Criza economică din România devine vizibilă. Deficitele și creșterea economică încetinită
România se confruntă cu dezechilibre economice vizibile, generate de consumul ridicat și de politica fiscală relaxată din ultimii ani. Economia a înregistrat în 2024 și prima jumătate a lui 2025 o creștere modestă, în contextul în care cererea internă s-a concentrat pe importuri, iar valoarea adăugată s-a creat în alte economii.
„Când cererea alimentată intern se duce spre producția altor țări, PIB-ul se creează în afara țării noastre, iar în conturile noastre apare cu minus: consumăm, dar nu producem”, explică Cristian Popa.
Dezechilibrul s-a reflectat în deficitul bugetar de 9,3% din PIB, în timp ce economia a crescut doar cu 0,9% anul trecut. Deficitul extern a ajuns la 8,2% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană.
Exporturile nete au tras economia în jos cu aproape trei puncte procentuale, ceea ce ar fi permis o creștere mai ridicată dacă surplusul de cerere ar fi fost acoperit de producția internă.
Cristian Popa subliniază că lipsa unei producții interne suficiente afectează direct prosperitatea: consumăm fără să generăm valoare locală și acumulăm datorie publică.
„Așa am ajuns ca, în pofida unui deficit uriaș de 9,3% din PIB, economia să crească anul trecut doar cu 0,9%. Este efectul clasic al unei cereri interne care depășește cu mult oferta locală: diferența se importă, iar locurile de muncă se creează în alte economii. Nu trebuie să ne mire că deficitul extern a ajuns la 8,2% din PIB – cel mai mare din Uniunea Europeană. Astfel ca nu poți avea un consum sănătos fără o producție sănătoasă; altfel, finanțezi prosperitatea partenerilor comerciali și acumulezi datorie în propriul bilanț”, mai spune el.
Popa: Modelul bazat pe consum și importuri nu mai este sustenabil
Economiștii consideră că modelul bazat pe consum și importuri nu mai este sustenabil. România se află într-un punct în care corecțiile devin inevitabile.
„Să consumi fără să produci este ca și cum ai pune căruța înaintea cailor: merge o perioadă, dar încet și nu te duce prea departe,” afirmă Popa.
În prezent, consumul nu mai alimentează creșterea, iar investițiile încep să preia rolul principal în dinamica economică. Chiar dacă trimestrul IV al anului poate arăta o stagnare, România va încheia anul cu un PIB cu aproximativ 1,3% mai mare față de anul precedent.
Această încetinire controlată, sau „soft landing”, este considerată preferabilă unei corecții bruște, care ar fi dureroasă atât pentru economie, cât și pentru societate.
„În prezent consumul nu mai încălzește economia, iar investițiile încep să ducă greul și să împingă creșterea pe baze mai sănătoase. (…)
Important este însă altceva: puteam fi într-un scenariu de „hard landing”, o corecție dureroasă și bruscă. Nu suntem acolo. Trecem printr-un „soft landing”, o încetinire controlată, necesară după ani de creșteri nesustenabile ale consumului. Nu e un proces plăcut, nici ușor, societatea acceptă greu schimbarea de ritm, dar era inevitabil.
Probabil vom avea doi ani cu creștere economică redusă, doi ani de reașezare pe baze macroeconomice mai sănătoase, cu deficite mai mici, ceva mai echilibrate. Nu sunt ani pierduți. Din contră: în economie, la fel ca la un elastic întins prea mult și eliberat repede, corecțiile bruște pot fi dureroase, sau altfel spus, chiar mai plastic, „cu cât ești mai sus (cu deficitele), cu atât poți să cazi mai tare”, explică specialistul.
România are nevoie de investiții private interne și străine
Pentru relansarea sustenabilă a economiei, România are nevoie de investiții private interne și străine: fabrici noi, centre de cercetare, data centere. Stabilitatea, predictibilitatea și competitivitatea rămân criterii esențiale pentru atragerea capitalului.
„Capitalul curge acolo unde este cel mai bine primit,” subliniază Popa, adăugând că mediul fiscal și reglementările trebuie adaptate pentru a stimula investițiile.
O oportunitate concretă sunt fondurile PNRR, care pot aduce în economie aproximativ 5% din PIB, majoritatea direcționate către investiții. Aceste fonduri au efect multiplicator: stimulează activitatea firmelor, creează locuri de muncă și generează taxe. Popa precizează că aceste sume nu vor fi disponibile la nesfârșit și trebuie utilizate eficient, evitând investițiile inutile sau cu impact economic redus.
Infrastructura, prioritate națională pentru România
Cea mai mare parte a PNRR este alocată infrastructurii. Aproximativ 5,5 miliarde de euro sunt dedicate autostrăzilor, drumurilor și căilor ferate. Potrivit Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, 55% din bugetul acestei componente a fost deja contractat sau plătit pentru lucrări precum tronsonul A7, A1, pasaje rutiere, modernizări ale liniilor feroviare și electrificări.
Popa explică că aceste investiții nu pot fi înlocuite de capital privat, dar sunt esențiale pentru creșterea economică. România are nevoie de infrastructură modernă pentru a susține producția, comerțul și conectivitatea regională. Crearea de drumuri și linii feroviare moderne stimulează ulterior investițiile private, consolidând economia pe termen lung.
Consumul nu mai poate susține creșterea
Popa avertizează că stimularea consumului fără creșterea producției nu mai funcționează: „Fără oferta internă suficientă, fără producție, consumul nu produce nici prosperitate, nici creștere reală, ci doar o senzație, temporară, de bine.” Reluarea stimulării consumului ar anula eforturile actuale și ar menține economia într-un dezechilibru persistent.
Investițiile rămân singura cale sustenabilă pentru dezvoltarea pe termen lung. Fondurile europene nu doar că susțin activitatea economică, dar ajută și la finanțarea unui deficit extern ridicat. Chiar dacă vin cu birocrație și termene stricte, acestea reprezintă cel mai sigur sprijin disponibil pentru România în acest moment.
Consolidarea fiscală și disciplina economică
Credibilitatea programului de ajustare fiscală este importantă pentru investitori, deoarece dobânzile la finanțarea statului depind de percepția acestora. Popa subliniază că orice abatere de la disciplina fiscală sau instabilitate politică poate readuce presiuni majore asupra economiei, inclusiv pierderea ratingului de investiții și fuga capitalului.
Fondurile europene reprezintă, astfel, instrumentul principal de stimulare a economiei, în timp ce disciplina fiscală asigură stabilitatea. Popa consideră că prioritatea guvernului trebuie să fie atragerea efectivă a miliardelor de euro disponibile și implementarea rapidă a proiectelor de investiții, coordonând toate ministerele și autoritățile implicate:
„Creșterea economică de anul viitor stă, în bună măsură, în această ecuație. Iar cheia este, în mod inevitabil, la MIPE, dar ușa se va deschide doar cu un sprijin amplu de la restul ministerelor și autorităților publice.”
