EU Kids Act introduce reguli noi pentru rețele sociale, AI, jocuri și magazinele de aplicații. Părinții vor putea controla conturile copiilor

Comisia Europeană va consulta, până la data de 26 noiembrie 2026, copiii, părinții, profesorii și platformele online despre EU Kids Act, propunerea prezentată în luna septembrie pentru creșterea siguranței minorilor pe internet.

EU Kids Act: Ce vor putea controla părinții în conturile copiilor între 13 și 14 ani?

Comisia Europeană colectează opinii cu privire la propunerea de regulament EU Kids Act. Instituția vrea să primească puncte de vedere de la copii, părinți, tutori legali, profesori și alți educatori, dar și de la platformele online vizate de noua legislație.

Perioada în care pot fi transmise opiniile se încheie la 26 noiembrie 2026. Comisia Europeană va rezuma răspunsurile primite și le va prezenta Parlamentului European și Consiliului, pentru a contribui la dezbaterea legislativă.

Propunerea EU Kids Act a fost prezentată de Comisia Europeană pe 17 septembrie. Printre prevederi se numără posibilitatea ca părinții să controleze timpul petrecut de copii pe anumite platforme și contactele acestora, fără a avea acces la conversațiile lor. De asemenea, școlile ar putea emite dovezi digitale privind vârsta elevilor.

Propunerea introduce restricții pentru conturile de pe anumite rețele sociale și platforme video și stabilește obligații de siguranță pentru jocurile online, chatboturile bazate pe inteligență artificială și magazinele de aplicații.

EU Kids Act este, în acest moment, doar o propunere legislativă. Prevederile nu sunt încă aplicabile, iar forma finală a regulamentului va depinde de negocierile dintre Parlamentul European și Consiliu.

Comisia Europeană precizează că inițiativa se bazează pe dovezi publice și pe mai multe tipuri de cercetări și consultări. Printre acestea se află raportul copreședinților Grupului special privind siguranța copiilor în mediul online, consultările cu copii, părinți și educatori, precum și cercetarea realizată în 2026 privind experiențele copiilor în mediul online.

Potrivit Comisiei Europene, EU Kids Act urmărește să crească siguranța copiilor pe internet în întreaga Uniune Europeană prin reguli privind accesul la platformele de comunicare socială, măsuri de siguranță integrate din faza de proiectare, verificarea vârstei cu protejarea vieții private și aplicarea mai eficientă a normelor.

Un înalt oficial al Comisiei Europene a explicat că măsurile nu urmăresc controlarea activității fiecărui individ sau a fiecărei familii. Potrivit oficialului, au fost alese instrumente menite să ofere protecție copiilor, în același timp cu respectarea vieții private.

Cum va fi verificată vârsta pe internet?

Pentru copiii care au împlinit 13 ani, dar nu au încă 15 ani, articolul 6 din propunerea EU Kids Act permite crearea unor conturi cu funcții limitate de către părinți sau tutori, dacă furnizorul serviciului oferă această posibilitate.

Un înalt oficial al Comisiei Europene a explicat că adultul este cel care deschide și supraveghează contul.

„Numai părintele poate crea contul cu funcții limitate. Furnizorul oferă acest lucru, dacă pune la dispoziție această opțiune. Contul aparține părintelui, nu copilului”, a declarat oficialul.

La deschiderea contului ar trebui verificat faptul că minorul a împlinit 13 ani și stabilită responsabilitatea părintească a adultului. După crearea contului, instrumentele de control parental trebuie să rămână active.

„Părintele sau tutorele poate stabili limita zilnică la maximum o oră – poate fi și mai puțin -, poate aproba fiecare contact nou și poate limita și numărul contactelor. De asemenea, administrează setările de siguranță și poate raporta conținutul dăunător”, a explicat oficialul Comisiei Europene.

Controlul parental nu ar include însă accesul la conversațiile copilului.

„Ceea ce nu pot face este să acceseze conversațiile minorului. Acestea sunt protejate. Iar minorul știe că aceste instrumente pentru părinți sunt activate. Așadar, nu există nici control ascuns din partea unui părinte”, a precizat oficialul.

Articolul 20 din propunere prevede că instrumentele de control trebuie să respecte autonomia și viața privată a minorului și să nu îi restrângă în mod disproporționat drepturile. Copilul trebuie, de asemenea, informat atunci când aceste instrumente sunt utilizate.

La rândul său, articolul 6 prevede că părinții trebuie să poată stabili „o limită maximă a timpului dintr-o zi în care serviciul sau sistemul poate fi accesat prin acel cont, care nu poate depăși o oră pe zi”. Formularea se referă la accesul prin contul respectiv, iar proiectul nu descrie explicit un mecanism unic prin care timpul petrecut pe toate platformele să fie cumulat.

Separat, articolul 20 prevede că platformele foarte mari trebuie să permită interoperabilitatea instrumentelor de control parental cu instrumente oferite de terți, în condițiile stabilite de propunere. Cerințele tehnice și operaționale ar urma să fie completate prin acte delegate ale Comisiei Europene.

Pentru copiii sub 13 ani este prevăzută o formă distinctă de acces. Articolul 7 permite accesul la servicii video special concepute pentru această categorie de vârstă, exclusiv prin contul adultului și în condiții restrictive.

Un asemenea acces controlat de părinte sau tutore are loc exclusiv prin contul propriu al acestuia și niciun cont nu este creat pentru minor sau atribuit minorului, arată propunerea.

Textul precizează că accesul este activat și controlat prin instrumentele pentru părinți sau tutori prevăzute la articolul 20 ori prin alte setări de control parental disponibile în contul adultului sau pe dispozitivul acestuia.

Părintele ar trebui să declare vârsta copilului, să poată stabili o durată de acces de maximum o oră pe zi și să poată suspenda accesul în orice moment. Această formă de acces nu poate fi activată pentru copiii cu vârsta sub 3 ani.

Furnizorul trebuie să permită în mod expres utilizarea serviciului de către categoria de vârstă respectivă, să publice o evaluare a impactului și să blocheze conținutul nepotrivit. Comunicarea Comisiei Europene explică faptul că platformele trebuie să ofere un instrument prin care utilizarea contului adultului să poată fi restricționată la servicii adaptate copiilor, atunci când acestea sunt disponibile.

Prevederea nu reprezintă o excepție generală prin care copiii sub 13 ani ar putea folosi fără restricții contul de socializare al părintelui. În acest context, oficialii Comisiei Europene au explicat și diferența dintre verificarea vârstei, denumită „age verification”, și categoria mai largă de mecanisme pentru asigurarea vârstei, denumită „age assurance”.

Verificarea vârstei ar trebui să stabilească, pe baza unor dovezi, dacă utilizatorul a depășit un anumit prag. „Primul sistem răspunde: această persoană are peste 15 ani, de exemplu. Celălalt răspunde: această persoană se află în categoria de vârstă 13–15 ani”, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene.

În propunere, „age assurance” include metode de determinare, estimare sau verificare a vârstei și exclude simpla declarație făcută de utilizator.

Pentru aplicarea pragurilor de acces la rețelele sociale și platformele video vizate de articolul 6, proiectul prevede utilizarea unor soluții europene certificate de verificare a vârstei. Pentru alte obligații de siguranță sunt permise și alte metode, dacă acestea respectă cerințele privind protecția datelor, precizia și nediscriminarea.

Un înalt oficial al Comisiei Europene a explicat că platformele pot alege furnizorul soluției de verificare, cu condiția ca aceasta să fie certificată și să respecte cerințele europene privind protecția vieții private.

„Companiile de social media nu pot avea propriul sistem de verificare a vârstei, ci trebuie să se bazeze pe verificarea vârstei realizată de un terț, pentru a evita orice conflict de interese”, a declarat oficialul.

Articolul 29 prevede utilizarea unei soluții europene de verificare care folosește o atestare a vârstei furnizată de un terț și certificată conform viitoarei scheme europene.

Potrivit oficialului, pot exista atât soluții private, cât și portofele digitale de identitate, cu respectarea specificațiilor comune. Mecanismul descris se bazează pe „zero-knowledge proof”, prin care serviciul primește confirmarea că utilizatorul îndeplinește un anumit prag de vârstă, fără să primească documentele care au stat la baza verificării.

Articolul 28 prevede că „Soluțiile de asigurare a vârstei nu permit identificarea utilizatorului și nici localizarea, urmărirea, țintirea, afișarea de publicitate către acesta sau profilarea sa în niciun scop”.

Datele colectate trebuie limitate la ceea ce este strict necesar pentru verificarea pragurilor de vârstă. În anumite situații, proiectul permite păstrarea unui semnal minimal la nivelul contului, pentru a evita efectuarea repetată a verificării.

Dacă un sistem de operare a obținut un semnal de vârstă conform cerințelor, articolul 29 prevede transmiterea acestuia către serviciile care au nevoie de informație, după obținerea consimțământului utilizatorului.

În cazul în care evaluarea vârstei este greșită, furnizorii ar trebui să ofere utilizatorilor o procedură electronică și gratuită prin care rezultatul să poată fi contestat.

EU Kids Act introduce reguli noi pentru rețele sociale, AI, jocuri și magazinele de aplicații

Oficialii Comisiei Europene au precizat că verificarea vârstei nu presupune ca fiecare copil să dețină un pașaport sau un act de identitate.

„Verificarea vârstei nu înseamnă că fiecare copil trebuie să aibă un act de identitate sau un pașaport”, a declarat un reprezentant al UE.

Acesta a indicat școala drept unul dintre locurile în care poate fi cunoscută vârsta copilului și a descris un posibil mecanism prin care ar putea fi emisă o dovadă digitală.

„Părintele copilului, în acest caz sub 15 ani, solicită o dovadă a vârstei, de exemplu de la școală. Școala emite, prin semnătură digitală, un token anonim, care devine tokenul de verificare a vârstei”, a explicat oficialul.

Școlile sunt prezentate însă doar ca un exemplu de posibil emitent. Propunerea nu stabilește o obligație generală pentru școli de a emite astfel de dovezi. Articolul 31 prevede că statele membre trebuie să asigure mijloacele prin care poate fi obținută dovada vârstei și cel puțin o soluție europeană gratuită de verificare a vârstei.

Există multe puncte în care poate fi organizată emiterea fiabilă a unor asemenea tokenuri. Este responsabilitatea statelor membre, potrivit oficialului citat. Pentru conturile restricționate destinate copiilor cu vârste între 13 și 14 ani trebuie stabilit și dacă adultul care solicită crearea contului exercită responsabilitatea părintească asupra copilului.

În explicațiile referitoare la aceste conturi, oficialul a menționat și o verificare bazată pe declarația adultului, care ar putea fi detaliată ulterior prin reguli suplimentare. Articolul 26 permite utilizarea informațiilor provenite din sisteme oficiale, a unor indicii deja deținute de serviciu și, în condițiile prevăzute de text, a declarației adultului. Atunci când se bazează pe această declarație, furnizorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a verifica exercitarea responsabilității părintești.

Articolul 31 prevede, de asemenea, existența unui mijloc electronic gratuit de atestare care să nu dezvăluie alte informații decât confirmarea existenței responsabilității părintești. Propunerea include alternative pentru persoanele care nu pot utiliza documentele standard și prevede măsuri de accesibilitate pentru familiile cu competențe digitale reduse, persoanele cu dizabilități și cele aflate în situații vulnerabile.

Întrebați despre posibilitatea ca o dovadă anonimă să fie transmisă unei alte persoane, oficialii au recunoscut că implementarea sistemului nu poate elimina toate modalitățile de ocolire a regulilor.

„Acceptăm, cel puțin inițial, o marjă de eroare acceptabilă în implementare”, a declarat oficialul.

El a legat această limită de modul în care este conceput sistemul pentru protejarea vieții private.

„Atunci când accepți să proiectezi un sistem care protejează viața privată, accepți și că unii copii ingenioși vor avea idei”, a explicat acesta.

Oficialul a precizat că mecanismul nu urmărește supravegherea permanentă a utilizatorilor.

„Nu este vorba despre controlarea fiecărui individ, a fiecărei familii și a ceea ce fac. De aceea, toate instrumentele sunt concepute cu un nivel foarte ridicat de protecție a vieții private”, a declarat acesta.

Analiza de impact care însoțește propunerea discută și posibilitatea ocolirii restricțiilor, precum și riscul ca utilizatorii să migreze către servicii care nu intră sub incidența regulilor privind vârsta minimă.

În cazul chatboturilor bazate pe inteligență artificială, regimul propus este diferit de cel aplicabil conturilor personale de pe rețelele sociale.

„Companiile sunt cele care stabilesc limita de vârstă”, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene.

În cazul în care serviciul este disponibil minorilor, experiența oferită trebuie să fie adaptată vârstei și să respecte măsurile de protecție prevăzute de propunere.

Articolul 14 prevede că accesul copiilor sub 13 ani la companionii AI și la chatboturile conversaționale generale vizate de regulament trebuie activat și controlat prin instrumentele pentru părinți. Același articol vizează caracteristicile de proiectare și comportamentele sistemului care simulează relații interpersonale și care pot crea dependențe emoționale.

În acest context, sistemul nu ar trebui să folosească informații sau analize provenite din conversațiile anterioare ale minorului în interacțiunile ulterioare, cu excepția informațiilor necesare pentru protejarea siguranței copilului. Oficialul UE a indicat dezactivarea memoriei conversațiilor drept una dintre funcțiile importante avute în vedere.

Pentru chatboturile integrate în rețele sociale, platforme video sau jocuri, articolul 14 prevede că acestea nu trebuie activate automat, afișate în mod proeminent sau promovate către minori. Copiii trebuie să le poată dezactiva cu ușurință.

Oficialii au explicat că regulile se aplică fiecărui serviciu în parte.

„Regulamentul, la fel ca DSA, se aplică serviciu cu serviciu. Nu este un regulament care se aplică firmă cu firmă”, a precizat reprezentantul Comisiei Europene.

Propunerea face diferența între serviciile conversaționale generale, companionii AI și aplicațiile specializate pentru activități profesionale sau industriale. Chatboturile conversaționale generale sunt definite prin capacitatea de a oferi asistență în mai multe domenii și pentru mai multe tipuri de sarcini. Sunt excluse sistemele limitate la un serviciu specializat, o singură sarcină sau un set prestabilit de funcții.

Măsurile propuse nu vizează doar platformele online. Comisia Europeană include și școlile, părinții și societatea civilă în eforturile de protejare a copiilor în mediul digital.

„Interdicțiile sunt importante, în special pentru platforme. Dar este la fel de importantă o schimbare de mentalitate, iar școlile au un rol foarte mare de jucat”, a declarat oficialul.

Comisia anunță și un pachet pentru educație destinat sprijinirii școlilor în dezvoltarea competențelor digitale și de inteligență artificială, creșterea gradului de conștientizare și consolidarea rezilienței minorilor. Pachetul ar urma să includă și pregătirea profesorilor și directorilor de școli cu privire la impactul „Social Media+” asupra sănătății mintale și dezvoltării cognitive.

Documentul menționează cadrul UE-OCDE pentru alfabetizarea în domeniul inteligenței artificiale, strategii ale școlilor pentru bunăstarea digitală și infrastructură educațională sigură. Sunt prevăzute, de asemenea, îndrumări pentru copii, părinți, educatori și școli privind identificarea timpurie a efectelor negative, accesul adecvat vârstei și utilizarea în siguranță a chatboturilor.

Posibilitatea de a avea un cont propriu începând de la 15 ani nu elimină obligațiile de siguranță pentru utilizatorii cu vârsta sub 18 ani. Articolul 9 vizează funcțiile care pot încuraja utilizarea compulsivă sau excesivă, inclusiv consumul neîntrerupt de conținut fără pauze reale și mecanismele care penalizează absența de pe platformă.

Măsurile de limitare și întrerupere a utilizării trebuie concepute astfel încât „să protejeze timpul petrecut la școală și orele esențiale de somn ale minorilor”. Articolul 10 cere acordarea priorității preferințelor exprimate explicit și posibilitatea de a alege cel puțin o variantă de recomandare care nu se bazează pe profilarea utilizatorului.

Articolele 11 și 12 prevăd setări sigure implicite, limitarea vizibilității conținutului publicat de minori și aprobarea contactelor și a adăugării în grupuri. Articolul 15 stabilește protecții pentru jocurile online împotriva utilizării compulsive și a contactelor riscante. Pentru copiii sub 13 ani, accesul la jocurile vizate ar trebui activat și controlat prin instrumentele parentale.

Furnizorii trebuie, de asemenea, să prevină folosirea jocurilor pentru atragerea copiilor către contacte pe alte servicii care le-ar putea pune în pericol siguranța.

În cazul magazinelor de aplicații, articolul 16 prevede clasificarea aplicațiilor în funcție de vârstă și blocarea accesului sau a cumpărării celor nepotrivite pentru categoria de vârstă a utilizatorului. Furnizorii magazinelor de aplicații software nu permit minorilor să acceseze sau să cumpere aplicații software nepotrivite vârstei lor, în conformitate cu sistemul de clasificare pe vârste, arată propunerea.

EU Kids Act include și elaborarea unor coduri de conduită pentru clasificările pe vârste și pentru jocuri. În cazul serviciilor vizate de articolul 6, propunerea prevede identificarea, în termen de șase luni de la aplicarea regulamentului, a conturilor existente ale utilizatorilor cu vârsta sub 15 ani.

Conturile identificate ca aparținând unor utilizatori sub pragul de vârstă sau conturile pentru care vârsta nu poate fi stabilită ar urma să fie dezactivate. Separat, proiectul permite crearea de conturi cu funcții restricționate de către părinți pentru copiii cu vârste între 13 și 14 ani.

Articolul 32 permite evitarea unei verificări suplimentare atunci când furnizorul poate stabili, cu un grad ridicat de încredere, că utilizatorul a atins vârsta minimă. Comisia descrie această abordare drept „verificări proporționale, nu o verificare retrospectivă generalizată a vârstei”.

Comisia Europeană nu intenționează să creeze o structură separată exclusiv pentru aplicarea EU Kids Act.

„Nu vom crea o structură specifică pentru Kids Act. Din motive de eficiență, vom folosi cele două structuri de aplicare existente”, a declarat reprezentantul Comisiei Europene, referindu-se la mecanismele prevăzute de DSA și AI Act.

Investigațiile deja deschise în baza DSA ar urma să continue. Pentru rețelele sociale și platformele video foarte mari vizate de regulament, articolul 5 prevede planuri de conformitate și audituri independente. Acestea ar trebui să beneficieze de expertiză în domenii precum drepturile copilului, pediatrie, psihiatrie infantilă, verificarea vârstei și protecția datelor.

Textul precizează că raportul de audit și reacția Comisiei Europene nu reprezintă, prin ele însele, o constatare a conformității și nu limitează competențele de intervenție ale Comisiei.

În ceea ce privește posibilitatea unei derogări naționale de tip „opt-out”, oficialii au explicat că propunerea urmărește o armonizare maximă în domeniul reglementat.

„Pot statele membre să deroge? Nu. După cum am spus, acesta este un regulament de armonizare maximă, bazat pe articolul 114 din tratat”, a declarat un înalt oficial al Comisiei Europene.

Acesta a precizat însă că textul este în continuare o propunere legislativă și va fi supus dezbaterii și deciziei Parlamentului European și Consiliului.

Când ar putea intra în vigoare EU Kids Act? Negocierile ar putea dura până la un an

Un înalt oficial al Comisiei Europene estimează că negocierile privind propunerea EU Kids Act ar putea dura între opt și 12 luni. Estimarea se bazează pe experiența sa și nu reprezintă un termen oficial.

„Ar putea fi mai repede, ar putea dura puțin mai mult”, a declarat acesta.

Până în prezent, nu a fost stabilită o dată obligatorie pentru încheierea negocierilor.

Potrivit articolului 43 din propunere, regulamentul ar urma să intre în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aplicarea generală ar începe după alte șase luni, în timp ce pentru anumite articole sunt prevăzute termene distincte.

Documentul care însoțește propunerea precizează că beneficiile estimate depind de mai mulți factori, printre care funcționarea sistemului de verificare a vârstei, respectarea obligațiilor de către furnizorii de servicii și aplicarea la timp a noilor norme.

Analiza de impact atrage atenția și asupra posibilității ca unii copii să migreze către alte servicii care nu intră sub incidența restricțiilor. Documentul recunoaște însă că mediul online poate avea și un rol important pentru copii și adolescenți, oferindu-le acces la informații, comunități și forme de sprijin.

Pentru unii copii și adolescenți, mediile online pot oferi acces la informații despre sănătatea mintală, comunități de persoane de aceeași vârstă sau sprijin în situații de criză, care pot părea mai accesibile decât alternativele offline, arată analiza care însoțește propunerea.

În analiza cercetărilor privind accesul timpuriu la mediul online și dificultățile care pot apărea ulterior, documentul face diferența între existența unei asocieri și existența unei „dovezi definitive a unui efect cauzal specific vârstei”.

Pentru sprijinirea copiilor, articolul 33 prevede elaborarea unor strategii naționale și asigurarea accesului gratuit și confidențial la servicii de asistență. În același timp, articolul 19 obligă platformele să pună la dispoziția minorilor mecanisme de raportare accesibile și să acorde prioritate sesizărilor transmise de aceștia, fără întârzieri nejustificate.