EXCLUSIV Lipsa de predictibilitate pune presiune pe afacerile din România. Mihai Daraban, CCIR: Mediul de business nu este un sac de box

Schimbările politice nu reprezintă neapărat cea mai mare problemă pentru companiile care activează în România. Mult mai importantă este lipsa de continuitate, în condițiile în care proiectele și regulile pot fi schimbate odată cu venirea unui nou guvern, iar mediul privat trebuie să se adapteze permanent la modificările fiscale.

Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), a vorbit în emisiunea „Picătura de business”, moderată de Radu Preda, despre relația dintre stat și companii. El susține că investitorii au învățat din experiențele ultimilor ani să fie prudenți, în timp ce firmele deja prezente în România nu pot absorbi la nesfârșit orice schimbare decisă de autorități.

Problema investitorilor nu este doar schimbarea guvernelor, ci ceea ce se întâmplă după fiecare schimbare

Mihai Daraban spune că instabilitatea politică are efecte diferite asupra companiilor care funcționează deja în România și asupra celor care analizează posibilitatea de a investi aici. În opinia sa, mediul de afaceri existent este în prezent mai afectat de costurile energiei decât de situația politică.

„Eu cred că mediul de business acum este mai lovit de prețul energiei decât de incertitudinea politică în care ne aflăm. Deci o mare greutate de gâtul oamenilor de afaceri este prețul energiei la ora actuală. După care vin celelalte aspecte.”

Incertitudinea politică devine însă mult mai importantă atunci când este privită din perspectiva unui investitor care trebuie să decidă dacă intră sau nu pe piața din România.

„Partea aceasta cu incertitudinea politică mai degrabă se adresează potențialilor investitori în România”, a explicat Mihai Daraban.

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României a arătat că, în cei 12 ani petrecuți la conducerea instituției, a ajuns în situația de a discuta cu numeroși șefi de guvern.

„Eu vă spun că în aceste mandate de 12 ani de când sunt la Camera României, urmează probabil zilele astea sau peste o săptămână sau peste două să discut cu al 11-lea premier. În 12 ani.”

Daraban consideră însă că schimbarea frecventă a guvernelor nu ar fi, în sine, cea mai mare problemă. Situații asemănătoare există și în alte state. Problema apare atunci când schimbarea politică înseamnă și abandonarea direcției urmate până în acel moment.

„La noi când vine unul, resetează ce a făcut cel de dinainte”

Aceasta este, în opinia lui Mihai Daraban, una dintre principalele vulnerabilități pe care investitorii au ajuns să le observe în România.

„Problema e că la noi când vine unul, resetează ce a făcut cel de dinainte. Aici este marea problemă. Lipsa continuității proiectelor.”

Daraban și-a amintit inclusiv de o discuție pe care a avut-o în urmă cu mai mulți ani cu reprezentanți ai Ambasadei Statelor Unite. Aceștia i-ar fi prezentat o serie de proiecte tocmai pentru ca instituția pe care o conduce să rămână un fel de martor al existenței lor în cazul unei schimbări de guvern.

„Țin minte, ani în urmă a venit și Ambasada americană la mine, care mi-a prezentat niște proiecte de care nu știam și care mi-a zis: «Dom’le, ți le spunem și ție că ești măcar martor instituțional. Vei rămâne probabil și după guvernul care este acum, să le spui următorilor despre aceste proiecte, să nu le abandoneze».”

În discuție au fost amintite și situațiile Exxon și Chevron, ca exemple ale schimbărilor de atitudine față de proiecte importante. Daraban spune că asemenea episoade sunt observate de investitori și ajung să influențeze modul în care aceștia privesc România.

„Și lucrurile acestea au fost învățate de investitori, adică nu e nici spionaj economic. Trebuie să citești presa română.”

Facilitățile pentru investitori trebuie privite și prin prisma posibilităților bugetare ale statului

Radu Preda a adus în discuție și o altă problemă ridicată frecvent în relația dintre stat și investitorii mari. Companiile care aduc investiții de miliarde de euro pot solicita facilități sau condiții avantajoase, în timp ce în spațiul public există și critici privind taxele plătite de marile companii sau transferarea profiturilor în afara țării.

Mihai Daraban consideră că acordarea unor facilități poate fi justificată, dar atrage atenția că posibilitățile statului sunt limitate.

„Adevărul este că trebuie să acordăm niște facilități, dar deocamdată trebuie să privim și la acest aspect că statul nu are un confort bugetar care să-i permită să asigure niște facilități.”

În același timp, datele prezentate de președintele Camerei de Comerț arată că activitatea companiilor din România a continuat să crească. Potrivit cifrelor prezentate, la 1 august erau înregistrate 945.739 de firme care au depus bilanțul la organele fiscale, comparativ cu 917.881 cu un an înainte.

„Deci iată o creștere de aproape 30.000 de firme în plus care au depus bilanțul la fisc.”

Și cifra de afaceri cumulată a crescut, potrivit datelor prezentate de acesta.

„Pe de altă parte, vedem că cei care au depus bilanțul anul acesta au 557 de miliarde de euro cifră de afaceri. Anul trecut era 527, deci o creștere de 30 de miliarde de euro a cifrei de afaceri.”

Profitul a avut însă o evoluție mult mai modestă, de la aproximativ 53 la 54 de miliarde de euro, potrivit lui Daraban.

Mihai Daraban nu vede economia nici în colaps, dar nici într-o perioadă de prosperitate

Președintele Camerei de Comerț respinge discursul potrivit căruia simpla închidere a unor societăți ar demonstra automat că economia merge prost. El atrage atenția că trebuie urmărită întreaga dinamică a mediului de afaceri, inclusiv firmele noi care apar.

„Eu nu stau în corul acesta. Știți, în presă de multe ori vin unii: «Dom’le, s-au închis nu știu câte societăți». Stați două secunde, despre ce vorbim?”

Daraban a folosit și o comparație pentru a explica de ce numărul firmelor închise nu trebuie analizat separat.

„Dacă te uiți și la un cimitir, dom’le, trebuie să te uiți și la maternitate, nu numai la cimitir.”

Datele pe care le urmărește Camera de Comerț îl fac să respingă o imagine exclusiv negativă asupra economiei: „Eu nu pot să intru în corul acesta de bocitoare, nu pot să intru să spun că merge prost, că-s mai puțini, când evidența mea arată contrariul.”

Asta nu înseamnă însă că situația mediului privat este una foarte bună: „Nici nu pot să spun că prosperă”, spune acesta.

„Mediul de business nu este un sac de box”

De aici, discuția ajunge la presiunea exercitată asupra companiilor prin fiscalitate și la modul în care acestea reacționează atunci când condițiile se schimbă. Mihai Daraban consideră că autoritățile trebuie să țină cont de faptul că firmele au propriile mecanisme prin care se adaptează atunci când taxele și condițiile fiscale devin mai apăsătoare.

„Guvernele trebuie să înțeleagă că mediul de business nu este un sac de box, care acceptă orice năzdrăvănie apare într-un act normativ.”

Una dintre aceste reacții poate fi optimizarea fiscală: „Să știți că există și optimizare fiscală.”

Companiile nu vor accepta, în opinia sa, la nesfârșit noi costuri fără să încerce să își protejeze activitatea.

„Nici omul de afaceri nu stă să încaseze așa la nesfârșit bobârnace fără să aibă reacții sau contrareacții.”

Radu Preda a continuat comparația cu sacul de box, observând că și acesta se poate rupe dacă este lovit permanent.

„La un moment dat se rupe și ăla. La un moment dat se rupe sau, nu știu, dacă nu ești atent, îți vine în cap”, a răspuns Mihai Daraban.

Firmele se adaptează, în ciuda schimbărilor venite din partea statului

Daraban vede această capacitate de adaptare și în evoluția indicatorilor economici prezentați în emisiune.

„Mediul de business se adaptează situației și de aceea probabil și acest trend totuși pozitiv în ceea ce înseamnă cifră de afaceri, număr de societăți care depun bilanțul.”

Un alt indicator urmărit de acesta este numărul companiilor cu capital integral de stat. Potrivit cifrelor prezentate de Daraban, numărul acestora a scăzut de la 1.468 la 1.411.

Pentru președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, direcția este una pozitivă.

„Deci trendul este descrescător. Da, au scăzut. Nu pot decât să mă bucur. Să văd statul cât mai puțin în ecuația economică.”