Cum afectează războiul din Iran dolarul, euro și piețele financiare globale. Cine câștigă și cine pierde

Războiul din Iran generează o presiune semnificativă asupra piețelor financiare, cu burse în scădere, creșterea prețurilor la energie și fluxuri masive către dolarul american, considerat principal activ de refugiu. Închiderea Strâmtorii Ormuz amplifică impactul, favorizând exportatorii de petrol și gaze și afectând moneda euro și economiile dependente de importurile de energie. Evoluțiile vor continua să influențeze diferențele structurale dintre economii și fluxurile valutare globale.

Războiul din Iran și impactul asupra piețelor financiare. Care sunt câștigătorii și pierzătorii pe piața valutară

Războiul din Iran continuă fără un sfârșit clar, iar participanții la piețele financiare încep să ia în calcul un scenariu în care conflictul se prelungește pe parcursul mai multor luni, nu doar săptămâni.

După o reacție inițială relativ calmă, evoluțiile recente au generat un comportament clasic de tip „risk-off”: bursele au scăzut, investitorii s-au îndreptat spre active de refugiu – în special dolarul american – iar prețurile la energie au crescut abrupt, într-un context de volatilitate comparabilă cu episoadele majore de criză din trecut, arată o analiză a firmei globale de servicii financiare Ebury.

Principala sursă de presiune asupra piețelor este închiderea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute globale pentru transportul petrolului. Dacă această situație se prelungește, impactul nu se va limita la creșterea prețului petrolului, ci va genera presiuni inflaționiste suplimentare, va încetini creșterea economică globală și, în unele cazuri, ar putea împinge anumite economii spre recesiune.

Dolarul și monedele de refugiu în contextul geopolitic

În acest context, dinamica valutară este determinată în principal de două forțe: aversiunea globală la risc și expunerea structurală a economiilor la șocurile din domeniul energetic. Dolarul american se conturează drept principalul beneficiar al acestor evoluții. Ca activ de refugiu, el atrage fluxuri masive de capital în perioade de incertitudine geopolitică. În același timp, poziția Statelor Unite ca exportator net de petrol și gaze naturale lichefiate oferă un avantaj suplimentar: creșterea prețurilor la energie susține creșterea PIB-ului, reducând în același timp expunerea la inflația importată.

Alături de dolar, beneficiază indirect și monedele care sunt ancorate sau gestionate strâns în raport cu acesta, în special cele din Orientul Mijlociu. Acestea au fost protejate de volatilitatea care a afectat alte valute emergente, în mare parte datorită rezervelor solide ale statelor din Golf și creșterii veniturilor din exporturile de energie.

În aceeași categorie poate fi inclus și yuanul chinezesc, care, deși nu este formal fixat, este gestionat într-un mod care îl menține aliniat cu dolarul. În plus, China pare relativ izolată de efectele directe ale conflictului, având stocuri semnificative de petrol și surse diversificate de aprovizionare, inclusiv Rusia.

Monedele tradiționale de refugiu, precum francul elvețian și yenul japonez, tind și ele să se aprecieze în perioade de aversiune la risc, însă performanța lor este mai modestă comparativ cu cea a dolarului.

Impactul asupra economiilor exportatoare

Un alt grup de câștigători este reprezentat de economiile exportatoare de petrol și gaze. Închiderea parțială sau totală a Strâmtorii Ormuz creează oportunități pentru furnizorii din afara regiunii Golfului, care pot crește volumele exportate și beneficia de prețuri mai ridicate.

Această situație îmbunătățește balanțele comerciale, crește veniturile bugetare și consolidează pozițiile externe ale acestor economii. Valute precum dolarul canadian, coroana norvegiană sau dolarul australian sunt direct avantajate de această dinamică, alături de alte valute din economii emergente dependente de exporturile de energie.

Lira sterlină ocupă o poziție intermediară. Deși Marea Britanie este importator net de energie, dependența sa de Orientul Mijlociu este mai redusă decât cea a zonei euro, iar structura economică bazată pe servicii oferă un anumit grad de protecție.

În schimb, principalele monede europene, în special euro, se află sub presiune. Zona euro este puternic dependentă de importurile de energie și a fost nevoită să își diversifice lanțurile de aprovizionare după oprirea importurilor din Rusia, ceea ce o face deosebit de expusă la creșterile bruște ale prețurilor petrolului și gazelor naturale lichefiate.

Acest aspect este cu atât mai important cu cât majoritatea statelor europene au intrat în luna martie cu stocuri de gaze neobișnuit de scăzute: aproximativ 30% la nivelul Uniunii Europene, circa 20% în Germania și sub 10% în Țările de Jos.

În acest context, rolul Qatarului devine esențial, acesta reprezentând aproximativ 15% din totalul importurilor de LNG ale Europei, însă oprirea livrărilor sale amplifică presiunea asupra pieței. Ca alternativă, exportatorii de LNG din SUA sunt în poziția de a beneficia semnificativ, în condițiile în care Europa și Asia concurează pentru aceleași resurse.

Perspective pentru moneda americană

Slăbirea euro are efecte de contagiune asupra monedelor din Europa Centrală și de Est, care tind să înregistreze pierderi și mai mari în astfel de contexte. Forintul maghiar s-a dovedit deosebit de vulnerabil, mai ales pentru că Ungaria are una dintre cele mai ridicate ponderi ale importurilor nete de energie în PIB. În plus, forintul fusese una dintre monedele emergente cu cele mai bune evoluții în anul anterior, ceea ce îl face mai expus la corecții într-un mediu de aversiune la risc.

În general, monedele țărilor care sunt importatoare nete de petrol și gaze sunt dezavantajate într-un mediu caracterizat de prețuri ridicate ale energiei. Costurile mai mari ale importurilor acționează ca o taxă suplimentară asupra economiilor, afectând balanțele comerciale, crescând inflația și afectând perspectivele de creștere.

Privind în perspectivă, dacă conflictul persistă, dolarul american va continua, cel mai probabil, să domine, iar diferențele structurale dintre economii – în special cele legate de energie – vor determina câștigătorii și perdanții. În schimb, în cazul unei rezolvări rapide a conflictului, este probabilă o inversare relativ rapidă a fluxurilor către activele de refugiu, ceea ce ar putea duce la o depreciere a dolarului către nivelurile anterioare izbucnirii războiului.