36 de milioane de hectare pot intra în joc. Ce se află în spatele cursei pentru biocombustibili

Europa încearcă să reducă dependența de petrol într-un moment în care războiul din Orientul Mijlociu a amplificat presiunile asupra piețelor energetice. Guvernele caută alternative care pot fi introduse rapid, iar biocombustibilii revin astfel în prim-plan.

Europa caută combustibil fără petrol. Problema apare acolo unde nimeni nu vrea să ajungă

O analiză publicată de Chatham House atrage atenția asupra unei consecințe importante: extinderea accelerată a producției de biocombustibili poate intensifica presiunea asupra terenurilor agricole și asupra materiilor prime utilizate atât pentru combustibil, cât și pentru hrană.

Dacă politicile noi privind amestecarea biocombustibililor vor fi aplicate integral, aproximativ 36 de milioane de hectare de teren suplimentar ar putea fi supuse unei presiuni până în 2030. Suprafața este comparabilă cu teritoriul Germaniei, însă estimarea nu înseamnă că această suprafață va fi automat defrișată sau transformată în plantații destinate producției de combustibil.

Petrolul scump readuce biocombustibilii în prim-plan

Perturbările generate de conflictul dintre SUA și Iran și blocarea efectivă a transportului prin Strâmtoarea Ormuz au pus presiune asupra piețelor energetice. Prețul petrolului a crescut, transportul a devenit mai dificil, iar mai multe economii caută metode prin care să-și reducă dependența de importurile de combustibili.

Biocombustibilii reprezintă una dintre variantele care pot fi dezvoltate într-un timp relativ scurt. Producția de etanol și biodiesel poate utiliza infrastructura existentă și poate alimenta o parte dintre vehiculele care sunt deja folosite pe șosele, fără ca întregul sistem de transport să fie schimbat imediat.

Materia primă necesară nu este însă nelimitată. În numeroase cazuri, biocombustibilii sunt obținuți din produse agricole care au și utilizări alimentare sau sunt destinate hranei animalelor. Porumbul, trestia de zahăr, orezul, soia și uleiurile vegetale se află astfel între resursele care pot fi direcționate către două destinații diferite: combustibilul și alimentația.

Presiunea asupra terenurilor poate crește până în 2030

Analiza realizată de Chatham House împreună cu Forest Stewardship Council estimează că producția globală de biocombustibili ar putea fi cu aproximativ 68% mai mare în 2030 față de 2025 dacă politicile anunțate sau propuse de guverne sunt implementate. Pentru susținerea acestei creșteri, aproximativ 36 de milioane de hectare suplimentare ar putea fi folosite pentru producerea materiilor prime necesare biocombustibililor.

Suprafața estimată este aproximativ egală cu cea a Germaniei. Cifra nu indică faptul că 36 de milioane de hectare de pădure vor fi defrișate și transformate automat în terenuri agricole. Ea se referă la presiunea suplimentară asupra terenurilor care ar putea apărea dacă politicile analizate sunt aplicate și cererea este acoperită prin extinderea producției agricole.

Dimensiunea estimării ridică însă problema disponibilității terenurilor necesare pentru susținerea unei asemenea creșteri.

Aceleași culturi pot ajunge în rezervor sau pe masa consumatorului

Competiția dintre hrană și combustibil este cunoscută drept „food versus fuel”. Atunci când o cantitate mai mare dintr-o cultură agricolă este cumpărată pentru producția de biocombustibili, cantitatea disponibilă pentru alte utilizări poate fi redusă.

O creștere a cererii de porumb pentru etanol poate afecta disponibilitatea pentru industria alimentară și pentru hrana animalelor. În mod similar, o cerere mai mare de uleiuri vegetale pentru biodiesel poate pune presiune asupra pieței uleiurilor folosite în alimentație.

Creșterea producției de biocombustibili nu duce automat la majorări puternice ale prețurilor alimentelor. Piața poate reacționa prin creșterea producției, schimbarea culturilor sau utilizarea unor materii prime alternative.

Presiunea poate deveni însă mai dificil de absorbit atunci când agricultura este deja afectată de secetă, costuri ridicate ale îngrășămintelor și fenomene meteorologice extreme. O cerere suplimentară pentru combustibili se poate suprapune astfel peste probleme existente în sectorul agricol.

Tendința depășește granițele Europei

Creșterea interesului pentru biocombustibili nu este specifică Uniunii Europene. Brazilia, India, Indonezia și Statele Unite se numără printre marile economii care au introdus sau dezvoltă politici menite să crească ponderea biocombustibililor în transport. Reuters relatează că producția mondială ar putea crește cu aproape 70% până în 2030, pe fondul preocupărilor legate de securitatea energetică.

Impactul asupra piețelor agricole depinde astfel nu doar de deciziile unei singure regiuni. Dacă mai multe economii importante cresc simultan cererea pentru biocombustibili, necesarul de anumite culturi agricole poate avansa într-un interval relativ scurt.

Piețele agricole sunt interconectate, iar schimbarea cererii într-o economie mare poate influența prețurile și disponibilitatea produselor în state aflate la mii de kilometri distanță. Brazilia ocupă un loc aparte datorită industriei sale dezvoltate de etanol și capacității agricole considerabile. Țara are posibilitatea de a produce biocombustibili la o scară dificil de replicat de numeroase state europene.

Această capacitate poate deveni mai importantă într-o perioadă în care petrolul se scumpește, iar securitatea energetică devine o prioritate. O producție mai mare de etanol și biodiesel poate reduce necesarul de importuri de combustibili, dar poate însemna și presiuni suplimentare asupra terenurilor și culturilor agricole.

Energia scumpă afectează și agricultura

Legătura dintre energie și agricultură nu se oprește la combustibilul folosit pentru transport. Agricultura modernă depinde de energie pentru utilaje, procesare și transport, în timp ce producția anumitor îngrășăminte este puternic dependentă de gazele naturale.

Chatham House estimează că aproximativ 30% din comerțul mondial cu petrol și îngrășăminte trece prin zona Strâmtorii Hormuz. O perturbare a acestei rute poate afecta astfel nu doar piața carburanților, ci și lanțurile de aprovizionare agricole.

Mecanismul poate fi exprimat printr-o succesiune simplă: petrol mai scump înseamnă costuri mai mari pentru transport și îngrășăminte, ceea ce poate majora costurile agricultorilor și, ulterior, presiunea asupra prețurilor alimentare.

În același timp, dacă politicile publice determină creșterea cererii de biocombustibili, o parte mai mare din producția agricolă poate fi direcționată către industria combustibililor, adăugând o presiune suplimentară asupra piețelor alimentare.

Vremea poate amplifica presiunea asupra recoltelor

Cercetătorii atrag atenția și asupra riscului ca extinderea biocombustibililor să coincidă cu condiții meteorologice nefavorabile. Analiza Chatham House include riscurile asociate unui episod El Niño puternic în perioada 2026–2027.

Seceta, temperaturile ridicate și precipitațiile extreme pot reduce producția agricolă tocmai atunci când cererea pentru anumite culturi este în creștere.

Într-un astfel de scenariu, piețele ar trebui să absoarbă simultan mai multe presiuni: recolte mai mici, îngrășăminte mai scumpe, energie mai costisitoare și o cerere suplimentară din partea producătorilor de biocombustibili.

Analiza nu prezintă acest scenariu drept o evoluție sigură. Este unul dintre motivele pentru care cercetătorii consideră că extinderea necoordonată a biocombustibililor poate amplifica vulnerabilitățile existente.

Extinderea culturilor poate pune presiune și pe păduri

Creșterea cererii de materii prime agricole poate genera și efecte asupra mediului. Dacă suprafețele agricole existente nu sunt suficiente pentru a acoperi necesarul, în anumite regiuni poate apărea presiune pentru extinderea terenurilor cultivate.

Această extindere poate afecta păduri sau alte ecosisteme, în funcție de regiune și de modul în care este gestionată utilizarea terenurilor.

Biocombustibilii nu pot fi evaluați doar prin prisma originii vegetale a combustibilului. Calculul emisiilor trebuie să țină cont de întregul ciclu de viață, de la cultivarea plantelor și utilizarea îngrășămintelor până la transport, procesare și schimbarea destinației terenului.

Transformarea unei păduri în teren agricol poate reduce semnificativ avantajul climatic al combustibilului obținut ulterior. Chatham House avertizează că unii biocombustibili pot avea o amprentă de carbon mai mare decât combustibilii convenționali atunci când este inclus efectul conversiei terenurilor.

Materiile prime fac diferența

Cercetătorii nu susțin abandonarea totală a biocombustibililor. O diferență importantă este reprezentată de tipul materiei prime utilizate și de ritmul în care este extinsă producția.

Combustibilii obținuți din deșeuri și reziduuri agricole pot avea un impact diferit față de cei produși din culturi cultivate special pentru obținerea de combustibil.

Chatham House recomandă acordarea unei priorități mai mari combustibililor obținuți din deșeuri, reziduuri și tehnologii de generație următoare. Analiza susține, de asemenea, limitarea extinderii plantațiilor care exercită presiune asupra pădurilor și terenurilor agricole.

Biocombustibilii pot avea un rol în perioada de tranziție, inclusiv în domenii în care electrificarea este mai dificilă, precum transportul greu și anumite forme de transport maritim.

Europa trebuie să gestioneze simultan presiunea energetică și agricolă

Pentru Europa, problema se suprapune peste obiectivul de reducere a dependenței de combustibili importați și peste nevoia de menținere a competitivității industriale. Gazul natural și petrolul au devenit elemente importante ale securității energetice, iar conflictele și perturbarea rutelor maritime pot afecta rapid aprovizionarea.

Biocombustibilii au avantajul că pot fi produși relativ rapid și pot utiliza o parte din infrastructura deja existentă. În același timp, efectele asupra agriculturii și mediului trebuie luate în calcul atunci când crește cererea pentru astfel de combustibili.

Direcționarea unor cantități mai mari de culturi către producția energetică poate exercita presiune asupra piețelor agricole, în special atunci când oferta este afectată de condiții meteorologice nefavorabile.

Un șoc energetic poate ajunge astfel să afecteze mai multe sectoare simultan, de la transport și industrie până la agricultură și alimentație.

Presiunea poate ajunge la prețurile alimentelor

Pentru consumatori, legătura dintre petrol, biocombustibili și agricultură poate deveni vizibilă prin prețurile produselor. Un șoc petrolier poate crește costurile transportului și ale producției agricole, iar scumpirea îngrășămintelor poate amplifica aceste costuri.

Dacă industria biocombustibililor își mărește în același timp cererea pentru porumb, zahăr, soia sau uleiuri vegetale, presiunea asupra anumitor piețe agricole poate crește.

Atunci când recoltele sunt bune și oferta este suficientă, piața poate absorbi mai ușor aceste modificări. În schimb, o scădere a producției provocată de secetă sau de alte fenomene poate reduce capacitatea pieței de a compensa creșterea cererii pentru combustibili.

Problema biocombustibililor ajunge astfel să fie legată nu doar de securitatea energetică, ci și de disponibilitatea terenurilor agricole și de securitatea alimentară.

Terenurile devin o resursă disputată între mai multe utilizări

Aceeași suprafață de teren poate fi folosită pentru producția de alimente, furaje, materii prime pentru biocombustibili, fibre sau lemn. În paralel, pădurile și ecosistemele au propriile funcții și sunt afectate atunci când destinația terenurilor se schimbă.

O politică energetică orientată spre reducerea consumului de petrol poate influența astfel agricultura și mediul prin cererea suplimentară de materii prime.

Chatham House susține necesitatea unor politici care să trateze aceste legături împreună. Printre recomandările analizei se numără limite mai clare pentru utilizarea terenurilor, protecții mai puternice împotriva defrișărilor și criterii mai stricte privind materiile prime folosite pentru producția de biocombustibili.

În această ecuație se întâlnesc securitatea energetică, producția agricolă și protejarea terenurilor.

Petrolul și agricultura ajung să depindă de aceleași resurse

Evoluțiile de pe piața energiei pot avea efecte asupra agriculturii prin mai multe mecanisme. Un conflict care afectează o rută maritimă poate crește prețul petrolului. Petrolul mai scump poate spori atractivitatea biocombustibililor. Cererea suplimentară de biocombustibili poate majora necesarul pentru anumite culturi, iar recoltele afectate de condițiile meteorologice pot reduce oferta disponibilă.

Aceste evoluții nu formează un lanț inevitabil, însă reprezintă factori pe care politicile energetice îi iau în calcul atunci când sunt stabilite obiective pentru dezvoltarea biocombustibililor.

Estimarea de 36 de milioane de hectare se referă la suprafața suplimentară care ar putea fi pusă sub presiune dacă politicile analizate sunt implementate pe scară largă. Nu reprezintă o suprafață care va fi automat defrișată sau transformată în plantații pentru combustibil.

Cifra indică însă amploarea terenurilor care ar putea intra într-o competiție mai intensă între diferite utilizări până în 2030, pe măsură ce cererea de biocombustibili crește.