Reevaluarea figurilor cheie ale istoriei recente readuce în discuție faptele și deciziile controversate ale unor lideri politici. Ion Iliescu, fost președinte al României, este prezentat în noi dezvăluiri ca fiind un colaborator activ al aparatului de represiune al regimului ceaușist. Istoricul Marius Oprea și foști deținuți politici susțin, prin documente și mărturii, că implicarea acestuia în activitățile Securității a fost una sistematică și directă, în special în anii ‘60 și ‘70.
Implicarea directă a lui Iliescu în supravegherea tinerilor
Colaborarea lui Ion Iliescu cu structurile de represiune ale regimului a fost documentată de cercetătorul Marius Oprea.
Acesta a identificat stenograme din arhiva Comitetului Central care arată că, în perioada în care Iliescu ocupa funcția de ministru al Tineretului, acesta discuta direct cu liderii Securității despre modul de gestionare a tinerilor protestatari.
Potrivit acestor surse, Iliescu solicita ca studenții și tinerii cu comportamente nonconformiste să nu mai fie anchetați sau arestați, ci trimiși în șantiere pentru reeducare, menționează publicația Podul.
„Le cerea atunci securiștilor să nu îi mai aresteze și ancheteze pe tinerii protestatari și pletoși, ca să nu mai dea apă la moară Occidentului, ci să-i dea pe mâna UTC-ului, pentru a fi trimiși pe șantiere, la reeducarea prin muncă”, afirmă Marius Oprea.
Această practică era parte a unei strategii mai largi de disciplinare a tineretului prin metode specifice regimurilor totalitare.
Activitatea de la Iași, în coordonare cu Securitatea locală
În perioada în care a fost prim-secretar al Partidului Comunist la Iași, Iliescu a avut un rol activ în supravegherea Securității locale.
Deși aparent atribuțiile sale erau mai degrabă administrative, în realitate, coordonarea asupra activității Securității s-a făcut și la nivel decizional.
În plus, în perioada în care a deținut funcția de prim-secretar la Iași, Ion Iliescu a exercitat timp de patru ani o coordonare efectivă, nu doar simbolică, asupra structurilor locale ale Securității.
Această coordonare presupunea aprobarea și direcționarea acțiunilor represive, în special în ceea ce privește mediul universitar și potențialele mișcări de opoziție.
„Lucram cu domnul Constantin Ticu Dumitrescu la legea privind deconspirarea Securității, ceea ce m-a adus în atenția presei, iar un coleg jurnalist, Christian Levant, de la Evenimentul Zilei, m-a întrebat dacă, în perspectiva legii, președintele Ion Iliescu va fi găsit colaborator al Securității.
Găsisem deja mai multe documente în arhiva Comitetului Central al PCR, care arătau o strânsă legătură între Iliescu și Securitate, inclusiv stenograma unei discuții pe care el, la începutul anilor ’70, a avut-o cu comandanții de la vârful Securității, pe când era ministru al Tineretului.
Le cerea atunci securiștilor să nu îi mai aresteze și ancheteze pe tinerii protestatari și pletoși, că să nu mai dea apă la moară Occidentului, ci să i dea pe mâna UTC-ului, pentru a fi trimiși pe șantiere, la reeducarea prin muncă.
Am vorbit și de perioada în care el a fost prim-secretar la Iași, calitate în care nu numai formal, timp de patru ani, a coordonat organele de Securitate locale”, spunea istoricul.
Supravegherea anchetelor asupra studenților arestați
În anii ‘60, Ion Iliescu avea o poziție-cheie în structura organizațiilor de tineret din România. Ca președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești din România (UASR), el avea atribuții care includeau și supervizarea anchetelor asupra tinerilor arestați pentru activități considerate anticomuniste.
Acest detaliu este confirmat de fostul deținut politic Demostene Andronescu, care a rememorat un moment petrecut în timpul unei anchete.
„Abia după eliberare, prin ‘65, am putut afla identitatea vizitatorului – era vorba despre Virgil Trofin, pe atunci prim-secretar al Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM). În calitatea lor de reprezentanți ai tineretului, Ion Iliescu – la momentul acela președinte al Uniunii Asociațiilor Studențești din România (UASR) – și Trofin aveau misiunea de a superviza desfășurarea anchetelor ce-i vizau pe studenții arestați”, povestește Demostene Andronescu.
Mărturii directe despre vizite la anchete ale Securității
Demostene Andronescu a povestit despre o scenă petrecută în timpul unei anchete, în care un personaj misterios – despre care ulterior a aflat că era Virgil Trofin – a intrat în biroul anchetatorului Gheorghe Enoiu. Reacția acestuia a fost una de supunere totală, ceea ce indica importanța vizitatorului.
„Cu un prilej, aveam să-l văd pe căpitanul Gheorghe Enoiu (șeful anchetatorilor MAI) și într-o postură de o slugărnicie puțin spus umilitoare. Asta s-a întâmplat tot în cadrul unei anchete matinale, când am observat că Enoiu era confuz și cu gândurile prin alte părți. La un moment dat, când ușa biroului s-a deschis și în cadrul ei a apărut un personaj despre a cărui identitate n-aveam nici cea mai vagă idee, anchetatorul-șef a țâșnit de pe scaun, parcă împins de un arc:
– Să trăiți!
Și a rămas încremenit în poziție de drepți. Era clar că individul care venise era un personaj foarte important, la început am bănuit că poate o fi chiar Alexandru Drăghici, ministrul Internelor, însă părea mult prea tânăr. Nu era nici consilier sovietic, l-am auzit vorbind o română fără accent. După ce individul în cauză i-a pus trei-patru întrebări în șoaptă, Enoiu și-a strâns hârtiile de pe birou și ne-a părăsit în grabă, nu înainte de a mai tuna un ”Să trăiți!” din chenarul ușii, sincronizat cu o plecăciune. Îi dispăruse definitiv siguranța pe care obișnuia să o afișezei”, a relatat Andronescu.
Prezența unor lideri ai organizațiilor de tineret în astfel de contexte demonstrează implicarea lor directă în mecanismele represive ale statului comunist.
Contextul actual
În prezent, dezvăluirile legate de trecutul lui Ion Iliescu revin în atenția publicului din cauza ceremoniei oficiale de înmormântare cu onoruri de stat.
Istoricul Marius Oprea critică dur decizia autorităților de a-i oferi aceste onoruri, subliniind contradicția față de rolul pe care Iliescu l-a avut în colaborarea cu Securitatea.
„Această monstruozitate e înmormântată astăzi de Bolojan- Grindeanu-Ciolacu (PNL și PSD) cu onoruri de stat, onoruri militare și decretare de doliu național, fapt ce reprezintă o insultă de proporții aruncată asupra memoriei morților din ‘89, o jignire de neșters împroșcată la adresa tuturor românilor de bun-simț și o nouă rușine insondabilă aruncată peste statul român”, a declarat Oprea.
Potrivit acestuia, asemenea gesturi reprezintă o ofensă pentru victimele regimului comunist și pentru memoria celor care au luptat pentru libertate.
