Fifor, avertisment privind cele aproape 16 miliarde de euro prin SAFE: De noi depinde ce le vom lăsa celor care îl vor rambursa

Mihai Fifor atrage atenția asupra schimbărilor care se conturează în arhitectura de securitate a Europei și asupra modului în care România ar trebui să profite de această perioadă. Într-o analiză pornită de la discursul despre Starea Uniunii Europene susținut de Ursula von der Leyen, social-democratul pune accent pe finanțarea de aproape 16 miliarde de euro prin SAFE și susține că miza pentru România trebuie să depășească simpla achiziție de tehnică militară.

Europa își caută o nouă arhitectură de securitate

Mihai Fifor a analizat discursul despre Starea Uniunii Europene susținut de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Strasbourg, pe 16 septembrie. În opinia sa, mesajul transmis de șefa Executivului comunitar trebuie privit mai ales din perspectiva direcției în care se îndreaptă Europa într-un context geopolitic schimbat.

„Prea ușor pare că am trecut peste discursul despre Starea Uniunii Europene susținut de Ursula von der Leyen, la Strasbourg, în 16 septembrie, preocupați, cum era poate și firesc, de zgomotul tot mai puternic de pe malurile Dâmboviței. Merită însă să revenim la el.

Există discursuri care inventariază priorități și există discursuri care încearcă să surprindă schimbarea unei epoci. Iar discursul președintei Comisiei Europene trebuie citit mai ales în această a doua cheie. Este, înainte de toate, un discurs de direcție. Nu oferă răspunsuri definitive și nu rezolvă peste noapte vechile dileme de securitate ale Europei, dar indică limpede sensul în care aceasta încearcă să se reașeze într-o lume profund schimbată. Iar diagnosticul de la care pornește Ursula von der Leyen este greu de ignorat: lumea pentru care au fost construite multe dintre mecanismele europene de securitate nu mai există.”

Fifor arată că una dintre marile probleme strategice ale Europei din ultimele decenii a fost găsirea unei formule prin care apărarea europeană să fie consolidată fără ca aceasta să ducă la dublarea NATO, la fragmentarea resurselor sau la slăbirea legăturii transatlantice.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat însă datele acestei dezbateri. Atacurile cibernetice, sabotajul, operațiunile de influență, atacurile asupra infrastructurii critice și incursiunile cu drone au creat, potrivit analizei sale, o zonă între pace și războiul convențional.

Un „Articol 4 european” pentru amenințările hibride

Una dintre propunerile prezentate de Ursula von der Leyen este o nouă Strategie Europeană de Securitate. Președinta Comisiei Europene a vorbit, de asemenea, despre un protocol european pentru amenințările hibride și despre ideea unui mecanism asemănător unui „Articol 4 european”.

Acesta ar putea fi utilizat atunci când securitatea unui stat membru este amenințată sub pragul unei agresiuni armate, astfel încât țările UE să se poată reuni pentru coordonarea unui răspuns.

Fifor atrage atenția că NATO are deja Articolul 4, care permite consultări între aliați atunci când integritatea teritorială, independența politică sau securitatea unui stat membru este amenințată. În acest context, raportul dintre noile instrumente europene și NATO devine esențial.

„Von der Leyen este, desigur, conștientă de această linie fină. În discurs insistă asupra cooperării cu NATO și vorbește despre noile instrumente europene ca fiind aliniate cu Alianța. Iar aceasta este o distincție esențială. Europa are nevoie de o capacitate mai mare de acțiune, dar nu are nevoie de două sisteme concurente de securitate. Valoarea adăugată a Uniunii poate apărea tocmai în acea zonă gri în care răspunsul nu este exclusiv militar și în care UE dispune de instrumente economice, financiare, diplomatice, cibernetice și de reglementare pe care NATO nu a fost construită să le utilizeze.”

Europa trece de la mai mulți bani la mai multă capacitate de apărare

O altă schimbare importantă remarcată de Fifor privește modul în care Europa abordează investițiile în apărare. Discuția nu mai este doar despre sumele cheltuite, ci și despre capacitatea militară obținută cu acești bani.

Ursula von der Leyen a vorbit despre apărare aeriană și antirachetă, transport strategic, realimentare în zbor, spațiu și cyber, dar și despre un nou instrument european pentru capabilitățile strategice de sprijin, aliniat cu NATO.

„Aici se află una dintre vulnerabilitățile structurale ale Europei. Nu este suficient să cumperi tancuri, avioane, drone și muniție. Trebuie să poți vedea, transporta, alimenta, proteja, comunica, comanda și susține forțele.

Într-o singură frază, aceasta este poate una dintre cele mai importante transformări sugerate de discurs: Europa încearcă să treacă de la mai mulți bani pentru apărare la mai multă capacitate de apărare.”

Mesajul lui Fifor pentru România: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”

Social-democratul susține că discursul Ursulei von der Leyen trebuie analizat cu atenție și din perspectiva României, în condițiile în care schimbările de securitate de la nivel european pot aduce atât obligații, cât și oportunități.

„De pildă, pentru România, cheia în care trebuie citit și înțeles discursul trebuie să fie cu totul alta decât cea a superficialității abordării de tip „just another political speech”. După care să revenim liniștiți la rutina noastră dâmbovițeană. Putem și așa. Dar vom fi ratat o nouă șansă de a înțelege clar mesajul: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.

Pentru că tocmai discursurile de direcție trebuie citite dincolo de evenimentul politic al zilei. Ele spun mai puțin despre ziua de astăzi și mult mai mult despre lumea pentru care trebuie să te pregătești mâine.

Istoria se derulează amețitor în jurul nostru. Depinde de noi dacă vrem să fim între cei care dau ritm istoriei sau între cei care doar resimt vibrațiile acesteia, de pe poziții mereu periferice.”

România, aproape 16 miliarde de euro prin SAFE

În acest context, Fifor aduce în discuție finanțarea de aproape 16 miliarde de euro de care România beneficiază prin instrumentul SAFE. El insistă asupra faptului că este vorba despre un împrumut și că utilizarea acestor bani trebuie privită pe termen lung.

„Deocamdată, România are un împrumut uriaș de dus în spate prin SAFE. Împrumut. Aproape 16 miliarde de euro. Bani pentru care, în linii mari, s-au asumat contracte.”

În opinia sa, contextul geopolitic face necesară modernizarea Armatei României.

„Miza este, desigur, înzestrarea cu tehnică modernă, pentru a dezvolta capabilități imperios necesare Armatei României. Geopolitica momentului nu doar dovedește necesitatea. O cere imperativ. Și numai cineva desprins de realitate sau rău intenționat poate contesta nevoia urgentă, imediată de modernizare și înzestrare a Armatei României.”

Fifor: Nu doar achiziții. România trebuie să dezvolte capacități de producție

Mihai Fifor consideră că problema esențială nu este doar cumpărarea de echipamente militare. România ar trebui să folosească investițiile și pentru revitalizarea industriei, atragerea de tehnologie și dezvoltarea unor capacități proprii de producție.

„Ceea ce tinde însă să fie, ca de obicei, trecut în plan secund este, de fapt, fondul problemei: dezvoltarea și revitalizarea unor capacități de producție bazate pe transfer de tehnologie, know-how și inovare. Nu doar achiziții. Miza asta este, dacă România vrea să conteze în arhitectura de securitate, economică și politică despre care vorbește cu subiect și predicat președinta Comisiei Europene.”

Fifor susține că România trebuie să decidă dacă va avea un rol activ în această nouă configurație europeană.

„Sigur, putem rămâne în apatia care caracterizează prezența politică românească în plan extern, care tinde să dilueze orice atu strategic geopolitic. Sau putem redeveni jucători.

Pentru asta trebuie însă o politică externă onestă, cu tușe ferme, dublată de dovada profesionalismului, corectitudinii și predictibilității politicilor interne menite să dezvolte sănătos industrii strategice pentru țară.”

Social-democratul avertizează și asupra responsabilității pe termen lung generate de împrumuturile contractate în prezent.

„Deocamdată, pare doar că suntem cei care s-au împrumutat cu o sumă uriașă la bancă, promițând o viață mai bună pe termen lung familiei născute sau încă nenăscute, chemată să trudească pentru a rambursa împrumutul.

De noi depinde ce le vom lăsa celor care îl vor rambursa.”

Propunere pentru un Consiliu European de Securitate

O altă propunere analizată de Fifor este crearea unui Consiliu European de Securitate. Formatul ar putea reuni liderii statelor Uniunii Europene și parteneri considerați esențiali pentru securitatea continentului, precum Regatul Unit, Canada, Norvegia și Ucraina.

Fifor subliniază că von der Leyen nu a prezentat deocamdată arhitectura instituțională, atribuțiile sau mecanismele de decizie ale unui asemenea organism.

„Un asemenea format ar putea crea o punte politică între Uniunea Europeană și partenerii fără de care o arhitectură europeană de securitate credibilă este greu de imaginat. Tocmai de aceea va conta enorm cum va fi definit raportul său cu NATO. Dacă va deveni realitate, valoarea lui nu ar trebui să stea în duplicarea structurilor Alianței, ci în capacitatea de a aduce la nivel politic, în jurul aceleiași mese, actorii esențiali ai securității continentului.”

Privite împreună, propunerea privind un „Articol 4 european”, noua Strategie Europeană de Securitate, dezvoltarea capabilităților strategice și posibilul Consiliu European de Securitate indică, în analiza lui Fifor, încercarea de conturare a unei noi arhitecturi europene de securitate.

„Europa a început să o caute”

Fifor precizează că discursul de la Strasbourg nu oferă încă soluții definitive. Unele dintre propunerile prezentate vor presupune negocieri între statele membre, iar raportul dintre noile instrumente europene și NATO va trebui stabilit cu atenție.

„Tocmai de aceea, poate cea mai importantă concluzie nu este că Europa și-a găsit deja noua arhitectură de securitate. Europa a început să o caute.”

În finalul analizei sale, Mihai Fifor subliniază că poziția pe care România o va avea în această transformare va depinde inclusiv de capacitatea sa de a valorifica oportunitățile economice, industriale, politice și strategice.

„Într-o lume în care vechile certitudini se destramă cu o viteză amețitoare, diferența dintre statele care vor conta și cele care vor rămâne la periferie nu va fi dată doar de geografie, de dimensiune sau de banii pe care îi pot cheltui. Va fi dată și de capacitatea lor de a înțelege la timp schimbarea, de a-și defini interesele și de a transforma oportunitățile istorice în putere economică, industrială, politică și strategică. Lucru perfect valabil și pentru România.

Istoria se scrie oricum.

Întrebarea este cine participă la scrierea ei și cine se mulțumește să o citească după ce a fost scrisă.”