Reziliență economică fragilă și presiuni inflaționiste persistente
Raportul macroeconomic pentru România în 2025, realizat de Erste Group și semnat de economistul-șef al BCR, Ciprian Dascălu, alături de analistul Vlad Ioniță, subliniază că întârzierea consolidării fiscale începe să-și arate efectele asupra ritmului de creștere economică și asupra evoluției inflației.
În prima parte a anului, cifrele privind PIB-ul indică o economie care încă operează sub potențialul său. Cu toate acestea, reziliența demonstrată a fost mai solidă decât estimările inițiale, ceea ce oferă motive de prudență optimistă pentru perioada următoare. În funcție de performanța din a doua jumătate a anului, sunt posibile „surprize pozitive privind creșterea”. Totuși, dezechilibrele macroeconomice persistă, iar slăbirea cererii interne, pe fondul unor provocări structurale nerezolvate, face ca redresarea să rămână vulnerabilă.
Consolidare fiscală sub presiune
Reziliența actuală ascunde, de fapt, un echilibru precar. Consolidarea fiscală s-a transformat în pilonul principal al încrederii în politicile economice. Măsurile luate de guvern pentru reducerea deficitului – printr-un mix de tăieri bugetare și ajustări fiscale – au permis României să își păstreze ratingul de investiții, un fapt remarcabil având în vedere nivelul ridicat al nevoilor de finanțare și dependența față de capitalul străin. Cu toate acestea, efortul de ajustare are costuri vizibile: ritmul investițiilor publice încetinește, iar suportul fiscal limitat reduce dinamismul economic. Indicatorii arată o posibilă scădere a impulsului de creștere în semestrul doi.
Inflația rămâne o piedică pentru relaxarea monetară
Pe frontul monetar, BNR se vede constrânsă de o inflație care se dovedește încăpățânat de rezistentă. Deși a existat o ușoară temperare față de sfârșitul lui 2024, presiunile asupra prețurilor rămân ridicate și continuă să depășească ținta oficială. Printre cauzele majore se regăsesc creșterile salariale într-o piață a muncii tensionată, ajustările administrative de prețuri și efectele directe și indirecte ale noilor măsuri fiscale. În acest context, BNR are „puțin spațiu pentru a reduce ratele dobânzilor fără să pună în pericol credibilitatea stabilității prețurilor”.
O economie rezistentă, dar cu vulnerabilități evidente
Raportul Erste Group trage o concluzie clară: România traversează o perioadă caracterizată de o aparentă stabilitate economică, însă aceasta este „o reziliență sub presiune”. Pe termen scurt, disciplina fiscală a fost esențială pentru menținerea încrederii investitorilor, însă cu prețul încetinirii economice. Inflația rămâne o barieră pentru ajustări monetare, iar echilibrul fragil al acestor forțe va defini perspectiva României în anii următori. O redresare sănătoasă va depinde de capacitatea statului de a păstra credibilitatea fiscală, în timp ce permite investiții și reforme structurale care să susțină o creștere sustenabilă.
Consumul dă semne de oboseală
România a mizat ani la rând pe creșterea economică bazată pe consumul populației, însă acest model dă semne că își atinge limitele. În prima jumătate a anului, ritmul de creștere a salariilor a fost modest, iar inflația ridicată a erodat veniturile reale. Astfel, consumul privat a încetinit vizibil și se estimează că va continua această tendință. În S1 2025, economia a avansat cu doar +0,3% comparativ cu aceeași perioadă din 2024.
Totuși, există o diferență între datele ajustate sezonier și cele brute. Pe baza ajustărilor sezoniere, economia a crescut cu 1,4% în prima jumătate a anului. Având în vedere aceste date, estimarea pentru întreg anul 2025 rămâne la o creștere de +1,3%. Riscurile sunt relativ echilibrate, iar chiar și în scenariul unor evoluții trimestriale negative, PIB-ul ar putea încheia anul cu o creștere apropiată de 1%.
„Pentru 2026, păstrăm prognoza de creștere a PIB la +2,1%. Absorbția fondurilor UE și investițiile de stat sunt cruciale pentru creșterea PIB pe termen scurt, deoarece 2026 este ultimul an al RRP.”
Detalii privind dinamica sectoarelor economice
Pe partea ofertei, agricultura și industria au avut contribuții minime sau negative în S1 2025, în timp ce construcțiile au adus un aport modest, iar serviciile au tras în jos creșterea. Impozitele nete au avut un impact pozitiv ușor.
Pe partea cererii, consumul privat rămâne principalul motor (+0,6pp în S1), dar investițiile au oferit o surpriză pozitivă (+0,5pp), în timp ce consumul public a continuat să fie un factor de frânare. Exporturile nete au avut o contribuție negativă de -1,4pp în S1, în timp ce variația stocurilor a susținut creșterea.
Inflație volatilă, accentuată de măsurile fiscale
Inflația a rămas ridicată în prima parte a anului, fără o încetinire clară. În iulie, odată cu eliminarea plafonului de preț la energie electrică, prețurile au crescut brusc, iar în august, după majorările de TVA și accize, rata anuală a inflației a urcat la 9,9%. Este de așteptat ca vârful să fie atins în septembrie, înainte de o scădere lentă până la un IPC de 9,7% la final de an. Inflația de bază ar putea încheia anul la 7,5%.
Privind către 2026, este anticipată o încetinire mai accentuată în lunile de vară, odată ce efectele de bază ale scumpirilor actuale vor dispărea. Rata inflației este estimată la 3,7% la finalul lui 2026. Totuși, expirarea plafonului la prețurile gazelor naturale în aprilie 2026 creează un risc de reaprindere a inflației.
„În scenariul nostru actual, este expectată doar o creștere minoră […] Măsurile recente de consolidare fiscală vor pune, în general, o presiune descendentă asupra cererii agregate.”
Politica monetară și direcțiile BNR
BNR a menținut rata-cheie la 6,50% pe tot parcursul anului, în ciuda unei cereri slabe și a semnalelor de răcire de pe piața muncii. Cu toate acestea, inflația ridicată cauzată de eliminarea plafonului la electricitate și noile taxe justifică o abordare de prudență. Guvernatorul BNR a transmis în august că „tăierile de dobândă în acest an sunt improbabile”, ceea ce confirmă că relaxarea monetară este, cel mai probabil, amânată pentru începutul lui 2026.
Evoluția randamentelor și a pieței valutare
După tensiunile politice post-electorale, randamentele titlurilor de stat românești au început să scadă, reflectând o scădere a percepției de risc. Consolidarea fiscală anunțată a contribuit la calmarea piețelor. Totuși, „va dura ceva timp până la o discuție privind revenirea perspectivei la stabilă”, iar acest lucru depinde de execuția bugetară și controlul datoriei publice.
Leul a ajuns la 5,12 față de euro în mai, dar ulterior a intrat într-un interval mai stabil de 5,05-5,
