Mirel Palada: Nostalgia Ceaușescu nu s-a schimbat, dar a devenit armă politică și pretext pentru scandal
Deși au trecut zece ani, percepția românilor asupra lui Nicolae Ceaușescu pare bătută în cuie: o majoritate semnificativă continuă să-l vadă drept un personaj preponderent pozitiv pentru societatea românească. Mirel Palada, sociolog și analist politic, evidențiază pe Facebook faptul că această constantă este confirmată și în 2025, după cum arată cele mai recente sondaje.
Mirel Palada citează un editorial semnat de Dan Andronic în Evenimentul Zilei și datele sociologului Vasile Dîncu, subliniind că „românii erau la fel de convinși ca și azi că Ceaușescu era un personaj preponderent pozitiv pentru societatea românească”. Diferența nu este, așadar, la nivelul percepției populației, ci la reacția spațiului public și a presei față de aceste cifre.
Nostalgia Ceaușescu, de la indiferență totală la scandalul anului 2025
În urmă cu un deceniu, rezultatele sondajelor despre nostalgia ceaușistă au fost întâmpinate cu „o indiferență suverană” din partea mass-mediei pro-europene. Nu s-au iscat dezbateri aprinse, iar subiectul a fost trecut sub tăcere fără vreo tentativă de a-l transforma în temă de discuție publică.
„Acum 10 ani, rezultatele sondajelor au fost primite cu o indiferență suverană. Trecute sub tăcere de mass-media ‘pro-europeană’. Nimeni n-a făcut spume la gură. A fost practic un non-subiect”, punctează Palada.
Astăzi însă, tabloul este cu totul altul: subiectul nostalgiei față de Ceaușescu devine parte dintr-o „instrumentalizare agresivă” a discursului anti-rusesc, fiind asociat explicit cu amenințarea propagandei ruse și cu ceea ce analiștii numesc „război hibrid”.
Războiul hibrid și prețul de un miliard de euro al fricii publice
Palada ironizează „micro-isteria de vară” care a explodat în 2025, atrăgând atenția că „nu este, de fapt, despre Ceaușescu”, ci despre modul în care „propaganda sistemică găsește un pretext din orice pentru a-și întări utilitatea discursivă”. În spațiul public, nostalgia este invocată drept probă că „rușii sunt de vină că românii tânjesc după Ceaușescu”, iar orice problemă din societate primește, aproape reflex, o explicație de tip stahanovist: „rușii sunt de vină”.
Tot acest efort se traduce, sugerează Palada, în solicitări uriașe de fonduri pentru combaterea propagandei ruse: „Dați-ne ‘doar decît’ un miliard de euro și vă spălăm pe creieri ca la Nufărul. Nimic nu e prea scump pentru a-i combate pe ruși. Totul pentru front, totul pentru victorie”.
Nostalgia Ceaușescu, de la ignorare la instrumentalizare politică
Analistul subliniază că, în esență, amintirea lui Ceaușescu a devenit un „combustibil” convenabil pentru discursul oficial și pentru finanțarea acțiunilor anti-rusești. Dacă în 2015 tema nu conta, în 2025 a fost transformată într-un instrument pentru „a justifica pretențiile de buget și a întreține starea de asediu”.
„V-am spus că rușii sunt de vină? Vreau și eu un miliard de euro. Unul mai mic. Mă mulțumesc și cu o sută de milioane. Și cu zece milioane. Hai, că v-am făcut o economie la buget considerabilă”, scrie, ironic, Mirel Palada.
După un deceniu, atitudinea românilor față de trecutul comunist nu s-a schimbat fundamental, însă reflexele mediatico-politice s-au adaptat rapid. „Tot ce se întîmplă rău în societatea românească are o explicație simplă, stahanovistă. Ruși sînt de vină”, concluzionează Palada, lăsând să se înțeleagă că, în realitate, bătălia nu este pentru adevăr sau memorie, ci pentru resurse, atenție publică și putere discursivă.
În privința opiniei publice despre Nicolae Ceaușescu, între 2015 și 2025 nu s-a schimbat aproape nimic: majoritatea românilor continuă să îl vadă drept un personaj preponderent pozitiv. Ceea ce s-a schimbat, însă, este reacția mediului politic și a presei. Dacă acum zece ani nostalgia ceaușistă trecea aproape neobservată, astăzi a devenit subiect de scandal public, folosită intens în discursul anti-rusesc și în lupta pentru bugete și influență.
