Centrala nucleară de la Doicești ar putea elimina una dintre vulnerabilitățile scoase la iveală de secetă

Seceta extremă și scăderea debitului Dunării au readus în atenție dependența centralelor nucleare clasice de sursele de apă folosite pentru răcire. Proiectul centralei cu reactoare modulare de mici dimensiuni de la Doicești propune însă o soluție diferită, bazată pe circuite închise și sisteme pasive de siguranță care, în situații de urgență, nu necesită alimentare externă cu apă.

Seceta și scăderea Dunării au arătat cât de importantă este apa pentru centralele nucleare clasice

Condițiile de secetă extremă din România și din alte state europene au scos în evidență o vulnerabilitate importantă a centralelor nucleare amplasate în apropierea marilor cursuri de apă.

România și Ungaria au fost nevoite să reducă parțial funcționarea centralelor nucleare de la Cernavodă și Paks, în contextul scăderii debitului Dunării. Reactoarele clasice depind de cantități importante de apă, iar perioadele prelungite de secetă și temperaturile foarte ridicate pot afecta condițiile în care funcționează sistemele de răcire.

Centrala nucleară planificată la Doicești, în județul Dâmbovița, ar urma să funcționeze după un concept diferit. Proiectul bazat pe tehnologia NuScale urmărește să reducă dependența sistemelor de siguranță de alimentarea externă cu apă.

Centrala ar urma să aibă șase reactoare modulare de mici dimensiuni, cunoscute sub denumirea SMR. Fiecare modul va avea o putere de 77 MW, ceea ce înseamnă o capacitate totală de 462 MW.

Cele șase module nucleare sunt amplasate într-un bazin comun cu un volum mare de apă

Una dintre diferențele importante față de centralele nucleare convenționale este modul în care sunt concepute sistemele de răcire și de siguranță.

Fiecare dintre cele șase module nucleare este amplasat într-un bazin de mari dimensiuni realizat din beton armat de înaltă densitate. Modulele includ structuri etanșe din oțel inoxidabil și sunt amplasate sub nivelul solului.

Bazinul conține un volum de apă destinat preluării căldurii în situațiile în care sistemele normale nu mai sunt disponibile.

În timpul exploatării normale, căldura produsă de reactoare este transferată printr-un circuit secundar închis. Energia termică ajunge apoi la sistemele exterioare de disipare, care pot include turnuri de răcire. Apa din circuitul reactorului este recirculată și nu intră direct în contact cu mediul exterior.

Diferența esențială apare însă în cazul unei situații de urgență.

Reactoarele de la Doicești sunt proiectate să se răcească pasiv dacă alimentarea cu energie electrică este pierdută

Unul dintre scenariile avute în vedere este pierderea totală a alimentării electrice auxiliare a centralei.

Într-o asemenea situație, sistemele de siguranță ale reactoarelor NuScale sunt proiectate să funcționeze pasiv. Transferul căldurii reziduale nu depinde de funcționarea unor pompe electrice și nici de intervenția permanentă a operatorilor.

Căldura rămasă în miez după oprirea reactorului este transferată către apa din bazinul în care sunt amplasate modulele. Procesul utilizează fenomene fizice naturale pentru circulația și transferul căldurii.

Apa din bazin se încălzește treptat și poate ajunge la fierbere. Volumul disponibil este proiectat astfel încât căldura reziduală produsă de reactoare să poată fi preluată fără necesitatea unei alimentări imediate cu apă din exterior.

Această caracteristică este importantă inclusiv în condițiile unei secete severe, deoarece funcția de siguranță nu depinde în același mod de existența unui debit suficient al unui râu.

După scăderea căldurii reziduale, răcirea poate continua prin circulația naturală a aerului

Pe măsură ce apa din bazin preia căldura, o parte din aceasta se pierde treptat prin evaporare. În același timp, cantitatea de căldură reziduală produsă de reactor scade în mod natural după oprire.

Atunci când puterea termică reziduală a fiecărei unități ajunge sub pragul de aproximativ 400 kW, sistemul este conceput astfel încât disiparea căldurii să poată continua cu ajutorul aerului.

Răcirea se realizează prin circulația naturală a aerului prin spațiile de aerisire și compartimentele tehnice ale instalației. Nici această etapă nu presupune funcționarea unor pompe electrice pentru menținerea răcirii de siguranță.

NuScale Power, compania americană care a dezvoltat tehnologia, susține că sistemele pasive sunt concepute astfel încât, în scenariile de accident luate în calcul la proiectare, miezul reactorului să rămână acoperit cu apă și să fie prevenită topirea acestuia.

Vechea termocentrală pe cărbune de la Doicești ar urma să fie înlocuită de o capacitate nucleară de 462 MW

Proiectul presupune reutilizarea fostului amplasament industrial de la Doicești. Vechea termocentrală pe cărbune, cu o capacitate de aproximativ 600 MW, ar urma să fie înlocuită de noua centrală nucleară cu o putere totală instalată de 462 MW.

Cele șase module ar urma să producă fiecare câte 77 MW. Configurația modulară permite ca unitățile să poată fi operate separat, oferind o flexibilitate mai mare în ceea ce privește producția centralei.

Dezvoltarea proiectului este realizată prin RoPower Nuclear, companie deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova Power & Gas. Tehnologia utilizată este cea dezvoltată de compania americană NuScale Power.

Proiectul a trecut prin studiile de inginerie de tip FEED și prin misiuni de evaluare ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

În februarie 2026, acționarii au aprobat decizia finală de investiție, ceea ce a marcat trecerea proiectului în cea de-a treia fază de dezvoltare. Centrala de la Doicești ar urma astfel să introducă în sistemul energetic românesc o tehnologie nucleară în care sistemele de siguranță pentru răcirea reactoarelor sunt proiectate să funcționeze fără dependența continuă de o sursă externă de apă.