Evoluția cursului euro – leu
Conform analizei recente publicate de Mirel Palada pe Facebook, Banca Națională a României (BNR) a menținut, timp de peste un deceniu, un control strâns asupra cursului de schimb leu – euro, ceea ce a permis o extracție semnificativă de valoare către străinătate.
Stabilitatea cursului în ultimii ani
Potrivit datelor prezentate, între 2015 și prezent, euro a fost păstrat la un nivel relativ constant, cu o depreciere de aproximativ 10%, de la circa 4,5 lei la 5 lei. Această stabilitate nu este însă un fenomen nou. Controlul cursului de schimb este prezent încă din perioada 2009, desfășurându-se în trei intervale principale:
-
2009 – 2011: 4,25 lei/€
-
2012 – 2017: 4,5 lei/€
-
2021 – 2025: 5,0 lei/€
Astfel, între 2009 și 2025, cursul leu – euro s-a depreciat cu aproximativ 20%. În aceeași perioadă, inflația internă a redus însă puterea de cumpărare a leului cu 100%. În termeni practici, ceea ce se putea achiziționa în 2009 cu un leu, necesită acum doi lei.
”Din 2009 pînă în 2025, deci, cursul valutar leu – euro a scăzut de la 4.25 la 5.0. Adică o depreciere de 20%.
În timpul ăsta, din 2009 încoace, inflația a dus deprecierea leului la 100%. Cel puțin la nivel oficial, în 2025 leul are puterea de cumpărare înjumătățită. Ce cumpăram în 2009 cu un leu, cumpărăm acum cu doi lei.
Deci leul s-a depreciat față de euro cu 20%. În schimb, inflația l-a erodat cu 100%. Deprecierea externă 20%. Cea internă, 100%.”, mai spune Mirel Palada.
Gap-ul între cursul extern și inflație
Această diferență între deprecierea externă a leului (20%) și cea internă, determinată de inflație (100%), a creat un decalaj de circa 80%. Conform analizei lui Palada, acest gap a fost constant în creștere și a favorizat atât exportatorii români, cât și firmele multinaționale active pe piața locală.
Mai exact, multinaționalele profită astfel: pe măsură ce prețurile interne cresc ca urmare a inflației, cifra de afaceri și profitul în lei cresc corespunzător.
Datorită cursului stabil, aceste sume se pot transforma în euro la un nivel aproape constant, facilitând transferul profitului către sediile fiscale externe. În consecință, statele unde sunt înregistrate aceste companii beneficiază de resurse suplimentare, fără ca statul român să colecteze o parte proporțională din creșterea valorii.
”Inflația crește. Prețurile sînt din ce în ce mai mari. Tu, ca firmă multinațională, ai cifră de afaceri – și profit – din ce în ce mai mare în moneda locală leul. Profitul nu îți este impozitat de stat.
Cursul e relativ stabil. Schimbi din ce în ce mai mulți lei la un curs relativ constant. Obții din ce în ce mai mulți euro pe care îi transferi prin optimizări fiscale spre metropolă, unde ai sediul fiscal.
Acolo ești taxată de statul tău, care distribuie bunăstarea spre cetățenii săi – austrieci, francezi, ce-or mai fi ei. Nu români. Astfel a contribuit BNR la bunăstarea statelor unde sînt înregistrate respectivele multinaționale”, spune acesta.
