Centralele pe gaz vor fi interzise în România. Autoritățile analizează tranziția către surse regenerabile
Uniunea Europeană a revizuit în ultimii ani legislația privind consumul de energie în clădiri și utilizarea combustibililor fosili, pentru a accelera tranziția către surse regenerabile. Noua Directivă privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), adoptată în aprilie 2024 impune statelor membre să adapteze legislația națională până în 2026.
Directivele stabilesc că clădirile noi trebuie să fie mai eficiente energetic și să utilizeze sisteme de încălzire bazate pe energie regenerabilă, iar clădirile existente trebuie să fie incluse în strategii de renovare aprofundată. Certificarea energetică va deveni un criteriu important pe piața imobiliară, pentru a oferi transparență în ceea ce privește consumul și eficiența clădirilor.
„Dacă ne uităm la Directiva privind performanța energetică a clădirilor a fost adoptată în 2024, iar acum e în curs de implementare. Deadline-ul de transpunere e în mai anul viitor, în mai 2026. În ceea ce privește centralele de apartament, directiva nu cere nicidecum interzicerea lor. Dar într-adevăr menționează, potrivit Articolului 17, că autoritățile publice nu vor mai putea să subvenționeze, să ofere facilității de ordine fiscal sau financiar pentru tehnologii care au la bază combustibil fosili, adică tocmai centralele de apartament pe gaz”, explică pentru Ziare.com, Denisa Diaconu.
Directiva prevede eliminarea progresivă a sistemelor pe combustibili fosili până în 2040, însă fără a impune măsuri directe asupra consumatorilor sau costurilor lor de tranziție. În esență, restricțiile se aplică mai degrabă finanțărilor și subvențiilor acordate tehnologiilor poluante, nu utilizatorilor finali.
Flexibilitatea statelor membre în implementarea măsurilor de eficiență energetică
Experții subliniază că directivele europene lasă spațiu de manevră semnificativ statelor membre pentru a decide modalitățile de implementare la nivel național, ținând cont de realitățile locale.
„În principiu, directivele care sunt adoptate la nivel Uniunii Europene lasă suficient spațiul de manevră sau oferă flexibilitate statelor membre ca ele să decidă exact măsurile pe care vor să le implementeze la nivel național. Pentru că Uniunea Europeană înțelege că realitățile naționale, contextul, sectorul energetic, e foarte diferit de la o țară la țară. La fel, stocul de clădiri diferă foarte mult de la o țară la alta.
Sau în Germania arată într-un fel, în România arată într-un fel. E clar că doar la nivel național, dacă nu chiar la nivel local, prin prisma proximității, se pot decide modalitățile de implementare a direcțiilor care se stabilesc împreună la nivelul Uniunii European”, a mai spus Denisa Diaconu.
Această flexibilitate permite României să țină cont de particularitățile sectorului energetic intern, inclusiv de ponderea sistemelor centralizate de încălzire și de gradul de eficiență energetică al clădirilor.
Mecanisme de tranziție și rolul energiei regenerabile
Implementarea mecanismului ETS2, care obligă furnizorii de combustibili să cumpere certificate de emisii, a fost programată pentru 2027, însă a fost amânată în mai multe state din cauza incertitudinilor legate de costul energiei și a pregătirii insuficiente.
„Aceste obligații de decarbonizare în sectorul încălzirii nu incumbă nicicum asupra cetățeanului obișnuit. Directiva spune că statele membre trebuie să crească procentul de energie regenerabilă în încălzire-răcire cu un anumit procent an de an, cu circa 1% din mix.
Pe partea de producție de energie electrică s-a decarbonizat accelerat și acolo am avut trecerea și la fotovoltaice și la eoliene mai ales, deci cumva acolo s-a întâmplat tranziția. În sectorul transporturilor e deschisă calea, mai accelerat, destul de accentuat, cu mașinile electrice.
În schimb, în sectorul încălzirii, cam toată Europa depinde ori de gaz, ori de biomasă, ori sunt anumite țări care depind chiar de țiței pentru a se încălzi – sunt calorifere pe țiței, pe ulei, păcură”, a explicat Corina Murafa, expert în politici energetice şi climatice şi membru al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).
În România, operatorii de sistem centralizat de încălzire, cum este Termoenergetica în București, vor trebui să încorporeze treptat surse regenerabile în producția de energie termică. Soluțiile incluse sunt pompe de căldură de dimensiuni mari, recuperarea căldurii reziduale de la centre de date sau chiar valorificarea nămolurilor de la stațiile de epurare.
„Evident, sunt foarte multe state membre, cum e și România, care au un număr semnificativ de consumatori racordați la sistemul centralizat de încălzire, cum ar fi Termoenergetica în București. Se cuantifică și lucrurile acelea, deci, cumva, e foarte important ca și Termoenergetica la rândul ei și alți operatori de CET-uri din țară să își schimbe sursa și să înceapă să cumpere din ce în ce mai multă energie termică din surse regenerabile, că vorbim de pompe de căldură de dimensiuni mari, de căldură reziduală de la centre de date sau chiar de la nămolurile de la stațiile de epurare, surse regenerabile în încălzire sunt destule.
Pompele de căldură sunt, la rândul lor, de diferite dimensiuni. Ele pot să alimenteze inclusiv un sistem de încălzire centralizat. Mai degrabă am văzut în Europa modelul pompelor de căldură la nivelul blocului sau la nivelul unui ansamblu de clădiri.
Deci, cumva, probabil, în viitorul decarbonizat al încălzirii în București vor trebui să existe pompe de căldură de dimensiuni mari, amplasate la nivelul cartierelor sau chiar la nivelul subcartierelor, cum erau acele puncte termice, dacă mai sunt în continuare în București, de cvartal, unde, practic, se creștea un pic temperatura agentului termic față de cum ajungea el prin conductele Termoenergetica”, a mai explicat Corina Murafa.
