerea ordinului, restabilirea ordinii și apărarea avutului obștesc și nu știu ce și cutare. Deci, ei erau o forță de represiune pe față. Erau o a doua armată. Pe la Beria aveau și tancuri și aviație și nu știu ce. La noi.., mai modest, aveau elicopterele alea. Și în situația asta toți ne uitam întrebător la Iulian Vlad.

Andronic: – Exista și psihoza că securitatea era așa… era o caracatiță care domina România.

Voiculescu: – Păi chiar domina. Rostul serviciilor secrete e să se desfășoare pe un anumit sector de activitate, nu să urmărească întreaga populație, să terorizeze, să reprime și ea practic se ocupa de întreaga Românie. Fiind și oarecum deasupra legii.

Andronic: – Da. Pe de altă parte este și sistemul umbrelor chinezești în care umbra proiectată întotdeauna trebuie să fie mai mare decât originalul ca să ții… „frica păzește pepenii”.

Voiculescu: – Asta e nenorocirea imaginarului. Noi îi ceream să iasă la televiziune, să spună că au făcut o și alții. El se eschiva și spunea „Am vorbit la ora 8:00 la radio.” Acum e adevărat că radioul pătrunde mai bine decât televiziunea, dar la ora aia câți or fi ascultat? Nu știm. Pe de altă parte, vedeți cu mintea de acum, cum putea Iulian Vlad să spună: „Retrăgeți-vă, nu mai trageți.” ?

Andronic: – Că însemna de fapt să recunoască că ei sunt.

Voiculescu: – Da. Și când știa că mai puteau fi și alții. Atunci înseamnă că practic își acuza proprii oameni. El știind că a dat ordin să se nu se implice, să depună armamentul, văzând că se trage…

Andronic: – Valida scenariul că securitatea încă îl apără pe Ceaușescu.

Voiculescu: – Da.