Noul număr Evenimentul Istoric este pe piață! Află cum „i-a trădat” Henri Coandă pe americani pentru Nicolae Ceaușescu

Noul număr Evenimentul Istoric este pe piață! Află cum „i-a trădat” Henri Coandă pe americani pentru Nicolae Ceaușescu
Publicat de Valentin Vioreanu la 26 noiembrie 2021, 09:00

Noul număr al revistei Evenimentul Istoric este începând de astăzi pe piată. În cele 124 de pagini ale revistei poți afla mai multe informații despre cele mai importante subiecte din istoria recentă. Caută revista la punctele de difuzare a presei sau comandă revista online și o primești la tine acasă.

Un subiect prea puțin dezbătut în istoria recentă este reprezentat de scandalurile diplomatice și spionajul din jurul descoperirilor lui Henri Coandă considerate drept cea mai înaltă tehnologie folosită în epoca lui Nicolae Ceaușescu. Pe parcursul timpului au existat multe discuții pro și contra privind evoluția tehnologică, industrială, comercială, dar și economică a României sub regimul național-socialist, însă foarte rar a fost expusă influența lui Henri Coandă asupra dezvoltării României.

Cunoscut drept un academician, inginer, pionier al aviației, fizician și inventator, Henri Coandă a reușit să schimbe cursul cercetărilor internaționale, fiind semnatarul multor invenții cu aplicații în diverse domenii, precum aeronautică, construcții, industrie, transporturi, etc. În anii 1960, Henri Coandă a lucrat pentru US Air Force și pentru NASA în programe secrete de cercetare, multe proiecte ale sale fiind folosite cu succes. Despre Coandă încă se șoptește că ar fi contribuit la dezvoltarea rachetelor zburătoare ale lui Hitler, motiv pentru care ar fi fost căutat de americani pentru a dezvolta proiectul și în Statele Unite. Cum a devenit savantul Henri Coandă un nucleu al cercetării românești și ce urmărea Nicolae Ceaușescu, aflați pe larg din noul număr al revistei Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare ale presei și online pe www.agoramag.ro 

Un alt subiect senzațional este cel referitor la metoda prin care președintele american Eisenhower a salvat Taiwanul de invazia Chinei. 

Provocările zilnice la care recurge și astăzi China împotriva Taiwanului n-ar trebui să mire pe nimeni. China comunistă a revendicat întotdeauna controlul asupra acestui teritoriu pe care și-au găsit salvarea naționaliștii chinezi după înfrângerea suferită în războiul civil. În 1949, războiul civil s-a încheiat cu victoria comuniștilor. Forțele Kuomintang-ului, conduse de Chiang Kai-shek, și 1,3 milioane de anticomuniști chinezi au fugit din China continentală. Guvernul Republicii China (numele oficial al Taiwanului și în zilele noastre) mai controla doar Taiwan, Hainan, Insulele Pescadores (Penghu) și mai multe grupuri de insule de-a lungul coastei de sud-est a Chinei. În aprilie 1950, forțele comuniste au capturat Hainan și amenințau să distrugă cu totul Kuomintangul.

Chiar dacă Statele Unite recunoșteau guvernul naționalist al lui Chiang Kai-shek drept singurul guvern legitim al Chinei, președintele democrat Harry Truman a anunțat la 5 ianuarie 1950 că Statele Unite nu se vor implica în confruntările din strâmtoarea Taiwan și că americanii nu vor interveni în cazul unui atac din partea Republicii Populare Chineze. Cu toate acestea, după izbucnirea războiului din Coreea pe 25 iunie 1950, Truman a decis că pacea în această strâmtoare era în interesul Statelor Unite și a trimis flota a șaptea să prevină orice conflict între Republica Chineză și Republica Populară Chineză, punând efectiv Taiwanul sub protecția americanilor. De ce a ales America să protejeze Taiwanul aflați din noul număr al revistei Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare ale presei și online pe www.agoramag.ro 

În plus, securitatea lui Stalin mai era asigurată și de două trupe separate de bodyguarzi personali, prima fiind formată în exclusivitate din combatanți de elită letoni și lituanieni, iar a doua, din georgieni de cea mai mare încredere, cei mai mulți dintre aceștia foști camarazi interlopi ai dictatorului, din perioada așa-ziselor ”exproprieri revoluționare” pentru casieria partidului bolșevic. Cine a fost bărbatul care a îndrăznit să îl atace și cum a fost posibil așa ceva, în condițiile în care Stalin era cel mai bine păzit dintre toți liderii URSSului de atunci, aflați din noul număr al revistei Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro 

Și nu în ultimul rând, în cele 124 de pagini ale revistei Evenimentul Istoric, aflați mai multe despre Hotelul Waldorf Astoria, locul în care a început trădarea generalului Ion Mihai Pacepa. 

Pe marginea „cazului Pacepa” s-au scris, de-a lungul vremii, mii de pagini, cu opinii pro şi contra deciziei defunctului general de securitate de a schimba tabăra în 23 iulie 1978. Controversele istoriografice sunt numeroase, pornind de la impactul avut de această dezertare asupra regimului comunist/statului român şi mergând până la cauzele care au condus la acest act surprinzător. Acuzatori şi apărători s-au întrecut în a-şi desfăşura argumentele, generalul Pacepa însuşi producând vreme de peste 25 de ani sute de pagini de text, în care-şi prezenta propriile puncte de vedere (nu o dată schimbătoare!).

Printre numeroasele teorii cu privire la cauza care a precipitat dezertarea, act survenit chiar în momentul în care, teoretic, Pacepa aştepta o avansare, se numără şi aceea că Nicolae Ceauşescu nu numai că îşi pierduse încrederea în el, dar chiar avea bănuiala că este agentul unei puteri străine. Aici, cei care au analizat cazul au emis două ipoteze. Care sunt ipotezele emise și cum a fost tradat Pacepa, aflați din revista Evenimentul Istoric.

Dacă vrei să colecționezi Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din România ce conține 124 de pagini, te invităm să te abonezi! 

Poți opta pentru un abonament în varianta print sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău. În plus economisești bani şi primeşti revista la tine acasă!

Informații articol
Despre autor
Valentin Vioreanu

M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...

Condiții de preluare

Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.