Rolul ONG-urilor finanțate internațional, sub lupă. Dan Andronic amintește despre transparența fondurilor
În debutul conversației, Liviu Mihaiu, Robert Turcescu și Dan Andronic au plasat discuția într-un context mai larg, legat de frecvența și temele protestelor din România. Ideea centrală a fost că mobilizarea publică apare selectiv, în funcție de subiectele promovate intens, și mai puțin în raport cu problemele economice sau deciziile administrative cu impact direct asupra nivelului de trai.
Podcastul a fost descris chiar de realizatori drept o încercare de a înțelege „în ce țară trăim”, în condițiile în care, potrivit acestora, protestele sunt declanșate mai ales în jurul unor teme precum Justiția sau anumite decizii politice, în timp ce alte subiecte majore nu generează reacții similare.
Această observație a servit drept introducere pentru o analiză mai amplă a mecanismelor din spatele mobilizării civice și a rolului jucat de presă, ONG-uri și finanțări externe. Discuția a avansat rapid spre exemple concrete, invocate de Liviu Mihaiu, care a adus în atenție cazul Cristinei Guseth.
Liviu Mihaiu face referiri la Cristina Guseth și la propunerea pentru Ministerul Justiției
Liviu Mihaiu a deschis subiectul interceptărilor care o vizează pe Cristina Guseth, directoare Freedom House, sugerând că acestea sunt relevante pentru înțelegerea contextului actual. El a făcut trimitere directă la momentul din 2016, când aceasta a fost propusă pentru funcția de ministru al Justiției.
„Ați văzut și voi interceptările Cristinei Guseth. Directoarea, Freedom House. Ați văzut? Ar fi bine să le citești în direct dacă nu vrei să le citesc eu”, spune Mihaiu.
În cadrul dialogului, Robert Turcescu a intervenit pentru a caracteriza modul de exprimare al acesteia, subliniind contextul candidaturii sale la portofoliul Justiției.
„Așa era exprimarea, ca s-o spunem pe bune, a doamnei Cristina Guseth, care a fost la un pas de a ajunge ministrul Justiției”, răspunde Turcescu.
Liviu Mihaiu a detaliat apoi circumstanțele respectivei propuneri, susținând că aceasta ar fi venit din zona diplomatică și că retragerea ar fi fost determinată de lipsa unor cunoștințe de bază despre funcționarea sistemului judiciar.
„Doamna Guseth a fost propunerea din 2016 pentru postul de ministru al Justiției, al Ambasadei. Aceasta a fost o propunere venită din partea Ambasadei și a răspuns atât de ridicol, nu știa cele mai elementare funcții ale Justiției, ale Ministerului Justiției și ca ordonator de credite și «ca împărăție», încât Cioloș a zis: «Bă, mai bine nu totuși, haideți lăsați că nu vă pricepeți»”, spune el.
Acuzații privind finanțarea presei și rolul ONG-urilor
În continuarea intervenției sale, Liviu Mihaiu a extins discuția către finanțările ONG-urilor și ale unor entități media, susținând că anumite organizații ar fi direcționat fonduri către jurnaliști și platforme de presă. El a invocat atât Freedom House, cât și USAID, afirmând că aceste fonduri ar fi alimentat ceea ce a numit o „armată de propagandă”.
„E asta, femeia asta a direcționat atât fondurile Freedom House, cât și cele ale USAID-ului către armata de propagandă. O s-o vedeți la Ovidiu Vanghelile pe pagină.
Au semnat acuma vreo 200 de jurnaliști, de îi aveți adunați pe toți la un loc, inclusiv pe vestita Ramona Ursu aia, Ionel Stoica… Ei, acolo e toată rețeaua finanțată. Eu n-aș reuși să finanțez acuma un site cu cei mai buni jurnaliști dacă-i aduc acuma și sunt jurnaliști, mai ales din cei cu care am lucrat eu, gen Cornel Ivanciu. (…)
Femeia asta, să ne întoarcem la Guseth: ea îi agită și îi finanțează pe toți acești oameni. Și evident că tema asta a anticorupției de pe vremea lui Băsescu, care a creat o clasă de ziariști băsiști anticorupție, inclusiv cu Ionel Stoica, cu Alexe, îi știți pe toți, Costache, Liviu Avram etc. Am și poze cu ei, cu ofițeri CIA și FBI. Îi am poze, în fine, dar n-o să mă ocup acuma de ei, că nu ei sunt subiect”, spune Liviu Mihaiu.
El a susținut, de asemenea, că ar exista o continuitate între discursul anticorupție din perioada administrației Băsescu și actualele rețele media, făcând referiri la jurnaliști cunoscuți și la presupuse legături externe.
„E armata asta bine finanțată atâta amar de vreme. E foarte interesant, Dane, ar fi să facem sursele de finanțare ale acestor site-uri”.
Dan Andronic: Problema este că sursele de finanțare nu sunt transparente
Dan Andronic a intervenit pentru a sublinia dificultatea verificării surselor de finanțare ale ONG-urilor și fundațiilor, amintind de controversele apărute în perioada guvernării Dragnea.
„Tu nu înțelegi că toți s-au transformat în fundații și asociații pe care nu are voie nimeni să le verifice. Mai ții minte ce furtună a fost pe vremea lui Dragnea când a încercat să scoată la lumină sursele de finanțare ale fundațiilor și ale ONG-urilor”, spune jurnalistul și analistul politic Dan Andronic.
Liviu Mihaiu a nuanțat, precizând că nu toate ONG-urile sunt implicate în activități de presă, însă Andronic a oferit un exemplu concret.
„G4 Media, de exemplu, are la bază un ONG”.
Replica lui Mihaiu a fost scurtă, dar sugestivă:
„A, da. Astea-s optimizările lor”.
Discuția a continuat cu afirmații legate de lipsa de transparență financiară, Dan Andronic susținând că problema nu este existența optimizărilor, ci imposibilitatea de a urmări clar traseul banilor.
„Da. Păi nu, problema este că sursele de finanțare nu sunt transparente. Nu e vorba de faptul că sunt optimizări, că i-a optimizat Budeanul cu vreo 4 milioane. (…) A făcut un credit de nevoi personale. Știu și banca, dar…”.
Despre rețele, emoție publică și rolul jurnaliștilor în proteste
În ultima parte a fragmentului discutat, conversația s-a concentrat pe modul în care este generată emoția publică și pe rolul jurnaliștilor în acest proces. Dan Andronic a revenit la ideea inițială a podcastului, afirmând că mobilizarea are la bază o infrastructură bine organizată.
„Acuma vorbim despre și asta a fost întrebarea inițială, cum se declanșează o asemenea emoție și se declanșează având la bază o rețea foarte bine pusă la punct”, spuhne Dan Andronic.
El a invocat din nou exemplul celor aproximativ 200 de jurnaliști care ar fi semnat proteste, exprimându-și surprinderea față de acest tip de implicare.
„Păi când ai 200 de ziariști care gândesc la fel și semnează proteste. Eu n-am mai auzit ziariști să semneze proteste în multe țări din lume, dar oricum România…”, completează analistul politic.
Robert Turcescu a completat discuția cu o referire la obiectul concret al unuia dintre proteste, legat de solicitarea adresată CNA.
„Dar ai văzut despre ce e vorba cu protestul ăsta? Acest protest este prin care se cere CAN- ului închiderea, bănuiesc că despre asta este vorba, acelor televiziuni, bănuiesc că se referă la Realitatea și la România TV care atacă documentarul Recorder și modul în care a fost făcut documentarul Recorder”, întreabă Turcescu.
