Augustin Lazăr a declarat că în timpul mandatului său a trimis de două ori în judecată dosarul Revoluției, inculpându-l inclusiv pe Ion Iliescu pentru crime împotriva umanității. Cu toate acestea, eforturile sale au fost anulate de instanțele de judecată, ceea ce el consideră rezultatul unei „voințe disimulate” a unor politicieni, impusă unei justiții controlate de persoane obediente.
Augustin Lazăr rupe tăcerea după moartea lui Ion Iliescu
Fostul procuror general a amintit că strategia de temporizare a proceselor a fost recunoscută chiar de persoane implicate, precum Gelu Voican Voiculescu, în fața comisiilor senatoriale.
Consecințele acestei strategii au fost dramatice: România a fost condamnată de mai multe ori la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și a plătit milioane de euro pentru lipsa unor procese echitabile și pentru lezarea dreptului la viață a 862 de victime ucise după 22 decembrie 1989 și a circa 4.000 de persoane rănite.
Cu toate acestea, statul român nu a reușit să aducă în fața justiției un fost președinte acuzat de infracțiuni contra umanității.
Lazăr a subliniat că, deși adevărul a fost documentat de procurori și adus la cunoștința publicului, el nu a putut fi confirmat într-un cadru juridic complet și echitabil. Procurorii au stabilit că la Revoluția din 1989 nu a existat nicio „insurgență securist-teroristă”, iar la Mineriada din iunie 1990 nu a existat nicio „rebeliune legionară”, ci doar o preluare violentă a puterii, cu efecte grave asupra democrației românești. Acest adevăr, susține Lazăr, este necesar pentru memoria judiciară a tinerei generații, pentru a evita manipulările istorice și pentru a permite construirea unor proiecte naționale bazate pe realitate.
„Străbunii latini ne-au lăsat sintagma: «despre morți numai de bine». Nu putem omite însă că strategia de temporizare a procesului Revoluției – recunoscută la comisia senatorială de Voican Voiculescu și alții -, a reușit. România a suferit condamnări multiple la CEDO, a plătit milioane de euro, pentru lipsa unui proces echitabil, lezarea dreptului la viață a 862 victime ucise după căderea dictaturii și circa 4.000 rănite.
Dar, România nu are un Președinte judecat pentru infracțiuni contra umanității. Temporizarea s-a făcut cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente.
Ironia istoriei, dezamăgirea celor care au muncit cu bună credință la aflarea adevărului. Dar mai ales a victimelor și aparținătorilor care au suferit și așteptau de 35 de ani, în zadar, un proces echitabil. Procesul a fost evitat cu obstinație de cei care au emanat voință politică de stat, generatoare a acestei strategii. În final, adevărul a fost aflat de procurori și publicat: la Revoluție nu a existat nicio «insurgență securist-teroristă», iar la Mineriada din 13-15 iunie 1990 nu a existat nicio «rebeliune legionară».
A existat doar o preluare violentă a puterii, cu consecințele cunoscute. Pentru tinerele generații este necesară o memorie judiciară corectă, care să elimine diversiunea și să permită construirea proiectelor naționale pe fundamentul adevărului”, a declarat Augustin Lazăr pentru Digi24.
Ancheta a adus mai multe acuzații grave pentru Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu
Potrivit notelor realizate de procurori în rechizitoriu, Dosarul Revoluției, finalizat de Parchetul General în 2019, a identificat faptul că psihoza teroristă de după căderea regimului Ceaușescu a fost provocată intenționat prin dezinformări și diversiuni, care au dus la moartea a 862 de persoane și la rănirea altor peste 2.000.
Ancheta a concluzionat că Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au contribuit direct la instaurarea acestei psihoze prin apariții televizate și comunicate oficiale, fără a interveni pentru a opri acțiunile diversioniste. Dosarul a fost însă returnat de instanța supremă la Parchet, cu cererea de refacere completă a rechizitoriului.
„Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice.
Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00). Totodată, ancheta a stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.
Probatoriul administrat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor”, au notat procurorii în rechizitoriu.
Lazăr a respins ideea că Ministerul Public s-ar fi grăbit în soluționarea acestor dosare istorice
La fel s-a întâmplat și cu dosarul Mineriadei din 1990, trimis în judecată în 2017, tot în mandatul lui Augustin Lazăr. Și aici, Ion Iliescu a fost inculpat pentru infracțiuni contra umanității, iar dosarul a fost ulterior anulat și trimis înapoi pentru refacerea cercetărilor.
Lazăr a respins ideea că Ministerul Public s-ar fi grăbit în soluționarea acestor dosare istorice, afirmând că asemenea acuzații ignoră adevărata problemă: tergiversarea timp de 27 de ani, care a dus la condamnarea României de către CEDO și la plata unor despăgubiri de 3,5 milioane de euro.
