Mașinile electrice din Europa s-ar putea scumpi cu 2.100 de euro. Ce pregătește UE pentru baterii

Uniunea Europeană analizează noi reguli pentru bateriile produse în Europa, într-un moment în care industria auto este deja sub presiune. Potrivit unui raport Bruegel, cerințele privind producția locală ar putea majora costul unei mașini electrice cu aproximativ 2.100 de euro.

Mașinile electrice din Europa s-ar putea scumpi cu 2.100 de euro. Ce pregătește UE pentru baterii?

Reglementările europene privind bateriile „Made in Europe” ar putea duce la scumpirea mașinilor electrice cu aproximativ 2.100 de euro, potrivit unui nou raport. Documentul critică strategia Uniunii Europene pentru industria auto și susține că măsurile adoptate de Bruxelles protejează producătorii consacrați în detrimentul consumatorilor și contribuabililor, în loc să îi ajute să devină mai competitivi.

Bruxelles-ul îi protejează pe producătorii auto europeni în loc să îi sprijine în procesul de transformare, susține Bruegel, un institut independent de cercetare și unul dintre cele mai cunoscute grupuri de reflecție economică din Bruxelles.

Potrivit raportului, măsurile recente ale UE, de la tarifele aplicate vehiculelor chinezești până la propunerile privind cerințele de conținut local și o interdicție mai puțin strictă pentru noile motoare cu combustie începând din 2035, plasează industria pe o direcție greșită. Aceste politici ar putea majora prețul unei mașini electrice cu peste 2.000 de euro, precizează raportul.

„Această abordare este greșită”, afirmă raportul, adăugând că „viitorul este electric, atât din motive climatice, cât și de costuri.

Discuțiile privind încetinirea tranziției către vehiculele electrice reprezintă o diversiune inutilă”.

Industria auto europeană, sub presiune. Producția a scăzut cu 19% din 2019 până acum

Raportul descrie politica actuală drept un „pact implicit” cu UE, prin care producătorii sunt protejați de concurența străină, iar în schimb aceștia își mută lanțurile de aprovizionare în Europa.

„Consumatorii și contribuabilii vor suporta costurile acestui pact”, se arată în document.

De exemplu, obligativitatea ca celulele de baterii să fie fabricate în UE ar duce la creșterea prețului acestora de la 50 la 85 de euro pe kilowatt-oră, adăugând aproximativ 2.100 de euro la prețul unei mașini electrice obișnuite. O cerință privind utilizarea oțelului cu emisii scăzute de carbon ar adăuga încă 200 de euro, în timp ce normele simplificate de omologare a vehiculelor, propuse de Comisie, le-ar aduce producătorilor o economie de doar 61 de euro per vehicul.

Povara îi afectează cel mai mult pe cumpărătorii cu venituri mai mici și modelele mai ieftine. Tensiunea fundamentală, susține Bruegel, constă în faptul că cea mai ieftină cale către electrificare trece prin lanțuri de aprovizionare globale, în timp ce calea cea mai rezilientă trece prin lanțuri interne.

„Pachetul de măsuri pentru sectorul auto încearcă să realizeze ambele obiective simultan, costurile fiind, în mare parte, ascunse vederii”, scriu autorii raportului.

Franța oferă un exemplu în acest sens: schema sa de subvenții pentru consumatori – care, în practică, exclude producătorii auto chinezi – a dus la o scădere cu 60% a vânzărilor de modele electrice neeligibile comparativ cu cele eligibile și este posibil să fi încetinit ritmul general de adoptare a mașinilor electrice.

Revizuirile constante ale politicilor amplifică efectele negative; raportul avertizează că „impredictibilitatea reglementărilor reprezintă, în sine, un cost pentru competitivitate”.

Studiul identifică, de asemenea, o lacună în ceea ce privește tarifele UE aplicate vehiculelor electrice chinezești, introduse în octombrie 2024 și care pot ajunge până la 35,3%. Acestea se aplică mașinilor complet electrice, dar nu și modelelor hibrid plug-in.

De atunci, importurile primei categorii au stagnat, în timp ce importurile de hibride au crescut semnificativ, „subminând valoarea acestor taxe ca măsură de protecție pentru producția europeană” și favorizând vehiculele mai poluante.

Anul acesta, vehiculele electrice fabricate în China au depășit pragul de 20% din totalul vânzărilor de vehicule electrice în UE, mai mult de jumătate dintre acestea purtând mărci occidentale.

Europa schimbă strategia pentru mașinile electrice chinezești

După cum a relatat Euronews pe parcursul acestui an, industria auto europeană a fost lovită din mai multe direcții simultan, în special cea din Germania.

Vineri, Volkswagen a anunțat costuri excepționale de aproximativ 10 miliarde de euro, și-a redus prognoza privind marja de profit la maximum 1% și a fost eliminat din indicele Euro Stoxx 50 luni. Stellantis, grupul franco-italian care deține mărcile Peugeot și Fiat, a fost eliminat din același indice anul trecut.

Mai mult, unele uzine renunță complet la producția de automobile. La începutul acestei luni, Volkswagen a convenit să își vândă fabrica din Osnabrück landului Saxonia Inferioară și firmei de investiții Aurelius Capital (cu sediul la Tel Aviv); aceștia intenționează să colaboreze cu Rafael – una dintre companiile din spatele sistemului israelian de apărare „Iron Dome” – pentru fabricarea unor componente destinate apărării aeriene.

De asemenea, grupul din industria de apărare Rheinmetall a început să reconvertească părți din capacitățile sale de producție auto civilă pentru uz militar. Datele furnizate de think-tank-ul Bruegel ilustrează și mai clar amploarea acestui declin.

Producția auto din UE a scăzut cu aproximativ 2,6 milioane de unități din 2019 până în prezent, o scădere de 19%, iar anul trecut europenii au cumpărat cu 2,2 milioane mai puține mașini noi comparativ cu 2019. Cu toate acestea, sectorul continuă să angajeze 14 milioane de persoane de-a lungul întregului lanț valoric, reprezentând 6% din totalul locurilor de muncă din UE.

În ciuda acestor cifre, think-tank-ul subliniază că nu este vorba despre un colaps, întrucât industria rămâne un important exportator net, a înregistrat marje de profit la niveluri istorice ridicate și investește aproximativ 3 miliarde de euro pe trimestru în fabrici de baterii și vehicule electrice.

„Riscul pentru acest sector nu este colapsul, ci erodarea piețelor de export, a supremației tehnologice și a rețelelor de furnizori”, se arată în analiză, adăugându-se că „pentru a face față acestei situații, UE are nevoie de o strategie de adaptare, nu de un scut împotriva schimbării”.

Centrul de analiză recomandă egalizarea tarifelor aplicate celor două tipuri de vehicule și încheierea unui acord pe durată determinată cu Beijingul, care să stabilească cote de export pentru ambele categorii, fiind totodată prevăzut un mecanism de reactivare automată a măsurilor restrictive în cazul nerespectării înțelegerii.

Se pare că UE a făcut deja o primă propunere Chinei în această lună, vizând tocmai limitarea exporturilor de vehicule hibride, iar o astfel de abordare are precedente.

În anii ’90, Europa a limitat importurile de autoturisme japoneze. Această măsură a dus la creșterea prețurilor pentru consumatori, dar a oferit producătorilor locali o gură de oxigen și a atras fabricile japoneze în Europa.

Anul acesta, Canada a introdus un sistem de cote care permite importul a 49.000 de vehicule electrice chinezești cu o taxă vamală de 6,1% – plafon ce va crește la 70.000 de unități până în 2030 –, menținând în același timp suprataxa de 100% pentru volumele care depășesc aceste limite.

Bruegel nu susține că această abordare ar fi lipsită de costuri. O cotă ar putea fi discutabilă din punct de vedere juridic în baza normelor Organizației Mondiale a Comerțului – deși există o oarecare marjă de flexibilitate – și ar aduce profituri suplimentare exportatorilor chinezi. Orice acord, se subliniază, trebuie să aibă un caracter strict temporar.

Investițiile străine ar trebui privite ca o oportunitate de a recupera decalajul, nu restricționate, se mai arată în raport, având în vedere că firmele sud-coreene dețin deja 65% din capacitatea operațională de producție a celulelor de baterii din Europa, iar companiile chineze dețin 55% din capacitatea aflată în construcție.

„Scopul nu ar trebui să fie împiedicarea concurenței cu firmele chineze, ci oferirea unui răgaz producătorilor europeni pentru a recupera decalajul”, concluzionează raportul.