Decizia ÎCCJ privind TVA ridică noi semne de întrebare. Specialiștii avertizează asupra unor efecte neclare pentru contribuabili

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție privind TVA ar putea schimba modul în care contribuabilii gestionează soldurile negative de taxă. Deși hotărârea a fost pronunțată pentru a clarifica practica neunitară din instanțe, specialiștii atrag atenția că aceasta poate genera noi incertitudini în relația dintre contribuabili și ANAF.

Experții Crowe România susțin că efectele practice ale deciziei sunt departe de a fi pe deplin lămurite și că numeroase situații concrete ar putea da naștere unor interpretări diferite.

ÎCCJ a stabilit că reportarea soldului negativ de TVA nu este supusă prescripției

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că dreptul unei persoane impozabile de a reporta soldul sumei negative de TVA în deconturile fiscale aferente perioadelor următoare nu este prescriptibil.

Hotărârea stabilește că, atunci când apare un drept de deducere a TVA, contribuabilul are două opțiuni. Prima este solicitarea rambursării TVA de la stat, situație în care intervine termenul general de prescripție și procedurile specifice de verificare fiscală. A doua variantă este reportarea soldului negativ de TVA în deconturile viitoare, pe o perioadă care nu este limitată expres de lege.

Potrivit argumentelor reținute de instanță, această abordare este compatibilă cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu principiile fundamentale ale Directivei TVA, inclusiv cele referitoare la neutralitatea taxei și securitatea juridică.

Specialiștii avertizează că aplicarea practică a deciziei rămâne neclară

Reprezentanții Crowe România consideră că decizia lasă numeroase întrebări fără răspuns pentru contribuabili și autorități.

Dragoș Bădescu, Senior Tax Manager în cadrul companiei, a explicat că, deși în teorie contribuabilii pot reporta la nesfârșit soldurile negative de TVA, nu este clar cum se va aplica această regulă în situațiile în care respectivele sume provin din perioade mai vechi decât termenul general de prescripție de cinci ani.

„Dacă, în teorie, un contribuabil poate reporta la nesfârșit soldul său de TVA, acesta nefiind prescriptibil, în practică însă nu este clar cum va putea fi aplicată această decizie, mai ales în situații unde vorbim de un sold TVA cu o proveniență mai mare de perioada generală de prescripție de 5 ani, iar acestea pot fi multe”, a declarat Bădescu.

Un exemplu îl reprezintă contribuabilii care au avut un sold negativ de TVA din 2019, care nu a fost solicitat la rambursare și care ulterior a fost eliminat din deconturile fiscale pe motiv că ar fi fost prescris. În urma deciziei ÎCCJ apare întrebarea dacă aceste sume pot fi reintroduse în deconturile actuale și utilizate pentru compensarea obligațiilor viitoare de TVA.

Potrivit specialistului, argumentația instanței ar putea susține o asemenea interpretare, însă situația devine mult mai complicată atunci când perioadele respective au fost deja supuse unor inspecții fiscale sau unor rambursări de TVA.

Controale mai lungi și obligații suplimentare pentru contribuabili

Experții atrag atenția și asupra unei alte situații sensibile. Dacă un sold negativ de TVA mai vechi de cinci ani conține sume deduse eronat, se pune problema dacă acesta mai poate fi verificat de ANAF, deși nu a fost niciodată solicitat la rambursare.

În același timp, apar întrebări privind posibilitatea contribuabililor de a corecta aceste solduri și efectele unor astfel de ajustări asupra perioadelor fiscale considerate închise.

În opinia specialiștilor, dacă astfel de solduri vor putea fi verificate și după expirarea termenului obișnuit de prescripție, contribuabilii vor fi nevoiți să păstreze documente justificative pentru perioade mult mai lungi decât cele prevăzute în prezent de legislație.

Acest lucru ar putea conduce la inspecții fiscale mai complexe și mai îndelungate, dar și la costuri suplimentare pentru companii, care vor avea nevoie de sprijin din partea consultanților fiscali și a avocaților.

„Dacă răspunsul la ambele cazuri este da, atunci acei contribuabili care au sold de TVA mai vechi de 5 ani pe care ajung să îl folosească din varii motive. acum vor trebui să păstreze documentele pe perioade mai lungi de timp (mai mult decât prevede legea) și să asigure lizibilitatea lor în cazul în care originalele sunt ținute pe suport hârtie. Totodată și durata inspecțiilor fiscale va fi mai lungă, iar verificările vor dura mai mult, caz în care activitatea de zi de zi a contribuabilului ar putea fi perturbată mai mult timp”, a explicat reprezentantul Crowe România.

Apar întrebări și cu privire la limitele drepturilor ANAF

Decizia ridică și problema limitelor în care ANAF poate stabili obligații fiscale suplimentare.

Specialiștii se întreabă dacă autoritatea fiscală va putea calcula dobânzi și penalități pentru perioade care depășesc termenul de cinci ani și șase luni prevăzut în prezent de legislație sau dacă verificările fiscale se vor putea extinde asupra unor perioade foarte vechi atunci când soldurile respective continuă să fie reportate.

În practică, contribuabilii care au reportat timp îndelungat solduri negative de TVA și le-au compensat cu obligații fiscale ulterioare ar putea deveni subiectul unor controale care să analizeze documente și operațiuni realizate cu mulți ani în urmă.

Crowe România cere clarificări din partea autorităților fiscale

Reprezentanții companiei de consultanță consideră că o poziție oficială a Ministerului Finanțelor sau a ANAF este necesară pentru clarificarea efectelor deciziei.

În lipsa unor instrucțiuni sau modificări legislative explicite, există riscul apariției unor interpretări diferite în cadrul inspecțiilor fiscale și al litigiilor dintre contribuabili și autorități.

Potrivit Crowe România, efectele posibile includ prelungirea controalelor fiscale, întârzieri în rambursările de TVA, presiuni suplimentare asupra personalului ANAF și creșterea costurilor administrative pentru mediul de afaceri.

Specialiștii apreciază că multe dintre întrebările generate de decizia ÎCCJ vor ajunge, cel mai probabil, să fie clarificate treptat prin noi litigii și prin viitoarea practică a instanțelor.