EXCLUSIV Din ce bani vom mai plăti pensiile peste 10 ani? Daniel Apostol: Statul se îndreaptă cu mare viteză spre un zid

România se confruntă cu o problemă care se va vedea tot mai puternic în sistemul public de pensii. Numărul celor care contribuie este afectat de declinul demografic și de plecarea românilor în străinătate, în timp ce generațiile numeroase se apropie de vârsta pensionării.

Daniel Apostol, analist economic și director general al Federației Patronale a Energiei, a avertizat în emisiunea „Picătura de business”, moderată de Radu Preda, că problema demografică reprezintă una dintre cele mai mari amenințări pentru România. Marea întrebare este cine va suporta costul dezechilibrului în anii următori și de unde vor veni banii necesari pentru plata pensiilor.

Declinul demografic pune presiune directă asupra sistemului public de pensii

Problema pensiilor nu poate fi separată de evoluția populației. Daniel Apostol consideră că declinul demografic ar trebui tratat ca una dintre principalele amenințări cu care se confruntă România.

Efectele nu sunt însă vizibile imediat. Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care problema poate fi ignorată sau amânată.

„Asta, eu consider că este una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare amenințare la nivel național, dincolo de contextul geopolitic, geoeconomic, în care ne regăsim plini de riscuri, de alte tipuri de amenințări”, a afirmat Daniel Apostol.

Problema este alimentată simultan de două fenomene. România are un spor natural negativ, iar o parte importantă a forței de muncă a plecat în străinătate.

„Faptul că avem un spor natural negativ, tendință dublată de tendința de migrație”, a explicat analistul.

Radu Preda a amintit, în cadrul discuției, că România înregistrează de 34 de ani consecutiv un spor natural negativ, situație care se suprapune peste migrația populației active.

România pierde exact oamenii de care are nevoie pentru a susține economia

Daniel Apostol atrage atenția că depopularea nu afectează doar sistemul public de pensii. Mai puțini oameni înseamnă și mai puțini angajați, antreprenori și contribuabili care să susțină economia și funcționarea statului.

„Pe această tendință demografică mai avem adâncită lipsa de populație, de populare a României, prin migrarea forței de muncă. Cred că asta este o mare amenințare, pentru că degeaba scriem proiecte economice, programe de guvernare, strategii de dezvoltare. Pentru cetățeni lipsă.”

Problema se propagă în întreaga economie. În lipsa unei populații active suficiente, devine tot mai dificilă susținerea serviciilor publice și a sistemelor finanțate prin contribuțiile celor care muncesc.

„Din ce în ce mai puțini cetățeni capabili să contribuie la activitatea de construcție a economiei viitoare și de plus valoare și de funcționarea României, funcționarea statului, funcționarea României private, funcționarea gospodăriilor individuale”, a spus Daniel Apostol.

Analistul susține că nu vede, la nivelul decidenților, o preocupare suficient de puternică pentru oprirea acestei tendințe.

„Eu n-am sesizat la nivelul statului, la nivelul decidenților, la nivelul leadership-ului societății românești, o preocupare majoră care să conducă către niște măsuri ferme de stingerea acestor tendințe de depopulare a României.”

Daniel Apostol respinge soluțiile populiste pentru creșterea natalității

Problema nu poate fi rezolvată, în opinia sa, prin măsuri punctuale care recompensează pur și simplu familiile pentru nașterea mai multor copii.

Daniel Apostol consideră că soluția trebuie căutată în condițiile generale de viață oferite populației.

„Nici nu cred că ar trebui să mai cădem în capcana unui populism deșănțat de genul premii pentru mamă eroină, apartamente pentru femei cu cinci copii. Că nu așa se încurajează revenirea pe spor.”

În schimb, creșterea calității vieții ar putea avea efecte atât asupra natalității, cât și asupra deciziei românilor de a rămâne în țară.

„Creșterea calității vieții în România poate conduce către o stopare a declinului demografic și către o reținere a populației între granițe. Nu prin metode de-astea politicianiste.”

Raportul dintre pensionari și salariați arată dimensiunea problemei

În timpul discuției, Radu Preda a prezentat și un exemplu al dezechilibrului care există deja între pensionari și angajați.

Potrivit cifrelor menționate de moderator în podcast, în 2026 există, la nivel național, aproximativ opt pensionari la zece salariați. Situația diferă însă puternic de la o regiune la alta.

„În București sunt patru la zece, că e concentrație mare. În schimb, în județe, precum e Teleorman, avem, nu știu, 14 la 10. 14 pensionari la 10 angajați”, a spus Radu Preda.

În același timp, moderatorul a atras atenția că generațiile numeroase născute în perioada politicilor pronataliste din perioada comunistă se apropie de pensionare.

Acest lucru poate pune o presiune suplimentară asupra unui sistem care se confruntă deja cu un raport dificil între contributori și beneficiari.

„Cine o să suporte costul acestui dezechilibru demografic?”

Daniel Apostol consideră că aici apare întrebarea esențială pentru viitorul sistemului public de pensii.

„Cine o să suporte costul acestui dezechilibru demografic? E o întrebare fără răspuns. De unde o să găsim banii ca să ne ținem pe noi în pensie?”

Răspunsul aparent simplu ar fi bugetul de stat. Problema este că banii respectivi provin tot de la contribuabili, iar numărul acestora este afectat tocmai de tendințele demografice discutate.

Apostol a insistat asupra ideii că statul nu dispune de o sursă nelimitată și independentă de bani.

„Nu există bani publici, există doar banii contribuabililor. Dacă contribuabilii sunt din ce în ce mai puțini, dar beneficiarii contribuțiilor sunt din ce în ce mai mulți…”

În același timp, veniturile statului trebuie să finanțeze numeroase alte domenii, de la educație și sănătate până la infrastructură și securitate.

„Statul se îndreaptă cu mare viteză, fără sistem de frânare, spre un zid”

Daniel Apostol a folosit o comparație dură pentru a descrie ceea ce s-ar putea întâmpla dacă dezechilibrele continuă să fie acumulate fără soluții structurale.

„Statul se îndreaptă cu mare viteză, fără sistem de frânare, spre un zid. Statul român, hrăpăreț și de multe ori inutil, se îndreaptă cu o mare viteză spre un zid.”

Radu Preda a remarcat că, atunci când se va produce impactul, consecințele nu vor fi suportate de stat ca entitate abstractă, ci de cetățeni.

Daniel Apostol a continuat aceeași metaforă.

„Eu văd statul în metafora asta pe care am zis-o ca fiind mașina care se îndreaptă cu o mare viteză spre zid, iar noi suntem pasagerii captivi în această mașină.”

Problema este cu atât mai complicată cu cât ceea ce numim bani ai statului reprezintă, în realitate, o parte din veniturile produse de populație și de mediul privat.

„Nu există bani publici, există bani produși de cetățenii, firmele, corporațiile din această țară. Parte din munca, din efortul, din truda fiecăruia dintre cetățeni, firme, antreprenori, companii se acumulează, se transferă în ceea ce numim averea statului, care de fapt sunt banii noștri în administrarea statului.”

Din acești bani trebuie finanțate nu doar pensiile, ci și serviciile pe care statul trebuie să le ofere populației, de la educație și sănătate până la infrastructură și securitate. Pe măsură ce baza de contributori se reduce, iar numărul beneficiarilor crește, presiunea asupra acestor resurse devine tot mai mare.