România trăiește o „pace socială” cumpărată pe datorie
Sociologul Mirel Palada a publicat recent, pe pagina sa de Facebook, o analiză dură privind modul în care România își susține aparenta stabilitate economică. El susține că, în ultimele două decenii, veniturile românilor – salarii și pensii – au crescut constant, însă nu pe baza unei economii sănătoase, ci prin îndatorarea accelerată a statului.
Potrivit lui Palada, majorările salariale, în special în sectorul public, și creșterile de pensii sunt finanțate prin împrumuturi tot mai costisitoare. Această strategie cumpără liniștea socială, dar împinge România spre o povară financiară greu de susținut pe termen lung.
”Pacea socială este cumpărată prin îndatorarea din ce în ce mai împovărătoare a statului.
Multinaționalele plătesc doar o mică parte din taxe. Doar cele pe salariile angajaților lor.
Taxele mari, cele pe profit, le eludează prin optimizări fiscale. Și asta doar pentru că statul închide ochii și e părtaș consecvent la această evaziune fiscală de lungă durată.
Statul are instrumentele fiscale necesare pentru a opri această imensă hemoragie de bani, dar nu le aplică”, spune acesta.
Taxele pe care le plătesc marile companii în România
Palada acuză și faptul că marile companii străine achită în România doar taxele aferente salariilor, evitând impozitarea reală a profiturilor prin diverse optimizări fiscale. Plusvaloarea este transferată către statele de origine – precum Austria, Franța, Germania sau Italia –, unde este impozitată și reinvestită în beneficiul cetățenilor acelor țări.
Deși statul ar avea instrumente pentru a opri această scurgere de capital, Mirel Palada afirmă că, indiferent de guvernare, autoritățile au ales să închidă ochii, menținând o complicitate tacită cu acest mecanism.
Pentru cetățeni, fenomene precum evaziunea fiscală și datoria publică rămân abstracte și invizibile. În schimb, majorările salariale și ale pensiilor sunt percepute direct, chiar dacă inflația le erodează puterea de cumpărare.
”Și lasă firmele străine să exporte plus valoarea spre centrul Imperiului, spre metropolă.
Acolo unde aceste fluxuri financiare de prăduire sînt în cele din urmă taxate, spre bunăstarea cetățenilor statelor dezvoltate unde multinaționalele își au sediul: Austria, Franța, Germania, Italia, etc.
Dar asta nu contează. E ceva departe. Nu se vede. Nu se simte.
Ce contează e că salariile au tot crescut. Pensiile, la fel. Chiar dacă inflația le-a mîncat puternic.Iar datoria publică a statului crește încontinuu.
Multinaționalele fac evaziune fiscală sub ochii îngăduitori ai statului, indiferent ce partid a fost la putere. Statul cumpără pacea socială mărind pensiile și salariul minim. Pentru asta, se împrumută la dobînzi din ce în ce mai împovărătoare.
Nu contează. Evaziunea fiscală nu se vede. Nici datoria publică. Iar cu inflația ne-am obișnuit deja”, mai spune acesta.
