Deficitul sistemului de pensii, o „catastrofă bugetară”
Andrei Caramitru a atras atenția, într-o postare pe conturile de socializare, că deficitul sistemului de pensii reprezintă o „catastrofă bugetară”, afirmând că o parte semnificativă, aproximativ 1,5% din PIB, provine din pensiile speciale.
El a susținut că extinderea pensionărilor anticipate și acordarea de beneficii nejustificate prin diverse certificate reprezintă o formă de abuz care „distruge țara”. Caramitru a subliniat că, fără reforme urgente, sistemul se îndreaptă spre un colaps inevitabil.
„Catastrofa bugetară. Pe scurt – deficitul sistemului de pensii e acum 2.5% din PIB (dintre care 1.5% vine din pensii speciale). Și va crește la 5% din cauza situației demografice și a ieșirii la pensie a decrețeilor. Adică faliment total și inevitabil.
E o crimă – distruge țara – chestia cu pensiile speciale și cu pensionarea anticipată pentru oricine care își ia pe șpagă certificate de orice fel (pentru „handicap” care nu există sau altceva).
V-o spun direct și clar. Dacă continuăm cu nebuniile astea țara asta nu va mai exista. Cine se luptă pentru pensii speciale comite crimă contra țării”, a transmis Andrei Caramitru.
Sistemul public, sub presiune din cauza îmbătrânirii populației
Analiza realizată de specialiștii Romanian Economic Monitor (RoEM) din cadrul UBB-FSEGA arată că România se află într-o zonă de risc major în privința sustenabilității sistemului public de pensii. Factorii principali sunt îmbătrânirea accelerată a populației, migrația forței de muncă și gradul ridicat de muncă informală.
Economiștii explică faptul că, în pofida reformelor recente — precum introducerea indexării automate și egalizarea vârstelor de pensionare — presiunile asupra bugetului public cresc constant. În lipsa unor măsuri suplimentare, finanțarea pensiilor va continua să depindă masiv de transferurile de la bugetul de stat, ceea ce amplifică dezechilibrul fiscal.
Béla-Gergely Rácz, prodecan al UBB-FSEGA, a explicat că actualul sistem „pay as you go” devine tot mai dificil de susținut. Chiar și cu un buget echilibrat, spune el, ar fi nevoie de măsuri corective pentru a limita presiunile viitoare.
„România a făcut pași importanți pentru corectarea dezechilibrelor sistemului public de pensii: mecanisme automate de indexare, egalizarea vârstelor de pensionare și recalcularea drepturilor. Într-o perioadă în care în România cresc costurile de finanțare a datoriei publice și deficitul bugetar, iar în paralel se dublează deficitul fondului de pensii, se creează o povară dublă: pe de o parte, statul trebuie să încerce să majoreze veniturile și să reducă o serie de cheltuieli bugetare, iar pe de altă parte se confruntă cu o creștere constantă a cheltuielilor sociale și a costurilor de finanțare. Cu alte cuvinte, chiar dacă bugetul statului ar fi echilibrat în prezent, ar fi totuși necesare măsuri corective pentru a diminua presiunile viitoare ale sistemului de pensii. În lipsa unor măsuri suplimentare, finanțarea sistemului de pensii va continua să depindă de transferuri masive de la bugetul de stat – o povară dificil de susținută într-un context de consolidare fiscală”, explică Béla-Gergely Rácz.
Proiecțiile arată o dublare a deficitului fondului de pensii
În 2022, cheltuielile cu pensiile publice și speciale au reprezentat 8,5% din PIB, în timp ce contribuțiile au însumat doar 6%. Diferența de 2,5% reprezintă deficitul structural actual, care ar urma să ajungă la 5,4% din PIB în 2047.
Datele din raportul Ministerului Finanțelor privind îmbătrânirea populației arată că, până în 2030, cheltuielile totale cu pensiile vor ajunge la 10,6% din PIB. Abia după 2046 se estimează o ușoară reducere, până la 7,6% din PIB în 2070, ca urmare a reformelor adoptate în 2023.
Raportul dintre contributori și pensionari se deteriorează accelerat
Sustenabilitatea sistemului depinde direct de raportul dintre persoanele care lucrează și cele care primesc pensie. În 2022, România avea 5 milioane de pensionari și aproximativ 7,7 milioane de salariați, potrivit Eurostat.
Proiecțiile arată că, până în 2070, numărul pensionarilor va scădea ușor, dar populația activă va continua să se reducă într-un ritm similar, ceea ce menține presiunea asupra bugetului.
Rata de dependență a sistemului (numărul de pensionari raportat la numărul de angajați) este estimată să crească de la 65% în 2022 la 86% în 2050. Calculată strict pe baza celor care plătesc contribuții, această rată ar putea depăși 95% în 2030. Cu alte cuvinte, un angajat activ ar ajunge să susțină aproape un pensionar, o situație considerată nesustenabilă de economiștii RoEM.
„Această rată oferă o imagine și mai sumbră dacă în numitor nu luăm în calcul toți angajații, ci doar pe cei care plătesc contribuții. În acest caz, valorile estimate ale ratei de dependență a sistemului sunt de 95% în 2030 și de 97% în 2070. Acest lucru, din punct de vedere tehnic, înseamnă că un angajat care plătește contribuții ar trebui să susțină un pensionar din contribuția sa. Cu alte cuvinte, o populație activă tot mai redusă va trebui să susțină un număr tot mai mare de pensionari – un dezechilibru structural alimentat de îmbătrânirea populației, scăderea natalității și emigrarea masivă a forței de muncă după aderarea la UE”, explică Béla-Gergely Rácz.
