O analiză publicată de Historia arată că acest plan nu a existat. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost descris ca un lider care ar fi făcut o faptă de vitejie în confruntarea cu Nikita Hrușciov, însă adevărul este că opoziția față de ideile lui Valev a fost mai degrabă o lozincă propagandistică, fără rezistență reală.
Planul Valev a fost considerat o amenințare pentru industria românească
Geograful Emil Borisovici Valev a elaborat în realitate planuri pentru industrializarea raioanelor dunărene, cu centrul la combinatul metalurgic de la Galați, care urma să producă patru milioane de tone de oțel pe an. Aceasta ar fi asigurat baza pentru dezvoltarea industriei constructoare de mașini, punând accent pe prelucrarea superioară a fierului pentru realizarea de utilaje și nave.
Valev propunea ca la Galați să se treacă la asamblarea de vapoare pentru lagărul socialist, profitând de poziția strategică pe Dunăre pentru exportul naval. Producția de vapoare civile și militare putea fi vândută pe piața socialistă și chiar pe cea capitalistă, generând valuta necesară economiei. Specialistul sovietic nu urmărea distrugerea combinatului metalurgic de la Galați, care era un simbol al comunismului similar celui de la Magnitogorsk, ci eficientizarea producției prin asamblarea locală a navelor.
„Istoricii români scriu de decenii că a existat un Plan Valev prin care Moscova dorea distrugerea industriei comuniste din România și transformarea acestei părți a lagărului socialist în grânar pentru teritoriile mai avansate în domeniul tehnologiei. Chiar s-a vorbit despre o luptă înverșunată împotriva ideilor promovate de specialistul sovietic de origine bulgară și s-a ajuns la concluzia că Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut o faptă de vitejie prin înfruntarea cumplitului Nikita Hrușciov, un stalinist feroce.
Cei care au lăudat faptele liderului comunist n-au vrut și nici nu pot pricepe că n-a existat vreo opunere reală și că totul a fost o lozincă vândută maselor și care a prins la decenii după desfășurarea evenimentelor din 1964. Geograful Emil Borisovici Valev a scris negru pe alb că trebuie să fie realizată industrializarea raioanelor dunărene din România și pilonul de rezistență urma să fie combinatul metalurgic de la Galați, cel care urma să ofere economiei câte patru milioane de tone de oțel pe an. Aceste livrări ar fi urmat să asigure baza pentru dezvoltarea industriei constructoare de mașini, cea care era în centrul atenției conducerii de partid.
Fierul nu este interesant din punct de vedere economic dacă nu este prelucrat în mod superior prin realizarea de mașini cât mai sofisticate și Valev a precizat că la Galați se putea trece la asamblarea de vapoare pentru lagărul socialist, Dunărea permițând trimiterea la export chiar de nave maritime. Ar fi fost o minune economică această capacitate de producție din moment ce se elimina practic transportul fierului greu de la laminoare până la locul de asamblare”, notează sursa menționată.
Specialistul sovietic dorea dezvoltarea centrelor industriale de pe malul Dunării
Pe lângă Galați, Valev propunea extinderea asamblării de vapoare în centrele de la Drobeta Turnu-Severin și Oltenița pentru nave fluviale. Aceste idei nu reprezentau ridicarea unor șantiere noi, ci valorificarea capacităților existente, eficientizarea economiei și creșterea productivității industriei grele. Specialistul sovietic dorea dezvoltarea centrelor industriale de pe malul Dunării fără a transforma România într-o țară agricolă, ceea ce ar fi atras mase mari de țărani în orașe și ar fi susținut urbanizarea și industrializarea.
„Vapoarele civile și cele militare se puteau vinde bine pe piața socialistă și chiar pe cea capitalistă pentru a se face rost de valuta forte necesară funcționării economiei. Nu credem că menționarea a două uriașe capacități industriale poate să însemne o dorință din partea lui Valev de distrugere a fabricilor ridicate din ordinul centrului de putere de la București. Combinatul metalurgic de la Galați era un simbol al comunismului precum cel de la Magnitogorsk și nu putea scrie cineva din spațiul controlat de Kremlin ceva de rău despre metalurgie.
Șantierul naval din Galați nu era suficient pentru Valev și acesta dorea să se treacă la realizarea de vapoare în centrele de producție de la Drobeta Turnu-Severin și Oltenița pentru unități fluviale. Nu erau idei rele din punct de vedere economic și tocmai acesta era scopul materialului publicat în revista de Geografie. Trebuia să se vină cu idei noi pentru eficientizarea economiei comuniste în lupta înverșunată ce avea drept scop depășirea realizărilor din spațiul capitalist.
Interesant de precizat este că Valev se referă la ceea ce se construia sau exista deja și nu discuta despre ridicarea unor noi șantiere navale după propriile idei. Referirea la cele trei centre de prelucrare a oțelului în vapoare demonstra că specialistul sovietic nu dorea să transforme România populară în țară cultivatoare de porumb și acestea ar fi atras tocmai mase de țărani din mediul rural pentru dezvoltarea celor trei orașe de pe malul fluviului”, mai arată sursa menționată.
Planul Valev, așa cum este prezentat în unele lucrări istorice, nu a existat
Planul Valev, așa cum este prezentat în unele lucrări istorice, nu a existat efectiv. Articolul publicat de Valev în revista de Geografie în 1964 respecta linia de partid și de stat și nu avea scopul de a lansa critici politice la adresa Moscovei. Gheorghe Gheorghiu-Dej a folosit această situație pentru a realiza un joc politic abil, criticând indirect decizii ale lui Hrușciov și sprijinind gruparea Brejnev în lupta pentru putere. După această manevră, din octombrie 1964, subiectul „Plan Valev” a dispărut, iar România a continuat industrializarea raioanelor dunărene sub coordonarea autorităților de la București, fără interferențe semnificative din partea Moscovei.
„Planul Valev discutat de istoricii români n-a existat. Geograful Valev a scris despre dezvoltarea industriei grele și s-a văzut ulterior că întreprinderile de la Galați au colaborat cu cele din spațiul controlat din punct de vedere ideologic. Articolul publicat în anul 1964 era perfect situat pe linia de partid și de stat, autorul universitar nedorind să lanseze teze care să ducă la o vizită în lagărele de prin Siberia.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut ]n 1964 un joc politic abil prin care să critice indirect unele decizii luate de Nikita Hrușciov și astfel să sprijine gruparea Brejnev în lupta pentru putere. Manevra a reușit și din octombrie 1964 nu s-a mai auzit ceva despre zisul Plan Valev. Dacă s-ar fi produs o rezistență din partea grupării Hrușciov, autoritățile de la București ar fi avut scuza că au criticat doar un articol de Geografie economică și nu linia politică a Kremlinului. Putea să fie sacrificat Costin Murgescu, cel care ar fi fost prea îndrăzneț după gustul Moscovei. A ieșit bine pentru centrul de putere de la București și s-a mers tot înainte cu tovarășul Leonid Ilici Brejnev”, subliniază Historia.
