Burnout-ul îi afectează pe tot mai mulți angajați. Semnele pe care nu trebuie să le ignori

Munca poate deveni o sursă de epuizare chiar și pentru cei care par că fac față fără probleme. În România, semnele burnout-ului apar tot mai des, iar presiunea profesională nu se oprește întotdeauna odată cu terminarea programului. Uneori, primele semnale sunt ignorate până când organismul începe să spună „nu” singur.

Burnout-ul îi afectează pe tot mai mulți angajați. Semnele pe care nu trebuie să le ignori

Aproape jumătate dintre angajații români se confruntă cu burnout, proporția fiind de 45%, față de 37% la nivelul Uniunii Europene. Oboseala provocată sau agravată de muncă poate afecta inclusiv persoanele cu performanțe profesionale ridicate, care ajung uneori să ceară ajutor abia atunci când nu mai reușesc să susțină ritmul de lucru.

Potrivit studiului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, 40% dintre angajații români indică presiunea timpului sau supraîncărcarea drept o problemă, în timp ce 24% menționează stresul, depresia sau anxietatea. În același timp, percepția asupra sănătății mintale la locul de muncă rămâne o sursă de îngrijorare. 55% dintre angajații români consideră că dezvăluirea unei astfel de probleme le-ar putea afecta negativ cariera, comparativ cu 48% dintre angajații europeni.

Specialiștii psihoterapeuți spun că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde mult timp semnele epuizării. Acestea continuă să își îndeplinească sarcinile și să își mențină ritmul de lucru, chiar dacă somnul, nivelul de energie și starea emoțională se deteriorează treptat.

În multe situații, motivele pentru care ajung să ceară ajutor sunt insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau apariția unor simptome fizice. Punctul de cotitură poate fi un atac de panică, un conflict la serviciu sau momentul în care sarcini care înainte erau ușor de gestionat devin greu de dus la capăt.

Printre semnele timpurii ale epuizării se numără trezirile nocturne însoțite de gânduri despre muncă, oboseala care persistă chiar și după weekend sau concediu, iritabilitatea, nevoia crescută de control, izolarea socială și dificultatea de a se relaxa fără sentimentul de vinovăție.

Un angajat aflat în epuizare poate ajunge să muncească mai mult, să accepte sarcini suplimentare și să verifice în mod excesiv ceea ce face. În timp, însă, pot apărea probleme de concentrare, greșeli, conflicte cu cei din jur și o distanțare tot mai mare față de activitatea profesională.

Cum poate fi prevenită epuizarea profesională? Ce rol au programul de lucru și limitele?

Un volum realist de muncă, priorități clare și un nivel adecvat de autonomie sunt importante pentru prevenirea epuizării profesionale. La fel de importante sunt stabilirea unor limite privind disponibilitatea în afara programului de lucru și posibilitatea angajaților de a discuta deschis despre dificultățile cu care se confruntă.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește burnout-ul drept un fenomen ocupațional asociat stresului cronic de la locul de muncă, care nu a fost gestionat corespunzător. Burnout-ul nu este considerat, în sine, un diagnostic medical.