Valev dorea electrificarea României

Geograful sovietic Emil Borisovici Valev a fost dur combătut în anul 1964 pe motiv că ar atenta la integritatea teritorială a patriei socialiste și că ar fi afectat prin idei industrializarea forțată concepută de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Acțiunea dezlănțuită de propaganda de la București la ordinul liderului comunist a fost definită după 1989 drept un mare act de eroism și chiar o dovadă de independență față de Kremlin. Planul Valev a fost atacat cu toate armele intelectuale disponibile de către autori dornici să sublinieze măreața realizare comunistă.

Din păcate, puțini au fost cei care au înțeles ce conține textul elaborat de specialistul sovietic de origine bulgară. Mai grav este că eroii de astăzi nici măcar n-au citit documentul. S-a generalizat până la nivel de manual ideea că se dorea transformarea României într-o țară agricolă, înapoiată, simplă furnizoare de materii prime și alimente ieftine.

Oare să fie adevărat? Nici vorbă! Emil Borisovici Valev susținea folosirea Dunării pentru producerea de energie electrică din belșug și era deosebit de încântat de hidrocentrala de la Porțile de Fier, cea care exploata cel mai bun loc de pe cursul fluviului pentru a obține curent electric necesar modernizării fabricilor prin introducerea motoarelor electrice în procesul industrial.

Industria de vârf nu poate exista fără energie electrică. Hidrocentrala de la Porțile de Fier avea turbine cu o putere de 1.050 MW, dar nu era suficientă pentru a satisface foame de energie a industriei ridicate după reguli politice totalitare.

O altă capacitate de producție era necesară la vărsarea Oltului în Dunăre și această hidrocentrală a fost începută de către Nicolae Ceaușescu în colaborare cu Bulgaria. Mai erau posibile baraje la Cernavodă și la Isaccea sau Tulcea, cele care ar fi utilizat forța volumului de apă.

Care erau opțiunile

Autorul dorea cât mai mult curent electric pentru industrializare și n-a scris un rând împotriva acesteia. Studiul este destul de sumar, bazat pe ceea ce se discuta în epocă, și n-a fost sesizat potențialul hidroelectric al zonei în care se va ridica barajul Porțile de Fier II. Geograful sovietic a analizat numai resursele fluviului și nu s-a arătat interesat de energia râurilor interioare, chiar dacă un curs de apă precum Oltul nu era de neglijat în calcule.

Istoricii de astăzi au fost vrăjiți de propaganda comunistă și n-au mai căutat adevărul. Nici măcar n-au vrut să știe că nici măcar dezvoltarea agriculturii intensive nu se putea realiza fără o uriașă dezvoltare a industriei energetice. Pompele pentru distribuirea apei pe ogoare implicau turbine de mare putere. Legenda despre eroismul comuniștilor s-a rostogolit în mediul virtual până când s-a transformat într-o avalanșă de interpretări presupus patriotice.

Oare după cât timp o să dispară acest fals patriotic promovat în istoriografia contemporană? Cei care scriu astăzi pe teme de istorie fac o confuzie gravă și atribuie valori naționale liderilor comuniști din perioada Dej, adică acelor oameni care au făcut totul împotriva poporului român prin umplerea temnițelor și a lagărelor de exterminare.

Istoria României este scrisă încă pe bază de logică afectivă, adică cercetătorii și pasionații de trecut adoră o anumită interpretare și nu contează dacă este corectă. Trebuie să dispară mitul despre eroismul din anul 1964.