Câinii pot prelua obiceiurile pisicilor. Cum se schimbă comportamentul când trăiesc împreună

Un câine care stă cocoțat pe spătarul canapelei, își ține labele sub corp sau începe să evite lucrurile de care se ferește și pisica familiei poate da impresia că îi copiază comportamentul. Există într-adevăr o influență între animalele care trăiesc împreună, însă mecanismul este mai complex decât simpla imitație.

Câinii nu imită pisicile în același mod în care oamenii copiază comportamentul altor persoane

Câinii sunt animale foarte sociale, iar comportamentul lor poate fi influențat de celelalte animale din casă. Totuși, faptul că un câine începe să manifeste anumite obiceiuri asociate de obicei cu pisicile nu înseamnă neapărat că încearcă să le imite.

Brian Galea, dresor profesionist și specialist în comportamentul câinilor, explică pentru Newsweek că aceștia nu sunt foarte buni la copierea directă a comportamentului în maniera în care o fac oamenii. În schimb, câinii sunt mult mai predispuși să preia comportamente legate de emoții, după ce observă reacțiile animalelor din jur, scrie Newsweek.

Vârsta câinelui joacă un rol important. Puii sunt mult mai receptivi decât câinii adulți la comportamentul animalelor alături de care cresc, deoarece se află încă în perioada în care învață să interpreteze lumea din jur.

Potrivit specialistului, înainte de vârsta de opt săptămâni, un câine crescut în apropierea pisicilor poate ajunge chiar să adopte unele dintre comportamentele acestora.

Un pui crescut alături de pisici poate ajunge să stea și să se comporte asemănător lor

Unele dintre obiceiurile observate de proprietari pot fi foarte ușor confundate cu un comportament tipic de pisică.

Un pui poate începe să stea cu labele strânse sub corp, să se așeze pe partea superioară a canapelei sau să se frece de diferite obiecte într-un mod asemănător pisicilor.

Expunerea timpurie la alte animale este și unul dintre motivele pentru care socializarea este importantă în dezvoltarea câinilor. Experiențele din primele luni de viață pot influența modul în care aceștia se adaptează ulterior la prezența altor specii.

Brian Galea plasează perioada critică de socializare aproximativ între șase și 16 săptămâni. Câinii care intră în contact cu diferite animale în această etapă pot deveni mai confortabili și mai adaptabili în preajma lor la maturitate.

Pisica îl poate învăța pe câine unde sunt limitele fără ca acesta să o imite

Influența pisicii nu se limitează la anumite poziții sau gesturi. Limbajul corporal al acesteia poate schimba modul în care se comportă câinele.

O pisică liniștită și sigură pe ea poate avea un limbaj corporal pe care câinele îl percepe drept intimidant. De exemplu, un pui care încearcă permanent să se joace cu pisica poate învăța să se oprească atunci când aceasta îl fixează cu privirea, adoptă o postură de avertizare sau pur și simplu refuză interacțiunea.

Într-o asemenea situație, câinele nu copiază comportamentul pisicii. El învață limitele impuse de aceasta și își adaptează propriile reacții. În timp, acest proces poate face câinele să pară mai calm sau chiar mai independent.

Câinele poate învăța de la pisică inclusiv că anumite lucruri trebuie evitate

Influența poate apărea și atunci când pisica reacționează cu prudență în anumite situații.

Specialistul oferă exemplul unei pisici care refuză să meargă pe iarba udă. Un câine care îi observă constant reacția poate ajunge să considere la rândul său că iarba udă este ceva de care ar trebui să se ferească.

Nu este vorba despre copierea unei mișcări, ci despre observarea reacției celuilalt animal și formarea unei asocieri.

Același mecanism poate funcționa în cazul fricii sau al stării de alertă. Dacă pisica devine neliniștită atunci când aude un anumit zgomot, câinele poate începe să acorde și el mai multă atenție acelui sunet.

Unele rase de câini au din start un temperament considerat „mai apropiat de pisici”

Nu toate comportamentele care par preluate de la pisică sunt rezultatul conviețuirii dintre cele două animale.

Există câini care sunt în mod natural mai independenți. Shiba Inu, de exemplu, este descris uneori drept un câine cu o personalitate asemănătoare unei pisici, tocmai datorită caracterului său mai autonom.

Un câine care preferă să petreacă timp singur sau care nu caută permanent atenția stăpânului poate manifesta pur și simplu trăsături ale propriei personalități.

Prin urmare, pisica din casă nu îi schimbă neapărat personalitatea câinelui. Mai degrabă, îl poate influența să își adapteze comportamentul la mediul în care trăiește. În cazul puilor pot apărea chiar unele obiceiuri asemănătoare celor feline, în timp ce câinii adulți pot deveni mai calmi, mai precauți sau mai atenți la limitele impuse de companionul lor.