Creșterea impozitelor în 2026 și paralela făcută de Bogdan Glăvan cu liberalizarea prețurilor imediat după Revoluție
Profesorul universitar de economie Bogdan Glăvan a atras atenția asupra efectelor pe care creșterea impozitelor pe proprietăți le-ar putea avea în 2026, amintind de lecțiile dure ale anului 1990.
Potrivit acestuia, liberalizarea prețurilor din 1990 s-a realizat fără ca regimul producției să fie modificat: uzinele statului nu au fost privatizate, retrocedările nu s-au făcut, iar fabricile nu au funcționat sub constrângeri bugetare reale sau cu investiții străine semnificative.
Profesorul a explicat pe Facebook că rezultatul a fost o inflație masivă și expropriere generală, în condițiile în care oferta de bunuri s-a redus și și-a revenit extrem de lent, după un deceniu pierdut.
Această experiență a creat o percepție negativă asupra liberalizării în România, multă lume asociază termenul cu creșterea prețurilor și dificultățile economice, deoarece statul a liberalizat doar prețurile, dar nu și producția.
În consecință, ineficiența și risipa fabricilor de stat s-au transmis direct în prețuri, afirmă Bogdan Glăvan.
Riscuri similare și acum, în 2026, din cauza majorării impozitelor pe proprietăți
Profesorul a subliniat că situația din 2026, cu majorarea impozitelor pe proprietăți pentru al patrulea an consecutiv, ridică aceleași riscuri.
El consideră că, deși unele ajustări fiscale erau justificate, nu este normal ca povara fiscală totală să crească, iar statul să extragă mai mult din resursele cetățenilor fără a se reforma.
Bogdan Glăvan a atras atenția că administrația locală rămâne neschimbată, companiile de stat persistă, iar lucrările publice continuă arbitrar și ineficient, exemplificând cu proiectele supra-contractate, cum ar fi construirea a două stadioane într-un oraș mic.
În plus, sistemele publice de pensii și sănătate rămân falimentare și depind continuu de finanțare, deoarece societatea refuză concurența și privatizarea.
Bogdan Glăvan a concluzionat că urmările acestei situații sunt ușor de anticipat: creșterea poverii fiscale fără reforme reale va perpetua ineficiența și dezechilibrele economice.
Experiența anilor 1990 arată clar consecințele unei liberalizări parțiale, aplicate fără o reformă structurală profundă, subliniază profesorul.
Postarea integrală
„În 1990 s-au liberalizat prețurile fără ca regimul producției să se schimbe, adică fără să se privatizeze uzinele statului, fără să se retrocedeze, fără ca fabricile să funcționeze cu ceea ce în jargon economic se numește „constrângeri bugetare tari”, fără să fie atrași masiv investitorii străini.
Urmarea? Inflație și expropriere generală. Oferta de bunuri s-a redus și apoi și-a revenit lent, foarte lent, după un deceniu pierdut.
În 2026 cresc impozitele pe proprietăți fără ca administrația să se reformeze
Care credeți că poate fi urmarea?
Cele întâmplate în 1990 au creat o imagine proastă „liberalizării”. Ani de zile și chiar și azi multă lume înjură când aude despre liberalizare. Dar știți de ce?
Deoarece cu o floare nu se face primăvară. Deoarece statul a liberalizat doar prețurile, nu și producția; producția era controlată în anii 1990 tot de tovarășii din comunism. Cu alte cuvinte, eroarea a fost aceea că statul a liberalizat puțin, nu mult, că a liberalizat doar parțial, doar prețurile, nu și producția.
Nu avem cum să ne mirăm că au crescut prețurile, deoarece fabricile de stat și-au transmis ineficiența și risipa în prețuri.
În 2026 cresc impozitele, pentru al patrulea an la rând. De fapt, mai corect spus, crește povara fiscală. Fiindcă unele impozite trebuiau să crească, prin simplul fapt că erau zero pentru unii cetățeni. Și e normal ca fiecare să plătească. Ce nu este normal, însă, este să crească povara fiscală, adică pe ansamblu statul să stoarcă mai mult din societate, să bage mâna mai adânc în buzunarul fiecărui cetățean.
În fine. Deci, care credeți că va fi urmarea, din moment ce statul nu s-a reformat?
– administrația locală e tot aia, deci UAT-urile care nu se justifică din punct de vedere bugetar și democratic sunt tot acolo;
– companiile de stat sunt tot acolo
– lucrările publice declanșate arbitrar, nedemocratic și împotriva logicii economice (celebra supra-contractare a „investițiilor”, ex. două stadioane într-un mic oraș) sunt continuate;
– marile sisteme publice, de pensii și de sănătate sunt la fel de falimentare și necesită aprovizionare continuă cu bani, fiindcă societatea românească refuză concurența, refuză privatizarea.
Urmarea e simplu de imaginat, nu trebuie să fi doctor în economie sau altceva”, a scris Bogdan Glăvan pe pagina sa de Facebook miercuri, 7 ianuarie 2026.
