EXCLUSIV Riscul decredibilizării actului judiciar. Constantin Durgheu: Oricine generalizează greșește. Există părți bune, majoritatea probabil, în toate domeniile, dar și elemente negative

Într-o nouă ediție a podcastului „Contrapunct”, jurnalistul Dan Andronic a discutat cu avocații Constantin Durgheu și Alexandru Morărescu despre starea actuală a justiției din România. Dialogul a vizat tensiunile din sistem, lecțiile ultimului deceniu și riscurile reapariției unor practici care au produs traume majore.

Frica din sistem și lecțiile dureroase ale ultimilor ani

Avocatul Alexandru Morărescu a explicat că, în opinia sa, în ultimii ani frica reală a fost față de litera și spiritul legii. El a arătat că există semne ale unei reîntoarceri la elemente extrajudiciare atașate dosarelor penale, mai ales în zona penală.

El a subliniat că, din experiența sa profesională, nu a întâlnit erori judiciare care să nu fi fost corectate în apel sau prin căi extraordinare de atac.

În același timp, a amintit atmosfera de acum aproximativ zece ani, când numeroase persoane au suferit consecințe grave. El a vorbit despre oameni care s-au îmbolnăvit din cauza stresului, despre familii distruse și despre pedepse executate înainte de achitări definitive. În acest context, a spus că revenirea la astfel de practici ar fi periculoasă și ar putea avea doar explicații politice.

Alexandru Morărescu: Mie mi se pare că în ultimii ani frica a fost numai față de litera și de spiritul legii. Acum, se reîncearcă elementul extrajudiciar care trebuie să fie atașat unui dosar penal. Pentru că numai despre dosarele penale vorbesc. Eu n-am întâlnit în sutele, miile poate de dosare în care am intrat ca avocat de-a lungul timpului. N-am întâlnit niciodată o eroare judiciară care să nu se corecteze în apel sau într-o cale extraordinară de atac. Cu toate acestea, dacă e să ne amintim de atmosfera de acum 10 ani de zile, mulți oameni au suferit atunci.

Mulți oameni au căpătat, Doamne ferește, o boală incurabilă, ca urmare a stresului și a sentimentului de nedreptate, care te macină. Au intrat în pușcărie, au executat pedepse, s-au distrus familii. Cine dorește ca aceste momente să se întoarcă este nebun. Dacă nu este nebun, atunci are doza de nebunie a celui interesat politic să domine societatea. Este singura putere în stat care poate reprezenta o stâncă împotriva unor valori care pot căpăta culori diferite: Roșu, galben, albastru, verde, cum sunt și partidele politice.

Puterea judecătorească și tentația controlului politic

Dan Andronic a ridicat problema rolului Consiliului Superior al Magistraturii și a ideii de normalitate instituțională. El a punctat că, din perspectivă constituțională, justiția este o putere în stat și nu ar trebui subordonată niciunei alte puteri.

Alexandru Morărescu a confirmat că această independență este prevăzută clar de Constituție, dar a atras atenția că tentațiile de control politic au existat constant după 1990. El a amintit că fiecare putere politică a încercat, la un moment dat, să își asigure un avantaj prin influențarea sistemului judiciar.

Dan Andronic: Credeți faptul că s-a intrat într-un un soi de normalitate în care CSM a căpătat, de fapt, puterea pe care trebuie să o aibă, pentru că puterea judecătorească, asta e o banalitate, este o putere în stat. Este o putere independentă în stat, din punct de vedere constituțional. Din punct de vedere constituțional, că de acolo pleacă tot.

„Mama și tata” statului român este Constituția României. Scrie că e putere în stat, s-a terminat. Ea nu trebuie subordonată de o altă putere. În nicio formă, nici măcar ușor implicit.

Alexandru Morărescu: Așa este, dar tentații au fost tot timpul. Din ’90 în încoace asistăm la tentative, uneori reușite, de a acapara și a controla această putere.

Dan Andronic: Și înainte de ’89 exista aceeași tentație. Acum orice putere politică simte nevoia să aibă „un ciocan mai mare”.

Alexandru Morărescu: Colegii mai în vârstă spuneau că justiția pe vremea lui Ceaușescu era mai altfel decât acum.

Dan Andronic: Dar bine, dar asta nu înseamnă că se făcea dreptate.

Constantin Durgheu: Exact, dreptul apărare … să fim seriosi.

Frica de procuror și riscul unui stat abuziv

Constantin Durgheu a intervenit subliniind că un dezechilibru major apare atunci când frica cetățeanului față de procuror devine mai mare decât frica procurorului față de lege. În opinia sa, un astfel de context duce spre un stat abuziv, în care dosarele pot fi folosite ca instrumente de presiune.

El a descris această situație ca pe un război fără legătură cu înfăptuirea justiției, un conflict care decredibilizează constant sistemul și afectează încrederea publică.

Constantin Durgheu: În momentul în care frica cetățenilor de procuror, că vine procurorul și îți face un dosar abuziv, este mai mare decât frica procurorului față de dispozițiile legale, atunci asistăm la un stat totalitar, la un stat în care absolut orice este posibil și pur și simplu ești condamnat. De ce? De aia că m-ai incomodat pe mine și pentru că așa vreau eu și bineînțeles că sunt la butoane. Că după aia se schimbă roata și eu nu mai sunt la butoane și vine oponentul meu politic la butoane, care încearcă același lucru și dacă și reușește îmi hăituiște familia la fel cum eu i-am hăituit familia cât am fost la butoane, este cu totul altă treabă.

Asistăm la un război care nu are nicio legătură cu înfăptuirea justiției. Un război care a decredibilizat, decredibilizează și oricând va decredibiliza.

Acuzațiile publice și efectele asupra încrederii în justiție

Alexandru Morărescu a avertizat că expunerea publică a unor probleme, chiar dacă pot fi reale, riscă să decredibilizeze actul de justiție atunci când nu sunt rezolvate în interiorul profesiei. El a spus că cetățeanul de rând nu se teme de procuror atâta timp cât nu a greșit, dar se teme profund de lipsa unui proces echitabil.

Avocatul a adăugat că îi este din ce în ce mai greu să explice clienților că justiția este egală pentru toți, deși el continuă să creadă în acest principiu. În același timp, a respins ideea generalizării acuzațiilor de corupție în rândul magistraților, afirmând că astfel de afirmații trebuie susținute de cazuri concrete.

Constantin Durgheu a completat că nu se poate nega existența unor elemente negative în orice corp profesional, inclusiv în magistratură. Totuși, el a subliniat că generalizările sunt greșite și periculoase. În opinia sa, lansarea unor acuzații publice grave, fără dovezi clare, produce un rău major întregului sistem și afectează percepția asupra justiției ca pilon al statului de drept.

Alexandru Morărescu: Asta este povestea. Asta e de fapt principala problemă, că prin această manieră de a expune unele probleme, poate reale, dar care repet trebuie rezolvate în interiorul profesiei de judecător, se încearcă decredibilizarea actului de justiție. Și asta e cel mai grav. Să știi că omul de rând nu are frică de procuror. Nu. Știe că n-a făcut nimic sau că nu face nimic. Nu are frică de procuror, dar are frică în momentul în care face față unei acuzații de natură penală. Are frica și spaima cea mai mare: să nu aibă parte de un proces echitabil.

În condițiile astea, mie ca avocat, mie e greu să conving pe unul și pe altul că justiția se face în numele legii și că este egală pentru toți. Eu încă am acest concept despre justiție. Dacă îl voi pierde, îl voi pierde. Nu știu dacă sunt naiv, dar nu pot concepe că un judecător, de exemplu, este „șpăgar”, așa cum o doamnă judecător de la Curtea de Apel a anunțat de 3-4 zile încoace. Nu pot să cred așa ceva. Nu există rău mai mare pe care să-l faci corpului profesional din care faci parte, decât să spui că un judecător este corupt. Nu se poate așa.

Constantin Durgheu: Nu putem fi naivi să credem că la nivelul corpului magistraților nu există corupție.

Alexandru Morărescu: Eu nu cred că există și refuz să cred. Să-mi demonstreze că există. Să vină cu un caz concret și să-mi spună.

Constantin Durgheu: Exact. Înainte de a deschide gura și a lansa în spațiul public o acuzație, în primul rând, oricine generalizează greșește. Nu putem vorbi că acest corp al magistraților, al avocaților, orice breaslă profesională este într-un fel sau altul bună sau rea. Exclus. Există părți bune peste tot, majoritatea probabil, în toate domeniile există și elemente negative, doar că în momentul în care vorbești de ceva atât de grav, precum un magistrat corupt, nu poți să vii să lansezi public că sunt judecători corupți fără să indici, pentru că decredibilizezi.