Documentul S1 și Cardul European de Sănătate (CEASS): ce alegi și când? Un ghid complet pentru românii care călătoresc sau se stabilesc în străinătate
Un număr tot mai mare de români lucrează, studiază sau își stabilesc reședința în alte state din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European, Elveția sau Marea Britanie. În acest context, înțelegerea diferențelor dintre Documentul Portabil S1 și Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS) devine esențială pentru accesul corect la servicii medicale în străinătate.
Cele două instrumente au scopuri distincte – unul destinat persoanelor care se mută într-un alt stat, celălalt celor care călătoresc temporar – iar procedurile de obținere trec prin casele teritoriale de asigurări de sănătate.
Un ghid publicat de Taxland detaliază funcțiile fiecărui document, modul de utilizare și impactul financiar asupra sistemului românesc de sănătate.
Documentul Portabil S1, destinat persoanelor asigurate în România, dar care locuiesc sau muncesc într-un alt stat membru
Documentul Portabil S1 este mecanismul care permite persoanelor asigurate în România, dar care locuiesc sau muncesc într-un alt stat membru, să fie înscrise în sistemul public de sănătate al țării respective și să primească servicii medicale în aceleași condiții ca localnicii.
El se adresează salariaților, PFA-urilor, funcționarilor publici, pensionarilor care și-au stabilit reședința în alt stat, lucrătorilor frontalieri, dar și membrilor lor de familie.
Un exemplu ilustrativ este cel al persoanelor detașate cu formular A1, care, pentru perioade mai lungi, pot necesita emiterea unui S1 pentru a beneficia de serviciile medicale locale. De asemenea, familiile care se mută împreună pot solicita S1 pentru fiecare membru în parte, astfel încât toți să fie înregistrați în sistemul de sănătate din statul de reședință.
Obținerea documentului S1 presupune depunerea unui dosar la casa de asigurări în evidența căreia persoana este înregistrată în România, fie o casă județeană, fie OPSNAJ.
Actele solicitate variază în funcție de situație: carte de identitate sau certificat de naștere, cerere tip, formular A1 pentru cei care lucrează peste graniță, documente privind statutul de student, dovada reședinței ori documentele de pensionare.
După emiterea documentului, acesta trebuie prezentat autorității competente din statul de reședință, de regulă echivalentul casei locale de sănătate, instituție care va înregistra persoana în sistem și îi va emite propriul card național de sănătate. Odată înscris în acel sistem, asiguratul beneficiază de servicii medicale decontate de România, dar conform regulilor țării în care locuiește.
Este important de subliniat că Documentul Portabil S1 nu acoperă tratamente planificate în străinătate. Pentru acest tip de intervenții există formularul S2, care presupune aprobări prealabile din partea casei de asigurări din România.
Totodată, deținerea S1 nu anulează calitatea de asigurat în România; persoana rămâne în continuare acoperită de sistemul românesc, iar costurile serviciilor medicale furnizate în statul de reședință sunt ulterior decontate de CNAS.
Cardul European de Sănătate este destinat exclusiv șederilor temporare în afara României
În contrast cu S1, Cardul European de Sănătate (CEASS), cunoscut și sub denumirea de EHIC, este destinat exclusiv șederilor temporare în afara României. Acest card gratuit permite accesul la îngrijiri medicale necesare în sistemul public al statului vizitat, în aceleași condiții ca pentru cetățenii acelui stat.
În general, CEASS este suficient pentru persoanele aflate în vacanțe, delegații, mobilități scurte, vizite la rude sau alte călătorii de durată limitată. Cardul acoperă inclusiv situațiile în care apar probleme neașteptate legate de boli cronice, sarcină sau naștere, în măsura în care regulile statului respectiv permit acest lucru.
Există însă două limite clare: cardul nu include tratamentul planificat în străinătate și nu acoperă costurile repatrierii, motiv pentru care nu poate substitui o asigurare privată de călătorie.
Pentru a obține CEASS, o persoană trebuie doar să dovedească faptul că este asigurată în sistemul public românesc. Procedura presupune depunerea unei cereri, însoțită de copia actului de identitate, la casa teritorială de sănătate, fie fizic, fie online. Cardul este emis, de regulă, în aproximativ o săptămână și are o valabilitate de doi ani.
Pentru pensionarii de peste 65 de ani, perioada de valabilitate se extinde la zece ani. Atunci când cardul nu poate fi emis în timp util, autoritățile pot elibera un Certificat Provizoriu de Înlocuire (CIP), cu aceeași valoare juridică în sistemele de sănătate europene. Costul cardului este suportat integral de stat, prin FNUASS, astfel încât persoanele asigurate nu plătesc nimic.
Datele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din România
Diferențele între cele două instrumente se reflectă și în raportările oficiale ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru anul 2024. Dacă pentru Documentul Portabil S1 au fost emise 7.098 de formulare, numărul Cardurilor Europene a fost de peste 388.000, la care se adaugă aproape 13.000 de certificate provizorii.
Această discrepanță este explicată prin faptul că mult mai multe persoane călătoresc temporar decât se stabilesc cu reședința într-un alt stat. În schimb, în ceea ce privește costurile decontate, raportul se inversează: pentru serviciile acordate în baza CEASS în timpul șederilor temporare, România a achitat aproape 381 de milioane de lei, în timp ce pentru persoanele înregistrate cu S1 în alte state membre, decontările au depășit 739 de milioane de lei.
Experții CNAS arată că diferența importantă provine din faptul că S1 presupune acoperirea completă a serviciilor medicale pentru o durată îndelungată, specifică persoanelor stabilite în străinătate, în timp ce CEASS se limitează la episoade medicale apărute pe durata unor călătorii scurte.
Așadar, alegerea documentului corect depinde strict de scopul și durata prezenței în alt stat european.
Persoanele care se mută, lucrează, își stabilesc domiciliul sau sunt pensionari într-un alt stat UE/SEE/Elveția/UK au nevoie de S1 pentru a avea acces complet la sistemul public local.
În schimb, pentru situații de tipul turismului, mobilităților scurte, delegațiilor sau vizitelor familiale, CEASS este documentul adecvat.
