Dan Andronic: USR – Uniunea Slujbelor pentru Rude. Cum se preia puterea în stat

Dan Andronic a comparat USR cu vechea definiție a Partidului Comunist Român, invocată și recent de Victor Ponta, potrivit căreia PCR însemna „Pile – Cunoștințe – Relații”, adică rețeta reală a puterii, și a spus că același tip de mecanisme se manifestă și astăzi, doar sub o altă formă.

USR – Uniunea Slujbelor pentru Rude. Cum se preia puterea în stat

Conform opiniei lui Dan Andronic, USR se prezintă ca un partid dedicat „dezvoltării României pe baze echitabile, prin promovarea integrității, meritocrației și coeziunii sociale, atât în interiorul său, cât și în societatea românească”. Totuși, el consideră că, deși pare progresist, partidul are, istoric, trăsături bolșevice: promovarea membrilor de partid a devenit scop politic principal, cu obiectivul de a acapara puterea. Inițial, USR promitea să elimine pilele și sinecurile, dar acum, spune Andronic, arată mai degrabă ca „Uniunea Slujbelor pentru Rude”, incluzând prieteni și membri de partid.

El remarcă faptul că USR a reușit să obțină 25% din putere în coaliția guvernamentală, deși are mai puține mandate parlamentare, și controlează ministere-cheie și instituții cu influență majoră: Ministerul de Externe cu Oana Țoiu, Apărarea cu Ionuț Moșteanu, Economia cu Radu Miruță, Mediul ca filtru pentru investiții și MIPE, poarta de intrare a fondurilor UE, cu Dragoș Pîslaru.

Dan Andronic critică și numirea recentă a cumnatei lui Cătălin Drulă, Alina-Roxana Gîrbea, ca secretar de stat la MIPE, considerând că exemplifică modul în care USR practică nepotismul „meritocratic”, justificat public de Dragoș Pîslaru prin formula: „Nu e rolul meu să fac investigații despre viața personală a angajaților mei”. Tupeu bolșevic. Pentru că nu sunt angajații lui, ci tovarășii de drum.

Au fost promovați oameni de casă

Conform opiniei lui Dan Andronic, USR nu și-a limitat influența doar la câteva ministere, ci a reușit să cucerească și alte poziții-cheie din aparatul guvernamental. El remarcă că au fost promovați oameni de casă, precum Dan Reșitnec, fost șef de cabinet al lui Dominic Fritz, ajuns secretar general adjunct al Guvernului, sau Cristian-Gabriel Seidler, fost parlamentar, numit secretar de stat la Apărare. La Ministerul Mediului, Elena Tudose a fost instalată ca secretar de stat pe fonduri europene și climă. Prefecturile Bucureștiului, Bacău, Timiș și Botoșani sunt, potrivit lui Andronic, „în cămara cu delicatețuri politice”, demonstrând modul în care partidul și-a consolidat controlul în structurile statului.

Jurnalistul susține că, în timp ce PSD și PNL se află într-un soi de luptă de slăbire reciprocă, USR își extinde cu rapiditate influența în consiliile de administrație ale companiilor de stat. El subliniază că Radu Miruță a „umplut” Avioane Craiova și IOR cu membri USR „provizorii”, numiți discreționar, sub pretextul competenței și urgenței procedurale. Pe aceeași logică, partidul își promovează oamenii și în zona simbolică a controlului asupra „normalității publice”, prin nominalizările la conducerea Radioului și Televiziunii publice, unde a propus membri în consiliile de administrație și urmează să preia șefia Societății Române de Radiodifuziune.

USR preia controlul asupra pârghiilor esențiale ale statului

Dan Andronic susține că, atunci când același partid pregătește preluarea Avocatului Poporului — singura instituție capabilă să exercite presiune asupra Guvernului prin contestarea OUG-urilor — și promovează, prin liderii săi, un discurs tot mai agresiv la adresa structurii actuale a justiției, tabloul devine evident: USR nu mai reprezintă o alternativă la vechiul sistem, ci se conturează ca un nou pol de putere, care, printr-o strategie coerentă și agresivă, preia controlul asupra pârghiilor esențiale ale statului.

Dan Andronic sugerează că USR folosește aceleași metode de acumulare a influenței — sinecuri, promovări de rude, fidelizări politice — ca partidele tradiționale. Diferența, spune el, este că partidul a reușit să facă toate acestea și să evite criticile, aruncând vina pe ceilalți. Denumirea ironică „Uniunea Slujbelor pentru Rude” nu mai este doar o glumă, ci riscă să devină o descriere realistă a unui partid care, deși promitea să schimbe regulile jocului, ajuns la putere le folosește eficient pentru a controla pârghiile reale ale statului.