Doliu la Inter Milano. A murit unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria Italiei. 565 de meciuri și o carieră dedicată unui singur club

Sandro Mazzola, unul dintre cei mai importanți jucători din istoria lui Inter Milano și fost internațional italian, a murit la vârsta de 83 de ani. Întreaga sa carieră de fotbalist a fost legată de clubul nerazzurro, pentru care a disputat 565 de meciuri oficiale și a înscris 161 de goluri. Campion european cu Italia în 1968, Mazzola a fost unul dintre simbolurile generației „Grande Inter”, care a dominat fotbalul italian și european în anii ’60.

Inter Milano a anunțat moartea lui Sandro Mazzola

Decesul fostului mare fotbalist a fost anunțat sâmbătă, 19 septembrie, de Inter Milano. Clubul, conducerea, stafful tehnic și jucătorii au transmis condoleanțe familiei celui care a rămas legat de culorile nerazzurre întreaga sa viață.

Mazzola era considerat unul dintre marile simboluri ale clubului italian, iar Inter l-a descris drept unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istorie, nu doar din istoria echipei din Milano.

„Sandro Mazzola a fost unul dintre cei mai mari fotbalişti din istorie. Nu doar în istoria Nerazzurri”, a transmis Inter.

Clubul a subliniat și legătura neîntreruptă dintre fostul internațional italian și echipa la care a crescut și pentru care și-a petrecut întreaga carieră.

„El a fost istoria clubului Inter: s-a alăturat clubului încă de când era copil şi nu l-a părăsit niciodată.”

Născut pe 8 noiembrie 1942, Mazzola ar fi împlinit 84 de ani în luna noiembrie.

Fiul lui Valentino Mazzola și tragedia care i-a marcat copilăria

Destinul lui Sandro Mazzola a fost legat de fotbal încă din primii ani de viață. Tatăl său, Valentino Mazzola, a fost căpitanul legendarei echipe Grande Torino și internațional italian.

Sandro avea numai șase ani când tatăl său a murit în tragedia aviatică de la Superga, din 4 mai 1949. Avionul în care se afla echipa Torino s-a prăbușit în apropierea orașului, la întoarcerea dintr-o deplasare la Lisabona.

Mazzola a crescut astfel purtând nu doar numele unui mare fotbalist, ci și moștenirea uneia dintre cele mai dramatice pagini din istoria fotbalului italian.

Inter amintește că Giuseppe Meazza și Benito Lorenzi s-au numărat printre oamenii care l-au format în perioada petrecută la juniorii clubului. Fotbalul avea să devină pentru Mazzola drumul prin care și-a construit propria identitate, independent de uriașa reputație a tatălui său.

Un debut neobișnuit împotriva lui Juventus și un eșec cu 9-1

Debutul lui Sandro Mazzola în fotbalul mare a venit într-unul dintre cele mai neobișnuite meciuri din istoria lui Inter.

Pe 10 iunie 1961, la numai 18 ani, a fost trimis pe teren împotriva lui Juventus. Inter a folosit atunci o formație alcătuită din tineri, într-un context tensionat provocat de decizia privind rejucarea partidei cu formația din Torino.

Mazzola susținuse un examen școlar înainte să plece spre Torino pentru partidă.

Juventus a câștigat cu 9-1, însă singurul gol al lui Inter a fost înscris chiar de tânărul Sandro Mazzola, din penalty.

În loc să rămână imaginea unei înfrângeri uriașe, acel meci a devenit punctul de plecare al unei cariere care avea să-l transforme într-unul dintre cei mai importanți jucători din istoria clubului.

A devenit unul dintre oamenii esențiali ai „Grande Inter”

Ascensiunea lui Mazzola a coincis cu una dintre cele mai importante perioade din istoria lui Inter. Sub conducerea lui Helenio Herrera, formația milaneză a devenit una dintre marile forțe ale fotbalului european.

Mazzola putea evolua atât în apropierea atacului, cât și mai retras, iar contribuția sa nu s-a limitat la goluri. A devenit unul dintre oamenii centrali ai echipei în care evoluau, printre alții, Giacinto Facchetti, Tarcisio Burgnich, Luis Suárez și Mario Corso.

În tricoul lui Inter, Mazzola a cucerit patru titluri de campion al Italiei, două Cupe ale Campionilor Europeni și două Cupe Intercontinentale.

Palmaresul său cu Inter cuprinde astfel opt trofee majore.

Două goluri împotriva lui Real Madrid în finala Cupei Campionilor

Unul dintre momentele definitorii ale carierei sale a venit în 1964.

Inter disputa la Viena finala Cupei Campionilor Europeni împotriva lui Real Madrid, echipă în care evoluau nume uriașe ale fotbalului, precum Alfredo Di Stéfano și Ferenc Puskás.

Formația italiană s-a impus cu 3-1, iar Mazzola a înscris de două ori. Victoria a adus prima Cupă a Campionilor Europeni din istoria lui Inter.

Un an mai târziu, Inter a câștigat din nou competiția, confirmând dominația europeană a generației conduse de Helenio Herrera.

Mazzola a avut performanțe individuale importante în aceeași perioadă. A fost golgheterul Seriei A în 1965, cu 17 goluri, și golgheterul Cupei Campionilor în 1964, cu șapte reușite.

565 de meciuri și 161 de goluri pentru o singură echipă

Sandro Mazzola a rămas fidel lui Inter pe toată durata carierei sale de senior.

Statisticile oficiale ale clubului consemnează 565 de apariții și 161 de goluri în meciurile oficiale. Dintre acestea, 418 partide și 116 goluri au fost în competițiile interne de campionat, 67 de apariții și 21 de goluri în competițiile europene, iar alte 80 de meciuri și 24 de goluri au venit în Cupa Italiei și celelalte competiții interne contabilizate de club.

Cu cele 161 de reușite, Mazzola ocupă locul al cincilea în clasamentul actual al celor mai buni marcatori din istoria lui Inter, după Giuseppe Meazza, Alessandro Altobelli, Lautaro Martinez și Roberto Boninsegna.

Cariera sa la Inter s-a încheiat în 1977, după 17 sezoane petrecute la nivel de seniori în culorile nerazzurre.

Campion european cu Italia și finalist la Mondialul din 1970

Performanțele lui Mazzola nu s-au limitat la fotbalul de club. El a făcut parte și dintr-o generație importantă a naționalei Italiei.

În 1968, Italia a câștigat Campionatul European, iar Mazzola a făcut parte din lotul care a adus trofeul.

Doi ani mai târziu, la Cupa Mondială din Mexic, Italia a ajuns până în finală. Turneul a rămas celebru și prin alternarea lui Mazzola și Gianni Rivera în componența echipei, cei doi fiind printre marile vedete ale fotbalului italian din acea perioadă.

Italia a pierdut finala în fața Braziliei, însă parcursul din Mexic a rămas unul dintre reperele carierei internaționale a lui Mazzola.

Performanțele sale au fost recunoscute și individual. În 1971, Sandro Mazzola a terminat pe locul al doilea în clasamentul Balonului de Aur, în urma lui Johan Cruyff.

A rămas alături de Inter și după retragere

Retragerea din 1977 nu a însemnat despărțirea lui Mazzola de clubul care îi marcase întreaga carieră.

Fostul fotbalist a continuat să activeze în conducerea lui Inter, inclusiv ca director sportiv. Ulterior a ocupat o funcție similară și la Torino, clubul cu care numele tatălui său, Valentino Mazzola, rămâne indisolubil legat.

Inter amintește și contribuția sa din afara terenului la diferite momente din istoria modernă a clubului. Printre acestea se numără revenirea lui Walter Zenga la Milano și implicarea în demersurile care au precedat transferul brazilianului Ronaldo la Inter.

Legătura sa cu clubul a continuat până în ultimii ani. Mazzola revenea la sediul lui Inter și la baza de pregătire de la Appiano Gentile, unde discuta inclusiv cu jucătorii generațiilor actuale.

În mai 2024, a fost prezent pe teren la celebrarea celui de-al doilea „star” al lui Inter, alături de Gianfranco Bedin și Gianfranco Cappellini, reprezentând generația care adusese primul astfel de simbol clubului.

Sandro Mazzola a intrat în Hall of Fame-ul lui Inter

Locul său în istoria formației milaneze a fost oficializat și prin includerea în Hall of Fame-ul Inter.

Mazzola a intrat în Hall of Fame în ediția din 2022, la categoria mijlocași, alături de alte nume care au marcat istoria clubului.

Pentru Inter, moștenirea sa depășește însă cifrele, golurile și trofeele. Clubul a amintit, în mesajul publicat după moartea fostului jucător, dorința pe care Mazzola spunea că o are în privința felului în care va rămâne în memoria oamenilor.

„Vedeta cu mustaţă a strălucit pe teren şi continuă să strălucească şi astăzi. Aşa cum spunea adesea, avea o singură dorinţă finală: să fie amintit ca un om bun, cineva care continuă să lupte chiar şi atunci când victoria este imposibilă, aşa cum s-a întâmplat în acel meci cu scorul de 9-1”, a transmis Inter.