Gheorghe Gheorghiu-Dej a reușit cu ajutorul economistului Costin Murgescu să dezvolte un mic spirit patriotic împotriva pretențiilor Kremlinului și istoricii contemporani sunt în extaz când scriu despre această faptă de vitejie.

Geograful Valev a putut să scrie că statul din Carpați trebuia să devină furnizor agricol și de petrol pentru celelalte state socialiste și ar fi condamnat România pe termen lung la înapoiere. Era normal ca un stalinist făcător de lagăre de exterminare să fie apărătorul cel viteaz și grozav al frontierelor naționale.

A fost tot o minciună în pur stil comunist și care acum este inoculată tinerelor generații prin manualele și cărțile de istorie. Culmea este că autorul felicita partidul pentru dezvoltarea combinatului metalurgic din Galați, cel care avea o capacitate anuală de producție de patru milioane de tone de oțel.

Această unitate urma să stea la baza dezvoltării industriei constructoare de mașini, la Galați urmând să fie transformat metalul în vapoare fluviale și maritime, mașini care puteau să aducă o importantă contribuție la încasările statului comunist, singurul deținător al mijloacelor de producție. Era un exemplu ideal de integrare economică. 

Importanța Dunării

Autorul sovietic sublinia importanța Dunării ca o sursă de energie și era lăudată în mod deosebit hidrocentrala de la Porțile de Fier, cea care era un model pentru colaborarea dincolo de rivalitățile tradiționale între vecini. Energia cinetică a apelor avea un maximum de putere în regiune și, în plus, nu era necesară inundarea unor mari suprafețe de teren arabil.

Fluviul mai putea să ofere locuri favorabile pentru alte hidrocentrale de mare putere și aceste amenajări se puteau face prin colaborarea României cu Bulgaria și cu Uniunea Sovietică. Ridicarea nivelului apelor ar fi dus la o ușurare a condițiilor de navigație și astfel mărfurile grele ar fi fost transportate mai repede și mai ieftin spre și dinspre Europa Centrală. Emil Borisovici Valev n-a scris nimic rău în anul 1964, dar a fost prins în mașina de tocat suflete a propagandei comuniste de la București. 

Este interesant de observant un aspect al istoriografiei românești postdecembriste: autorii au început să caute unele trăsături pozitive ale regimului comunist și să-l apropie de popor. S-a rostogolit o întreagă avalanșă de aprecieri la adresa lui Costin Murgescu, eroul care a dat și numele unui institut de studii economice.

O faptă de vitejie în fața colosului sovietic nu putea să rămână fără o recompensă pe măsură. În realitate, a fost o acțiune ordonată de partid în cadrul luptei pentru putere de la Moscova, Gheorghe Gheorghiu-Dej făcând multe pentru victoria grupării Brejnev împotriva grupării Nikita Hrușciov în toamna anului 1964.