„Caracatița” evaziunii fiscale cu motorină, sub lupa DIICOT. Cum ajunge petrolul rusesc în România

DIICOT anchetează o vastă rețea de evaziune fiscală cu motorină, dezvăluită în exclusivitate de EVZ. Pornind de la comunicatul procurorilor, am realizat o radiografie a unei scheme complexe în care un jucător important se află prins între traderii internaționali și suspiciunile autorităților.

În ultimele săptămâni, mediul public a fost plin de informații despre o amplă anchetă a DIICOT și a ANAF Antifraudă, care vizează un grup infracțional specializat în importul și exportul de motorină. Am încercat să înțelegem rolul fiecărui actor implicat în această schemă complexă, discutând cu persoane active în industria petrolieră.

Caracatița evaziunii fiscale cu motorină. Ce rol are Oil Terminal în schema anchetată de DIICOT

Investigația privind evaziunea fiscală cu motorină a condus, inevitabil, către punctul strategic prin care aceste volume uriașe de carburanți trec prin România: Oil Terminal. Asocierea companiei de stat cu o rețea suspectată de evaziune a stârnit inițial suspiciuni privind o posibilă complicitate, chiar la nivel instituțional sau statal.

O analiză detaliată a procedurilor, fluxurilor de marfă și responsabilităților legale, realizată pe baza informațiilor din industrie, arată însă altceva: Oil Terminal nu doar că nu poate fi considerată complice, ci, prin statutul său, acționează ca un observator garantat de stat, imposibil de ocolit.

Pentru a înțelege de ce Oil Terminal nu poate fi implicată în evaziune, ci funcționează doar ca o platformă logistică transparentă, este necesar să privim dincolo de aparențe, către mecanismele pieței petroliere și procedurile stricte de control vamal. Respectarea acestor reguli face imposibilă atât infiltrarea petrolului rusesc, cât și orice formă de evaziune fiscală.

Contextul supraviețuirii: cum și-a revenit Oil Terminal

Pentru a înțelege poziția actuală a Oil Terminal, este esențial să privim de unde a pornit compania. În perioada 2009–2010, firma a traversat o criză comercială majoră, pierzând aproximativ 9 milioane de tone de țiței și produse petroliere în doar doi ani. Această prăbușire a fost provocată de doi factori externi cu impact devastator: deschiderea terminalului propriu al Rompetrol la Midia, care a ocolit fluxurile prin Constanța, și închiderea rafinăriei Arpechim de către OMV Petrom.

La mijlocul anului 2010, Oil Terminal se afla într-o situație extremă: veniturile erau înjumătățite, capacitățile de stocare neutilizate, iar LUKOIL era singurul client major din zona de rafinare. La începutul lui 2009, compania nu avea niciun contract cu traderi internaționali sau companii străine independente.

Salvarea a venit printr-o schimbare radicală de strategie: Oil Terminal s-a transformat dintr-un simplu depozitar pentru rafinării într-un hub regional destinat traderilor globali.

Această deschidere a fost una riscantă, dar absolut necesară. A atrage stocuri de sute de milioane de dolari într-un terminal cu tehnologie depășită și fără asigurări complexe a reprezentat o adevărată „aventură” bazată pe încredere. Pariul s-a dovedit însă câștigător: în prezent, peste 35% din cifra de afaceri a Oil Terminal provine de la entități internaționale care tranzitează mărfuri sau le vând prin sistemul de transfer în tanc (ITT – In Tank Transfer). Datorită acestor noi fluxuri comerciale, compania și-a dublat cifra de afaceri între 2022 și 2024.

De ce Oil Terminal nu poate fi implicată în evaziune: fortăreața procedurală

Orice acuzație de complicitate la evaziune fiscală se lovește de un zid solid de proceduri vamale și operaționale. Respectarea strictă a acestor reguli face imposibilă apariția oricărei suspiciuni reale. Este important de subliniat că Oil Terminal nu deține mărfurile; compania funcționează ca un „hotel” pentru acestea, gestionate temporar sub supraveghere strictă.

Motorina – produsul vedetă cu trasabilitate garantată

Fluxul de motorină, sursa celor mai mari venituri, dar și a suspiciunilor de fraudă, reprezintă un exemplu clar de trasabilitate completă și control riguroas.

Etapele transportului de motorină

Sosirea: Motorina ajunge exclusiv pe nave maritime. Autoritățile vamale verifică cu atenție documentele de transport, punând accent pe originea mărfii, mai ales în contextul sancțiunilor împotriva Rusiei. Orice derapaj ar putea proveni doar din complicitatea unor funcționari vamali, care este extrem de rară.

Controlul: Nimic nu se descarcă fără „Permis de Descărcare” emis de Vamă. Mărfurile sunt cântărite și analizate de inspectori independenți, iar cantitățile sunt certificate de șeful de depozit și de inspectori. Documentele oficiale care atestă cantitatea descărcată sunt semnate de toate părțile contractante.

Garanția: Oil Terminal garantează acciza pentru fiecare litru descărcat printr-o Scrisoare de Garanție Globală, punându-și propria responsabilitate financiară pentru toate cantitățile intrate în rezervoare.

Vânzarea prin In Tank Transfer (ITT)

Mecanismul ITT poate părea complex. Atunci când un trader internațional vinde marfa către un cumpărător român, se emite un certificat ITT care transferă atât proprietatea, cât și responsabilitatea asupra mărfii. De la momentul semnării, noul proprietar preia toate obligațiile financiare față de Oil Terminal, care facturează doar serviciile prestate (depozitare, manipulare, analize). Contractele cu firmele implicate în ancheta DIICOT au fost strict operaționale, necesare pentru încasarea serviciilor, fără a reprezenta o complicitate în activități ilegale.

Răspunderea finală: Vama decide cine pleacă cu marfa

Mărfurile părăsesc terminalul doar pe baza declarațiilor vamale aprobate de autoritățile statului. Indiferent dacă este vorba de import definitiv, tranzit sau export, comisionarul vamal depune actele, iar Vama verifică legalitatea tranzacției. După emiterea declarației, Oil Terminal nu mai are nicio responsabilitate asupra mărfii, cu excepția tranzitelor și exporturilor, unde garanția rămâne valabilă până la graniță.

Astfel, dacă o companie comite evaziune fiscală după ce marfa a părăsit terminalul cu acte vamale în regulă, responsabilitatea revine exclusiv acelei companii și autorităților fiscale, nu prestatorului de servicii logistice.

O competiție economică, nu o complicitate penală

Ancheta DIICOT vizează, de fapt, clienții traderilor internaționali – firme românești care, înainte de 2020, cumpărau direct de la rafinării. Mutarea acestora la Oil Terminal reflectă doar concurența economică, nu implicarea companiei în fraude.

Giganturi precum MOL România, Oscar Downstream sau Socar Petroleum tranzitează anual aproximativ 2 milioane de tone de motorină prin Oil Terminal. Asocierea acestui succes comercial cu structuri evazioniste este nu doar eronată, ci și periculoasă pentru stabilitatea unei companii strategice.

Oil Terminal rămâne un prestator de servicii logistic, garant al accizelor și partener al traderilor internaționali, nu un complice al fraudelor fiscale locale.

Vezi articolul pe EVZ!