EXCLUSIV. De ce ajung puține echipamente electrice la reciclare. Paradoxul celor 12.000 de puncte de colectare din România

În multe gospodării din România există telefoane vechi, baterii uzate sau mici dispozitive electrice care ajung să fie păstrate în sertare sau aruncate la gunoi. Deși există mii de puncte de colectare în magazine, instituții sau clădiri de birouri, o mare parte dintre aceste echipamente nu ajung în sistemele oficiale de reciclare, potrivit explicațiilor oferite Capital de reprezentanții ECOTIC.

Deși există peste 12.000 de puncte de colectare în sistemul ECOTIC, procentul celor care știu unde pot preda baterii sau echipamente electrice rămâne foarte scăzut. Care sunt principalele cauze ale acestui decalaj între infrastructura existentă și nivelul de informare al populației?

În multe orașe, dar și în numeroase comune, în lanțurile de magazine există recipiente speciale pentru colectarea bateriilor și a deșeurilor de echipamente electrice și electronice de mici dimensiuni. Astfel de puncte de colectare se mai regăsesc și în clădiri de birouri sau instituții publice.

Cu toate acestea, în multe localități există doar magazine mici care nu au implementat astfel de soluții de colectare, chiar dacă comercializează baterii sau echipamente electrice de dimensiuni reduse, precum țigările electronice.

Chiar și în zonele în care aceste recipiente există și sunt vizibile, ele sunt utilizate în principal de persoane pentru care reciclarea reprezintă deja o preocupare importantă.

Un alt obstacol îl reprezintă lipsa centrelor de aport voluntar (CAV), concepute ca soluții integrate pentru colectarea tuturor tipurilor de deșeuri generate în gospodării — atât reciclabile, cât și periculoase, inclusiv echipamente electrice și electronice. Până la dezvoltarea acestor centre, debarasarea corectă a unor echipamente mai voluminoase, precum un televizor vechi, rămâne o provocare pentru majoritatea cetățenilor.

Ce tipuri de echipamente electrice ajung cel mai rar în sistemele de colectare, deși sunt utilizate frecvent în gospodării?

În general, echipamentele de dimensiuni mici și medii ajung cel mai greu în fluxul de colectare. Motivele sunt diverse: multe persoane preferă să le păstreze pentru o eventuală utilizare ulterioară dacă sunt funcționale sau le depozitează în sertare, cutii sau dulapuri, deoarece ocupă puțin spațiu. Multe echipamente mici nu ajung la reciclare pentru că rămân depozitate în gospodării. Este cazul telefoanelor mobile sau al camerelor foto, dispozitive față de care oamenii dezvoltă adesea un atașament emoțional sau care au avut o valoare ridicată la momentul achiziției, motiv pentru care sunt păstrate ani de zile în sertare.

Dimensiunea redusă face, din păcate, și ca unele dintre aceste dispozitive de mici dimensiuni să fie aruncate împreună cu deșeurile menajere.

Pe de altă parte, există și categoria echipamentelor de mari dimensiuni, precum mașinile de spălat sau frigiderele, care uneori nu ajung în sistemele oficiale de colectare și reciclare, ci pe fluxul informal de colectare a fierului vechi. În astfel de situații, echipamentele trec prin procese care nu respectă standardele de protecție a mediului și a sănătății umane.

Această situație este cauzată și de lipsa Centrelor de Aport Voluntar (CAV), care ar oferi cetățenilor o soluție accesibilă pentru predarea corectă a echipamentelor voluminoase. În absența acestor infrastructuri, colectorii informali ajung adesea să preia direct de la domiciliu astfel de aparate, deturnându-le din circuitul oficial de reciclare.

Ce se întâmplă concret cu deșeurile electrice și bateriile după ce sunt colectate și care sunt principalele materiale recuperate prin reciclare?

Toate deșeurile electrice și bateriile predate în punctele de colectare dedicate ajung în fabrici specializate de tratare și reciclare. Acolo, echipamentele sunt demontate, sunt extrași compușii poluanți pentru a fi neutralizați, iar fracțiile sunt separate și expediate către topitorii sau instalații de procesare avansată de unde rezultă materiale care reintră în circuitul economic.

Prin reciclare se recuperează materiale valoroase precum metale feroase și neferoase, aluminiu, cupru, plastic sau sticlă precum și materii prime critice, esențiale pentru producția de noi tehnologii.

România are, de altfel, unul dintre cei mai importanți reciclatori de deșeuri electrice din Europa, care transformă mare parte din aceste deșeuri în resurse ce pot fi reutilizate în industrie.

Există diferențe semnificative între mediul urban și cel rural în ceea ce privește colectarea acestor deșeuri și ce soluții ar putea reduce acest decalaj?

Există diferențe, iar acestea sunt influențate în mare parte de condițiile de locuire și accesul la infrastructură.

În mediul urban, spațiul locativ este adesea mai redus, iar pentru cetățeni devin esențiale două criterii: proximitatea punctului de colectare pentru deșeurile mici și posibilitatea ridicării rapide de la domiciliu în cazul echipamentelor mari.

În mediul rural, situația este diferită: există mai mult spațiu de depozitare, iar echipamentele sunt adesea păstrate mai mult timp sau transferate între gospodării. De asemenea, o parte dintre echipamentele care nu mai sunt utilizate ajung, din păcate, în campanii informale de colectare a fierului vechi.

O soluție eficientă pentru reducerea acestui decalaj, atât în mediul urban, cât și în cel rural, este dezvoltarea centrelor de aport voluntar, unde populația poate preda mai multe tipuri de deșeuri într-un singur loc.

În ce măsură colaborarea cu retailerii și operatorii de salubritate influențează eficiența colectării și ce alte parteneriate ar putea crește volumul de deșeuri electrice reciclate?

Colaborarea cu retailerii este esențială pentru sistemul de colectare, mai ales în contextul în care infrastructura dezvoltată de autoritățile locale este încă insuficientă.

În prezent, rețeaua de retail reprezintă una dintre principalele soluții accesibile pentru populație, în special pentru predarea echipamentelor electrice de mici dimensiuni și a bateriilor. Un procent semnificativ din deșeurile electrice care ajung la reciclare sunt colectate prin intermediul acestor parteneriate.

Extinderea colaborării cu operatorii de salubritate, autoritățile locale și sectorul privat poate contribui semnificativ la creșterea volumului de deșeuri electrice colectate și reciclate.

Ce rol pot avea școlile, instituțiile publice sau companiile private în creșterea gradului de colectare a deșeurilor electrice și bateriilor?

Școlile au un rol extrem de important în educația de mediu și în formarea unor comportamente responsabile. De multe ori, copiii devin un adevărat motor al schimbării în familie și pot influența deciziile legate de reciclare.

Totuși, conștientizarea singură nu este suficientă. Pentru ca aceasta să se transforme în comportament, populația trebuie să aibă acces la soluții clare și ușor de utilizat, iar aici rolul autorităților centrale și locale este esențial.

În cazul companiilor, rolul este unul dublu. Pe de o parte, există companiile care pun pe piață echipamente electrice și baterii, care au responsabilități în cadrul sistemului de Răspundere Extinsă a Producătorului. Pe de altă parte, toate celelalte companii pot contribui prin colectarea responsabilă a propriilor deșeuri electrice și prin susținerea inițiativelor de informare și educare.

În contextul creșterii consumului de electronice, cum vedeți evoluția cantităților de deșeuri electrice generate în România în următorii ani?

La nivel global asistăm la o creștere constantă a numărului de obiecte care conțin componente electrice sau electronice. În ultimii ani a apărut chiar și conceptul de „fast tech”: produse electronice accesibile ca preț, de dimensiuni mici și cu o durată de viață relativ scurtă.

Problema este că multe dintre aceste produse nu sunt percepute de publicul larg ca fiind echipamente electrice, ceea ce face ca ele să nu ajungă întotdeauna în sistemele de colectare și reciclare.

În cazul acestor produse, intervalul dintre momentul punerii pe piață și momentul în care devin deșeuri poate fi de doar câțiva ani. În schimb, pentru celelalte tipuri de echipamente durata de utilizare este mult mai lungă, ceea ce înseamnă că creșterea consumului de acest timp de echipament nu se reflectă imediat în creșterea cantităților de deșeuri generate. Un exemplu relevant sunt panourile fotovoltaice, a căror punere pe piață a crescut accelerat în ultimii ani. Însă, având o durată de viață de 20–30 de ani, cantitățile semnificative de deșeuri provenite din aceste echipamente vor începe să apară abia în deceniile următoare.