EXCLUSIV. Petrișor Peiu: Ne împrumutăm miliarde de euro pentru a finanța industria altor state

AUR acuză că România este profund dezavantajată de programul SAFE. Explicații despre acest subiect a oferit Petrișor Peiu, invitat, miercuri, în podcastul realizat de Robert Turcescu pentru evz.ro, difuzat pe canalul de YouTube Hai România. La emisiune au mai participat Viorel Cataramă și Liviu Mihaiu.

Programul SAFE reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru stabilitatea financiară și suveranitatea industrială a României. Subiectul a fost analizat pe larg, miercuri, în cadrul podcastului realizat de Robert Turcescu pentru evz.ro, difuzat pe canalul de YouTube Hai România. Dezbaterea i-a avut ca invitați pe senatorul AUR, Petrișor Peiu, alături de Viorel Cataramă și Liviu Mihaiu.

Mecanismul de îndatorare al Uniunii Europene prin programul SAFE

Petrișor Peiu a explicat în detaliu natura acestui program și motivele pentru care România pare să fie într-o poziție dezavantajată în raport cu alte state membre. Potrivit acestuia, SAFE nu este un fond de sprijin nerambursabil, ci un mecanism de creditare complex.

„Trebuie să spunem că programul Safe este un împrumut pe care Uniunea Europeană îl dă statelor membre, pentru achiziția de armament și pentru investiții în infrastructuri, care au legătură cu problematica militară.

Mai trebuie spus că acest împrumut pe care îl dă Uniunea Europeană nu vine dintr-un buget deja existent al Uniunii Europene și din niște venituri pe care Uniunea Europeană le are. Ci, la rândul său, Uniunea Europeană se va împrumuta de niște bani, piața de capital va emite obligațiuni. Bani pe care, evident, că va trebui să îi returneze la un moment dat și să plătească și dobânzi”, a afirmat invitatul lui Robert Turcescu.

Contextul financiar fragil al blocului comunitar

Analiza prezentată de senatorul AUR a scos la iveală cifre îngrijorătoare privind gradul de îndatorare al Uniunii Europene. În viziunea sa, raportul dintre veniturile anuale ale UE și datoriile acumulate este unul disproporționat, ceea ce ridică semne de întrebare asupra sustenabilității pe termen lung.

„Noi trebuie să știm în primul rând că datoria Uniunii Europene, de anul viitor, când va fi maximă, fără aceste probleme, va fi de 900 de miliarde de euro. Și vorbim de o entitate, una europeană, care nu e un stat și care are venituri de vreo 160 de miliarde de euro anual.

Deci trebuie să ne gândim că Uniunea Europeană are de plătit, are de dus o datorie publică în afară de programul SAFE de 900 de miliarde de euro. Deși are venituri anuale de doar vreo 160 de miliarde de euro.

Revin la fondul problemei. Da. Statele membre, 20 dintre ele, au apelat la această facilitate pentru a lua respectivul împrumut de la Uniunea Europeană. Șapte state, printre care și Germania, nu au luat acest împrumut motivând că e mai scump. Dobânda e mai scumpă decât dobânda la care se împrumută statele respective”, a continuat Petrișor Peiu.

România, al doilea cel mai mare împrumutat din program

În acest context economic incert, România a ales să fie unul dintre cei mai activi utilizatori ai acestei creditări. Suma solicitată de țara noastră este depășită doar de cea a Poloniei, însă modul în care vor fi utilizați acești bani ridică numeroase semne de întrebare.

„România este al doilea stat ca mărime a sumelor cerute cu împrumut. Noi cerem 16,7 miliarde de euro și mai mult ca noi cer doar polonezi. De acești bani, România a convenit cu Uniunea Europeană să îi împartă în două. Vreo 4 miliarde și ceva în infrastructură.

Adică se numește mobilitate militară, niște autostrăzi care să se continue până la granița cu Ucraina, respectiv cu Republica Moldova. Și de restul banilor să avem niște programe de achiziții militare.

Ieri s-a discutat despre aceste programe de achiziții militare, 15 la număr. Toate având deja furnizorul selectat de către Guvern. Nu știm pe ce criterii”, a explicat senatorul.

Banii finanțează industria din Germania și Franța

Motivele opoziției partidului AUR față de acest program sunt legate de lipsa licitațiilor publice și de faptul că industria românească de Apărare este complet ignorată. În timp ce alte state europene folosesc aceste fonduri pentru a-și susține proprii producători, România direcționează grosul sumelor către mari conglomerate internaționale.

„În afară de faptul că sunt bani împrumutați, nu s-a făcut niciun fel de licitație pentru atribuirea acestor sume, niciun fel de procedură de selecție. Ni s-a dat exemplul Poloniei, care a distribuit 40 de miliarde de euro unor firme.

Dar să vedeți minune, că toate acele trei firme sunt poloneze. În primul rând este compania care reunește industria de război poloneză. Franța tot pentru trei firme a dat. Dar să vă spun care sunt: Thales, Airbus, Safran. Toate franceze.

Italia, la fel, a dat pentru trei firme italienești. Cehia, la fel. Noi am dat vreo 60% din sumă către firma germană Rheinmetall, am mai dat vreo un sfert din sumă către două firme franțuzești, Thales și Airbus, către o firmă norvegiană, dar niciunei firme românești”, a conchis Petrișor Peiu.