Comisia Europeană pregătește noi reguli pentru industria auto. Renault, Volkswagen și Stellantis mizează pe o nouă generație de mașini electrice

Industria auto europeană se pregătește pentru revenirea mașinilor mici de oraș, pe fondul planurilor Comisiei Europene de a crea o nouă clasă de vehicule electrice accesibile, denumite neoficial E-Cars. Chiar dacă proiectul nu este încă definitivat, tot mai mulți producători anunță modele care par să respecte criteriile aflate în discuție și care le-ar putea aduce avantaje importante, inclusiv așa-numitele supercredite de CO2 promise de Bruxelles.

Comisia Europeană pregătește noi reguli pentru industria auto

Potrivit direcțiilor discutate până în prezent, viitoarele vehicule din categoria M1E ar trebui să fie propulsate exclusiv electric, alimentate doar de baterii, să aibă o lungime mai mică de 4,2 metri, să respecte normele Euro 7 și GSR 2 și să utilizeze cât mai multe componente provenite de la furnizori europeni.

Deși negocierile dintre Comisia Europeană, constructorii auto, producătorii de componente și statele membre sunt încă în desfășurare, numeroase companii au început deja dezvoltarea unor modele care consideră că se vor încadra în viitoarele reguli.

Grupul Renault mizează pe Renault 5 și Renault Twingo

Grupul Renault este considerat cel mai avansat în această cursă. Constructorul francez mizează pe Renault 5 și Renault Twingo, în timp ce Renault 4 se află foarte aproape de limita maximă admisă, având o lungime de 4.144 mm. În plus, uzina Renault din Novo Mesto urmează să producă și un derivat Dacia al modelului Renault Twingo, care ar urma să respecte și el cerințele estimate pentru categoria E-Cars.

Renault va produce și pentru Ford două modele de dimensiuni reduse, un hatchback și un crossover, derivate din Renault 5 și Renault 4, care ar urma să se încadreze în aceeași categorie.

Și Grupul Volkswagen și-a construit deja o strategie în jurul acestor viitoare cerințe. Volkswagen ID.Polo, cu o lungime de 4.053 mm, este unul dintre exemplele cele mai apropiate de profilul dorit de Comisia Europeană. Alături de acesta se află Skoda Epiq și Cupra Raval, iar în viitorul apropiat li se va alătura și Volkswagen ID. Cross, care va măsura 4.153 mm.

Nici grupul Stellantis nu a rămas în urmă. Fiat 500e și Citroen e-C3 sunt considerate modele care corespund criteriilor aflate în discuție, iar compania a anunțat recent intenția de a readuce la viață legendarul Citroen 2CV sub forma unui automobil complet electric.

În acest moment, oferta începe deja să se alinieze la cerințele viitoarei categorii europene, însă rămâne de văzut câți producători vor reuși să respecte limitele privind proveniența componentelor și, mai ales, să ofere aceste vehicule la prețuri accesibile pentru clienții europeni.

Pragul inferior al segmentului pare să fie în prezent de aproximativ 18.000 de euro, însă noul model electric Dacia din clasa A ar putea coborî și mai mult acest nivel. Oficialii Stellantis susțin chiar că viitorul succesor electric al modelului Citroen 2CV ar putea costa aproximativ 15.000 de euro, fără subvenții guvernamentale sau alte stimulente.

Succesul automobilelor electrice din segmentele A și B depinde în mare măsură de volumele de producție și de vânzări

Relansarea automobilelor electrice din segmentele A și B reprezintă o schimbare importantă față de situația de acum cinci sau șase ani, când mulți producători eliminau din gamă modelele mici cu motoare termice și respingeau ideea unor înlocuitori electrici.

Reducerea costurilor bateriilor și ale materiilor prime, precum și optimizarea proceselor de producție au schimbat însă calculele economice. Astfel, mașinile compacte destinate traficului urban și deplasărilor scurte redevin atractive pentru constructori.

Succesul acestui segment depinde însă în mare măsură de volumele de producție și de vânzări. Din acest motiv, marile grupuri auto încearcă să dezvolte mai multe modele pornind de la aceeași platformă tehnică sau să încheie parteneriate, precum colaborarea dintre Renault și Ford.

Lucien Mathieu, directorul departamentului auto din cadrul organizației ecologiste Transport & Environment (T&E), consideră că apropierea termenului din 2030, când normele privind emisiile de CO2 vor deveni mai stricte, va determina apariția unui număr tot mai mare de modele electrice din segmentele A și B cu prețuri apropiate de pragul de 15.000 de euro.

Pe de altă parte, Nicola Borgo, manager în domeniul auto la Arthur D. Little, consideră că întrebarea importantă nu este când va apărea automobilul electric de 15.000 de euro, ci de ce segmentul minicarurilor s-a contractat atât de puternic în Europa.

Producția de automobile de clasă A în Europa a coborât de la aproximativ 720.000 de unități în 2021 la circa 320.000 de unități în 2025

Datele arată că producția de automobile de clasă A în Europa a coborât de la aproximativ 720.000 de unități în 2021 la circa 320.000 de unități în 2025.

În ultimul deceniu, numeroși constructori au renunțat la modelele mici cu motoare cu ardere internă, reducând opțiunile disponibile pentru cumpărătorii aflați la intrarea în piață. Potrivit firmei de cercetare Dataforce, cota globală de piață a segmentului A a scăzut de la 9,1% în 2012 la doar 3,9% în primele trei luni din 2026.

Steven van Arsdale, analist-șef la PwC Autofacts, a explicat pentru AutomotiveNews Europe că mulți producători au evitat segmentele A și B pentru a-și proteja poziționarea mărcilor, întrucât profitabilitatea este dificil de obținut. El subliniază că atât automobilele de lux, cât și cele de oraș trebuie să respecte aceleași reglementări, însă modelele scumpe pot absorbi mult mai ușor costurile suplimentare generate de cerințele legislative.

„Atât modelele scumpe, precum Mercedes-Benz Clasa S, cât și mașinile de oraș din gama de bază se confruntă cu aceleași reglementări, dar modelele scumpe, de lux, pot absorbi mai ușor costurile asociate dotărilor”, a explicat Steven van Arsdale.

În 2025, prețul mediu al unui vehicul electric în Uniunea Europeană a scăzut pentru prima dată, cu aproximativ 4%, echivalentul a circa 1.800 de euro, ajungând la 42.700 de euro comparativ cu anul precedent. Potrivit lui Lucien Mathieu, până în 2030 automobilele electrice ar putea deveni, în medie, mai ieftine decât cele cu motoare cu ardere internă, dacă producătorii își vor atinge țintele privind reducerea emisiilor de CO2.

Acesta consideră că prețul rămâne principalul obstacol pentru adoptarea pe scară largă a mașinilor electrice, însă diferența față de vehiculele convenționale se reduce constant.

Totuși, Nicola Borgo avertizează că proiectarea unui automobil electric profitabil la un preț de 15.000 de euro rămâne o provocare majoră.

Borgo oferă exemplul Renault Twingo, model dezvoltat cu sprijinul centrului de cercetare și dezvoltare Renault din Shanghai

Borgo oferă exemplul Renault Twingo, model dezvoltat cu sprijinul centrului de cercetare și dezvoltare Renault din Shanghai. Constructorul francez a reușit să reducă timpul de dezvoltare și costurile de producție prin preluarea unor practici specifice industriei auto chineze.

Rezultatul este un automobil cu un preț de bază estimat între 19.000 și 20.000 de euro, obținut datorită unor cicluri de dezvoltare mai scurte, unei lansări mai rapide pe piață, costurilor de inginerie reduse și unei integrări mai eficiente a furnizorilor.

Potrivit lui Borgo, exemplul Twingo arată că în segmentul entry-level competiția este la fel de mult o provocare organizațională precum una de inginerie.

Producătorii chinezi vin mai aproape de piața europeană

În timp ce constructorii europeni încearcă să își reducă costurile și să beneficieze de protecția oferită de viitoarele reglementări europene, producătorii chinezi își mută tot mai mult operațiunile pe continent.

Relocarea producției în Europa ar putea diminua eficiența măsurilor de protecție gândite de Bruxelles, cu condiția ca firmele chineze să respecte aceleași reguli privind producția și aprovizionarea impuse constructorilor europeni.

Și în acest caz exemplul Renault Twingo este relevant. Cu cercetarea și dezvoltarea realizate în China și cu furnizori care își mută activitatea în Europa, companiile chineze au șanse să devină, în timp, producători europeni în adevăratul sens al cuvântului, la fel cum s-a întâmplat în trecut cu constructorii japonezi și sud-coreeni.

În final, provocarea pentru industria auto europeană nu se rezumă la realizarea unui vehicul electric de 15.000 de euro. Miza este construirea unui model de dezvoltare și producție care să permită profitabilitatea într-o piață de bază aflată în scădere, supusă unor reglementări tot mai stricte și confruntată cu o concurență tot mai agresivă din partea Chinei.